#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXXVIII). Primele automobile pe străzile orașului

 

 
Vă propun o temă interesantă referitoare la apariția primelor automobile pe străzile orașului de la malul mării. Elementele de progres nu au putut fi ținute departe de locuitorii orașului. Cum era firesc, ele au pătruns fiind aduse de oamenii cu stare ai urbei, întreprinzători, care vedeau un profit în folosirea acestora.
 
Înainte şi după Primul Război Mondial firmele de automobile germane sau americane au avut la Constanţa reprezentanţe, cu sediul în Piaţa Independenței (devenită Ovidiu), de unde diverşi investitori particulari, au cumpărat maşini pe care le-au dus pe piaţa liberă a oraşului, pentru a fi folosite ca taximetre. Au existat taximetre ale firmelor Opel, Chevrolet sau Ford, care au funcţionat şi după Al Doilea Război Mondial, folosite prin închiriere în oraş sau care să facă legătura între oraș și stațiunea Mamaia sau între oraș și sanatoriul de la Eforie-Techirghiol.
Un garaj pentru întreţinerea taxiurilor, dar și a automobilelor personale s-a aflat pe strada Maramureş.
 
De asemenea, existau și societăți de transport precum Societatea auto TOMIS Constanța, care realiza curse în localitate și în localitățile din apropierea orașului.
 
Tarifele  pentru automobilele care fac curse între Constanța și Techirghiol-Sat și Constanța-Techirghiol Movilă erau pentru prima locație, pentru un loc, cu mașină Ford 70 lei, iar cu mașină europeană 80 lei, iar pentru cea de-a doua locație pentru un loc, cu mașină Ford era de 90 de lei, iar cu o mașină europeană, tot pentru un loc era de 80 de lei.
Mașinile europene aveau maxim 6 locuri, aici fiindinclus și șoferul.


Bagajele cu greutatea de până la 25 de kilograme erau transportate gratis, iar la cele peste această greutate, se percepea câte un leu pentru fiecare kilogram.
 

Pentru circulația în oraș existau restricții, pe bulevardul de jos, din fața Cazinoului Comunal, prin piața Independenței, fiind folosite străzile Mircea, Dimitrie Cantemir, Marcus Aureliu și Lascăr Catargiu. Cei care încălcau aceste restricții erau sancționați, după ce primeau o sentință judecătorească. După cum putem observa în fotografiile epocii, nu există automobile pe carosabil, în zonele amintite, acest lucru dovedind faptul că aceste măsuri erau respectate de locuitori, cu strictețe.
 
Ca urmare a progresului tehnologic și a stării de bine a locuitorilor, oamenii cu stare ai Constanței vor achiziționa automobile personale, fiind conduse de șoferi plătiți, care uneori efectuau întreținerea, respectiv reparațiile la automobile. Pe lângă aceștia, existau asociații ale taximetriștilor și a celor care efectuau transporturi cu automobilele.
 
În perioada interbelică se înființa și funcționa Sindicatul automobiliștilor, ce îl avea președinte de onoare pe Ion Gheorghiu, șeful Brigăzii de siguranță. În acest sindicat al automobiliștilor se organizau diverse activități legate de întreținerea automobilelor, noutățile în domeniu, curse cu scopuri caritabile, activități de prezentare a automobilelor publicului larg etc.


Perioada interbelică a adus o serie de elemente ale progresului la Constanța, printre aceste elemente numărându-se și folosirea cât mai constantă a automobilelor pentru deplasările curente, dar și pentru petrecerea timpului liber.
 
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 52/1913
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
Marin Ionescu Dobrogianu, Dobrogia în pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice Socecu, Bucureşti, 1904
***Dobrogea.Cincizeci de ani de vieață românească, Editura Cultura Națională, București, 1928
 
 
 
Despre Adrian Ilie
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

Citește și:
#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXXVII).Inginerul Nicolae Vasilescu Karpen, un vizionar al dezvoltării Constanței