#RespectTeatru Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru teatrologul Georgeta Mărtoiu

Timp de patru decenii, teatrologul Georgeta Mărtoiu a făcut parte din colectivul de creaţie şi strategie repertorială al fostului Teatru de Stat.
Prietena ei, Anaid Tavitian, care o alinta cu apelativul „draga mea Paţai“, ne povestea despre Georgeta Mărtoiu (22 aprilie 1932 - 1 mai 2006) că era printre cele câteva persoane care deţineau date şi amintiri de suflet despre instituţiile teatrale constănţene. De altfel, împreună le-au adunat între copertele cărţii „Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii“, apărută cu prilejul aniversării semicentenarului teatrului.
 
Georgeta Mărtoiu s-a numărat printre cei 62 de seniori omagiaţi la evenimentul „Incredibila memorie a teatrului constănţean“, organizat de cotidianul ZIUA de Constanţa, prilej cu care i-au fost înmânate nepoatei sale (vezi galeria foto) medalia „Jean Ionescu“ din partea organizatorului şi placheta #RespectTeatru din partea Consiliului Judeţean, împreună cu o scrisoare de mulţumire din partea Primăriei Municipiului Constanţa.
 
În cartea „Dulcea povară“, pe care o găsiţi în varianta digitalizată în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa, puteţi găsi restul biografiei teatrologului Georgeta Mărtoiu, aşa cum a cunoscut-o Jean Badea:
 
În colecţia „Studii şi cercetări de istorie a artei”, editată de Academia Română, i-a apărut studiul „Motive dobrogene în dramaturgia naţională”, la Şcoala Populară de Artă din Constanţa (1992 1996), şi apoi, la Universitatea „Hyperion”, Facultatea de Arte, filiala Constanţa, a predat cursul de istorie a teatrului universal. Fiind colegi de catedră la facultatea condusă de inimosul decan Geo Saizescu, i-am cunoscut şi admirat pregătirea teoretică temeinică şi harul pedagogic, exigenţa şi afecţiunea cu care îşi trata studenţii.
 
Dar marea sa dragoste rămâne, fără îndoială, Teatrul Dramatic, în care păşise când abia ieşise din adolescenţă. S a format şi a crescut ca intelectual şi om de teatru îmbinând armonios lecturile pieselor propuse de autori sau redactarea lucrărilor de secretariat artistic, care nu sunt puţine, nici superficiale, cu urmărirea discretă a vieţii interne din teatru, de la repetiţii la premieră.
 
Îi plăcea să poarte discuţii cu actorii, regizorii, scenografii, se interesa de fiecare element al producţiei artistice. Având şi soţul în teatru (actorul Longin Mărtoiu), aici era, de fapt, familia sa.
 
Ne întâlneam deseori în diferite ateliere ale fostei tipografii Dobrogea, printre linotipişti, zeţari sau corectori, având interese comune (afişe, caiete program pentru spectacol). Doamna Mărtoiu, căreia colegii îi ziceau cu drag Paţai, a fost o adevărată flacără de iubire pentru teatrul constănţean, care a ars curat de a lungul anilor, rezistând multor vitregii ale unui regim politic interesat de artă doar ca instrument de propagandă. Cine citeşte cartea amintită mai sus va descoperi câtă bucurie şi suferinţă a adunat în suflet o conştiinţă decisă să poarte crucea iubirii de teatru până la capăt.
 
Citeşte şi:
 
#RespectTeatru Au construit din iubire, iar ZIUA de Constanţa le-a oferit... nemurire. Digitalizarea celor şapte cărţi despre comunitatea teatrală constănţeană a provocat un proiect unic în România (galerie foto)
 
#citeșteDobrogea #memoriateatruluiconstănțean „Georgeta Mărtoiu, flacără de iubire pentru teatrul constănțean“

Galerie foto: