#sărbătoreșteDobrogea141 Marin Ionescu Dobrogianu, „intelectual de vârf al urbei constănțene“, omagiat de Ziua Dobrogei

Anul acesta, în cadrul celei de-a treia ediții „Ziua Dobrogei“, organizată de ZIUA de Constanța pe 23 noiembrie, cu tema „Dobrogea în documente diplomatice românești. 1878-1884”, vor fi conferite, post-mortem, distincția „Meritul Dobrogean“, însoțită de medalia „Dionisie Exiguul“, unui număr de cinci personalități care au marcat definitoriu devenirea provinciei dintre Dunăre și Mare.
 
 
Motto: „Cunoașterea este puntea care ne conectează cu toți cei care au trăit vreodată înaintea noastră. De la civilizație la civilizație și de la viață la viață, contribuim cu poveștile individuale care devin istoria noastră colectivă. Indiferent cât de bine păstrăm informațiile despre trecut, cuvintele din aceste povestiri nu sunt decât «informații» până la momentul în care le dăm un înțeles. Modul în care aplicăm ceea ce știm despre trecutul nostru devine înțelepciunea prezentului”. (Gregg Braden)  
 
 
Anul acesta, în cadrul celei de-a treia ediții „Ziua Dobrogei“, organizată de ZIUA de Constanța pe 23 noiembrie, cu tema „Dobrogea în documente diplomatice românești. 1878-1884”, vor fi conferite, post-mortem, distincția „Meritul Dobrogean“, însoțită de medalia „Dionisie Exiguul“, unui număr de cinci personalități care au marcat definitoriu devenirea provinciei dintre Dunăre și Mare: Petre Diaconu - arheolog, istoric, cercetător, colonel Marin Ionescu Dobrogianu - militar și istoric, Musa Geavit - fizician dobrogean, membru corespondent al Academiei Române, Pericle Martinescu - prozator, poet, memorialist și critic literar, Constantin Sarry - director timp de patru decenii al ziarului „Dobrogea Jună”.
 
Seria omagierilor celor cinci distinși intelectuali a fost deschisă de Petre Diaconu, întemeietor al arheologiei bizantine în România, și continuă astăzi cu colonelul Marin Ionescu Dobrogianu, a cărui personalitate ni se dezvăluie prin condeiul publicistului Gelu Culicea, într-un articol publicat în primul număr al revistei „Analele Dobrogei” (serie nouă) din 1995.
 

Distinsul intelectual Marin Ionescu Dobrogianu, așa cum l-a descoperit prof. Gelu Culicea

 
La 75 de ani de la apariția primului număr al „Analelor Dobrogei”, un grup de inițiativă format din cei mai titrați intelectuali ai Constanței post-decembriste edita primul număr al seriei noi. În fapt, un număr aniversar, având în colegiul redacțional pe Adrian Rădulescu, Enache Puiu, Doina Păuleanu, Octavian Georgescu, Actuan Murat și Gavrilă Simion.
 
Cu acest prilej i s-a solicitat profesorului Gelu Culicea, pe atunci șef serviciu comunicarea colecțiilor la Biblioteca Județeană „I.N. Roman” Constanța, un articol despre distinsul intelectual Marin Ionescu Dobrogianu, născut pe 21 noiembrie 1866, într-un cartier din marginea Bucureștilor.
 
Și astfel a început cercetarea articolelor consacrate personalității lui M.I. Dobrogianu, în „Analele Dobrogei”, în „Marea Noastră”, „România de la Mare” și alte publicații interbelice.
 
