#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXXVII).Inginerul Nicolae Vasilescu Karpen, un vizionar al dezvoltării Constanței

 

 
Vă propun o temă interesantă referitoare la o personalitate care s-a remarcat prin a propune proiecte de dezvoltare a infrastructurii în orașul de la malul mării. Este vorba de inginerul Nicolae Vasilescu Karpen. S-a născut la Craiova în 1870 și a murit la București în 1964, la o vârstă venerabilă. A fost un om de știință, inginer, fizician și inventator. S-a preocupat de domenii precum elasticitatea, termodinamica, electrochimia și ingineria civilă. Din anul 1923 a fost membru titular al Academiei Române. A realizat așa numitele pile Karpen, care funcționează folosind căldura  din mediul ambiant. A fost absolvent al Școlii de poduri și șosele din București, terminând ca șef de promoție, în anul 1891. A deținut funcția de inginer în cadrul Ministerului Lucrărilor publice, preocupându-se de căile de comunicație.

A fost atras de domeniul electrotehnicii și a plecat la Paris pentru a se perfecționa. Aici a frecventat cursurile Școlii Superioare de Electricitate, avându-l ca profesor pe Paul Janet,  obținând diploma în anul 1900. În paralel, a frecventat și cursurile Universității pariziene, devenind licențiat în științe fizice în anul 1902. A rămas la Paris pentru a-și face doctoratul în fizică. După doi ani, în 1904, a obținut titlul de doctor cu teza Recherches sur l'effect magnétique des corps électrisés en mouvement, susținută în fața unei comisii formată din Gabriel Lippmann, Henri Poincaré și Henri Moissan.
Ca urmare a rezultatelor obținute, a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universității din Lille, unde a activat în anul 1904. În anul 1905 s-a întors în țară și a inaugurat cursul de electricitate și electrotehnică la catedra înființată în cadrul Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București. La izbucnirea Primului Război Mondialeste înrolat și construiește la Băneasa primul telegraf fără fir din estul Europei, antena acestuia având o rază de acțiune de peste 2000 km.



Ulterior a deținut funcția de director al Școlii Naționale de Poduri și Șosele, unde a implementat proiectul de transformare a acesteia în Școală Politehnică. Numit rector al noii universități, a deținut această funcție timp de 20 de ani, până în 1940.În anul 1948 a fost exclus din Academia Republicii Populare Române, fiind repus în drepturi în 1955.
A scris și a participat la proiecte de centrale electrice și la proiecte de electrificare a orașelor  precum Câmpina și Constanța.
La Constanța a depus mai multe proiecte de electrificare care aveau în vedere și introducerea tramvaielor electrificate. Încă din 1905 se aproba un proiect depus de inginerul N. Vasilescu Karpen. Acesta fusese recomandat de inginerul Anghel Saligny. Pentru proiectul depus inginerul român a primit 2000 lei din partea Primăriei Constanța. Pe lângă proiectul de electrificare a urbei, inginerul român mai depunea un proiect prin care se dorea construirea liniilor de tramvai și a tramvaiului electric. Acest proiect a fost supus dezbaterii în Consiliul Comunal Constanța și a fost aprobat în 22 iunie 1906.
În anul 1912 Consiliul Comunal și Primăria Constanța, conveneau cu inginerul român, supravegherea de către acesta a lucrărilor legate de iluminatul electric și de construire a tramvaiului electric. Declanșarea Primului Război Mondial va face imposibilă finalizarea acestor planuri de dezvoltare urbană.



Putem conchide prin a spune că acest inginer genial a avut viziunea de a moderniza orașul de la malul mării, înaintea altor orașe din România, anticipând potențialul de dezvoltare pe care îl avea în viitor.
 
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 47/1911
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 54/1907
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 45/1906
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 45/1912
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 52/1913
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
Marin Ionescu Dobrogianu, Dobrogia în pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice Socecu, Bucureşti, 1904
***Dobrogea.Cincizeci de ani de vieață românească, Editura Cultura Națională, București, 1928
Ștefan Procopiu, Profesorii noștri: N. Vasilescu-Karpen, Revista Științifică V. Adamachi, 1948
 
 
Despre Adrian Ilie
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

Citește și:
#citeșteDobrogeaStrăzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXXVI). Proiecte privind iluminatul public și privat cu energie electrică