Scena, orașul şi saltul digital

O inițiativă ca cea asumată de Ziua de Constanța de a digitaliza volume de istorie culturală care înglobează în paginile lor creativitatea artistică a orașului nostru are aspectul unui salt digital confirmănd o definiție a evenimentului pe cât de simplă, pe atât  de tulburătoare a filozofului Stephane Lupasco: "Evenimentele nu se derulează în timp ci derulează Timpul, nu se derulează în spațiu, ci  derulează Spațiul".

Volumul "Dulcea povară : schițe de portret din lumea teatrelor constănțene"scrisă de istoricul  și teatrologul Jean Badea și publicată la editura Ex Ponto este un proiect special al  publicației  în anul Centenarului, reunind nu mai puțin de 220 de portrete de artisti, regizori, scenografi, directori care au slujit teatrul constănțean atât în perioadele de efervescență,  cât și în cele de confuzie și acută criză instituțională.

Deoarece se încadrează în logica derulării unui timp mai cuprinzător decât momentul, a unui spațiu  mai amplu decât cel cartografiat în discursul cotidian, proiectul Dulcea povară este indiscutabil asociat contextului special în care tindem să privim mai responsabil trecutul orașului și al regiunii, să cartografiem erorile dar și valorile, și, mai ales să înțelegem rostul teatrului instituțional  în viața publică, de a furniza platouri  și laboratoare simbolice  pentru "conversația unei societăți cu ea însăși" , un accelerator al construcției moderne, europene a comunității prin  circulația ideilor,  creativitate, inovație teatrală, prin râs și plâns de emoție, prin rampe de joc și oglindire, educație și divertisment, fiecare și împreună prelungite în vibrația cotidiană a orașului,  în imaginarele, spiritul, pasiunile și identitatea lui  inconfundabile.

Un concurs de împrejurări a făcut ca volumul publicat la sfârșitul lui 2017 să aștepte o lansare pe măsură, dar aceasta va avea loc curând și paradoxal, așteptarea prelungită se transformă în aliat. În răgazul creat se montează un val de interes și crește probabilitatea intersectării lecturilor în dialog, pasiuni și controverse...

Autorul propune o versiune  comprimată a portretului lexicografic, dar această compresie-   numai câteva pagini consacrate fiecărui nume - nu îl împiedică să amorseze  energiile fine ale actualizării memoriei și reflecției critice prin fiecare dintre microtextele care compun ansamblul, volumul de schițe fiind șlefuit în ambele sensuri, cel al apartenenței la o strălucită tradiție literară și jurnalistică de spirit clasic,  iar  în celălalt sens, fiind  proiectat parcă pentru structura de date, prin capacitatea de a conecta informații relevante, observații de finețe și comentarii personale , cât și comentariile  altor cronicari într-o  hologramă. Scene,destine, cariere și proiecte artistice, succese, eșecuri , impacte ale unor contexte și decizii administrative se împletesc anticipând scriitura digitală interactivă și tehnicile de storytelling dar și sentimentul că ne aflăm toți în aceeași arcă, împărtășim aceleași povești, împreună cu credința în frumusețea, noblețea și misiunea actului artistic.

Dacă lumea artistică a Constanței devine conținut și interfață metamedia între universul cărții, al sălii de teatru, viața orașului  și universul digital, atunci marea realizare este însuși proiectul asumat de ziar de digitalizare și stocare a unei părți a moștenirii intangibile într-o formulă care va permite unui public larg să acceseze  și să verifice cu ușurință date despre oraș și cultura sa.  
 În acest format verigile lipsă din informația publică și pierderile de memorie, pot fi nu numai investigate dar și "reparate" prin convocarea unor surse încă în viață, prin mobilizarea  feedbackului utilizatorilor  și prin explorarea  arhivelor, altor biblioteci virtuale și centrelor de dezvoltare inteligentă.   

Arta, teatrul, cultura, au cicluri lungi, o temporalitate mai amplă decât cea eruptivă a fluxurilor de informație iar ultimele două decenii de tranziție de la jurnalism clasic la jurnalism digital au suprascris la nivel local și nu numai, ceea ce înțelegem prin discurs, prin spectacol politic marketabil, estompând alte discursuri intrate într-o zonă de umbră, secundară, care, iată nu și-au pierdut nici legitimitatea nici forța de atracție și nici accentele strategice.

Deși e greu de înțeles de ce nu mai există arhiva teatrelor, există speranță deoarece au crescut și șansele de a recupera fragmente aflate în colecții private(discuri, CD-uri, fotografii,  înregistrări video, caiete program, articole vechi și cărți) astfel că demersul Ziua de Constanta devine semnificativ atât prin prisma conștientizării pierderilor de memorie, cât mai ales prin posibile dezvoltări inteligente încă neluate în calcul.

Probabil un răspuns ar putea fi și acela că printr-o investiție în ceea ce profesorul american de origine română  Virgil Nemoianu definea drept "revanșa secundarului", o contratendință în raport cu principalul- politică,  business, marketing, și nu mai puțin front-end web development– care ar oferi în viitor studiilor de memorie o marjă de acțiune mai eficientă în ceea ce-și propun, de fapt, anume de a oferi repere de orientare și corectă evaluare a stadiului în care ne aflăm în lumea digitală, și, mai cu seamă, în forme de protecție la acumularea de impacte ale creșterii digitale înscrise și  dincolo de membrana digitală.

Dacă a te mișca rapid și eficient  înseamnă a asuma- cu riscurile de rigoare- avantaje comparative,  meritul  întreprinzătorului –în cazulde față al ZdeC al Bibliotecii virtuale și Centrului Smart-este de a genera atât online cât și offline prin conectare, interactivitate și economia de cunoaștere noi resurse de informație relevantă local și de a coopta cititori  și stakeholderi  într-o comunitate responsabilă.

Despre Ana Maria Munteanu 
Profesor universitar, în cadrul Departamentului de Limbi și Literaturi Moderne și Științele Comunicării-Universitatea Ovidius din Constanța. Este doctor în Filosofie al Universității din București. Este autoare, co-autoare și coordonatoare a 12 cărți și peste 60 de articole și studii bazate pe aplicațiii inter și transdisciplinare ale teoriei spectacolului. A coordonat caietele-program a 16 festivaluri internaționale de operă și balet, festivaluri de dans și teatru-dans. A scris peste 100 de articole de prezentare și cronici teatrale. A fost profesor asociat la CESI (workshop-Spațiul Gigi Căciuleanu, 2011-2012) și la FJSC – Universitatea București (2012-2016). A susținut workshopuri și conferințe la VCU (1997) și NYU (1996, 2000, 2008). 
Publicații semnificative în domeniul teatrologie: 
Shakespeare in the National Radio Theatre. Silence as a figural event., in Matei-Chesnoiu, (ed.) Shakespeare in Romania, vol.2, Humanitas, București, 2007, p.148-66, index World Shakespeare bibliography online, 2015. http://www.worldshakesbib.org/Index (10.45.30/bbu 1572); 
Postmodern And Classical – A Midsummer Night’s Dream, in Shakespeare in Elysium, Romanian Afterlives, Annals of Philology, vol XXVII, No 1/2016, p.121-27; 
On Romanian Topicality:Caragiale and The Distrustful Citizen, International Journal of Cross-cultural Studies and Environmental Communication, No.1, 2013, 7-33.

Citeşte şi:
Odiseea unui proiect fără precedent în Dobrogea: Incredibila memorie a teatrului constănţean