„Deși sărac – era înzestrat cu calități deosebite, dovadă fiind primirea sa în rândurile elevilor din bine-cunoscutul liceu «Matei Basarab».
Adolescent fiind, urmărește cu vie curiozitate personalitățile culturale ale epocii, pe Mihail Eminescu, I.L. Caragiale, Al. Vlahuță, B. Șt. Delavrancea ș.a. Va scrie amintiri despre unii dintre ei, descriindu-i cu evlavie. Bătrânul său profesor Frollo, văzând pasiunea lui pentru istorie îl încurajează. Viitorul istoric și geograf își amintește cum dascălul său Frollo îl surprinde «cojind pe brânci» inscripția de «pe crucea înfiptă în zidul de la palatul Bibescu» și-l îndeamnă să se ocupe «de trecutul strămoșilor». Din lipsuri materiale, nu termină liceul. Se înscrie la examenul de admitere în Școala de subofițeri de la Bistrița, reușind cu cea mai mare medie. La 1 octombrie 1890 devine sublocotenent. Cariera sa avea să ia o linie ascendentă după ce se stabilește la Constanța, oraș în care va trăi, va activa ca ofițer și ca profesor, va scrie, timp de câteva decenii. Ca militar, a avut un comportament exemplar, ajungând căpitan, apoi colonel, în diferite etape ale vieții sale, grade cu care se mândrește, semnându-și lucrările: Căpitan M.D. Ionescu, Colonel M. Ionescu-Dobrogianu. Cognomenul de Dobrogianu este un alt titlu de mândrie, pe care și-l însușește ca semn al devoțiunii sale pentru provincia transdunăreană, al cărei fiu remarcabil s-a dovedit.
 
Cariera militară îi permite să străbată Dobrogea în lung și în lat, făcând interesante observații pe teren, iar erudiția îl declină ca însoțitor al savanților Eugene Pittard sau Emanuel de Martonne.
 
Profesor și un timp chiar director la Școala de ofițeri de marină, a mai predat la Școala superioară de comerț și după ce a ieșit din armată, la Liceul „Mircea cel Bătrân”. A scris articole vreme de decenii pentru numeroase publicații dobrogene. În ultima perioadă a vieții Marin Ionescu-Dobrogianu s-a retras la Câmpulung, continuând să lucreze. I s-au acordat importante distincții, între care „Bene Merenti” clasa I, cea mai înaltă distincție de ordin cultural dinainte de primul război, premiul Academiei Române pentru „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea” (o prezentare monografică a acestei provincii românești care poate fi considerată o enciclopedie a Dobrogei, fără asemănare în literatura istorică românească) și medalia de aur la Expoziția din 1906.
 
Lista lucrărilor sale nu este amplă, dar este substanțială, importantă, cuprinzând studii valoroase despre Constanța, despre Dobrogea: „Cercetări asupra orașului Constanța, 1896”, „Dobrogia veacului al XX-lea”, București, 1904, „Două probleme de geografie”, 1910, „Formarea Deltei Dunării și configurația ei veche. Studiu morfologic-geografic”, Constanța, 1927, „Tomi-Constanța – cu planul orașului și un indice alfabetic al străzilor”, Constanța, 1931, nenumărate articole în „ Analele Dobrogei”, „Tomis”, „Viața românească”, „Buletinul Societății Regale de Geografie”.
În studierea Dobrogei și a vieții sale frământate, Marin Ionescu Dobrogianu a fost și va rămâne o lecție de seamă ce nu trebuie uitată, iar în antologia autorilor dobrogeni, numele M. Ionescu Dobrogianu va onora cea dintâi pagină ca unul din cei mai aleși admiratori ai pământului pe care l-a cunoscut, iubit și  ni l-a înfățișat în forme nepieritoare”.
 
 
De asemenea, dr. Luminița Stelian și-a asumat realizarea unei monografii despre ilustra personalitate care a fost Marin Ionescu-Dobrogianu, de fapt o teză de doctorat, publicată apoi la Editura Muntenia. Distinsul istoric, prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, care semnează și prefața cărții, i-a fost îndrumător și un sfătuitor prețios în elaborarea acestei lucrări.
De numele colonelului Marin Ionescu Dobrogianu se leagă și medalia pe care anul trecut, la cel de-al doilea eveniment organizat de cotidianul ZIUA de Constanța și dedicat Zilei Dobrogei, cinci personalități au fost distinse post-mortem cu medalia Marin Ionescu Dobrogianu. 
 
Citește și:

#citeșteDobrogea Scriitorul și omul Alexandru Vlahuță, evocat nostalgic de Marin Ionescu Dobrogianu, în „Analele Dobrogei“

 
 

Galerie foto: