#DobrogeaDigitală - „Lacrămă Ardealul”, de Carmen Aldea Vlad Amintiri despre muzicianul și omul Aurel Manolache, povestite de Alexandru Jula

Recent adăugată în Biblioteca digitală ZIUA de Constanța, cartea semnată de poeta Carmen Aldea Vlad - „Lacrămă Ardealul” nu este altceva decât o rememorare a unor amintiri dragi, a unor întâmplări pitorești cu unul dintre cei mai îndrăgiți interpreți de muzică ușoară – Alexandru Jula (24 iulie 1934 – 3 iunie 2018), un interviu fluviu din care cititorul află multe momente emoționante din viața celui de curând omagiat, la 86 de ani de la naștere.

Vă oferim astăzi un fragment din această carte, în fapt, prima întâlnire dintre Alexandru Jula și Aurel Manolache, ce avea să schimbe destinul îndrăgitului cântăreț.
 

„După un an de producţie, la Bistriţa, concomitent cu prima cochetare cu scena mi-am luat concediu şi am plecat la Galaţi, unde se stabiliseră surorile mele. Primul drum a fost la Dunăre, visul meu «Valurile Dunării», «Dunărea Albastră»; doream să văd Dunărea.
Cât de încântat am fost, nu vă pot spune. La întoarcere, eu cu gândurile mele, mergând agale, observ afişul Teatrului de Estradă - «Sugestii şi Reclamaţii». Acel moment mi-a rămas definitiv cantonat pe cortex, pentru că mi-a marcat viaţa. Mi-am cumpărat imediat un bilet, la balcon. Mi-a plăcut spectacolul, însă în gând mi-am zis:
- Măi frate, băieţii ăştia, care cântă aici, nu cântă mai bine decât mine!… Erau copii talentaţi…(mie aşa mi s-a părut atunci).
A doua zi, dimineaţă, cine s-a prezentat la direcţiunea teatrului? Eu! Directorul din acel moment nu era altul decât Aurel Manolache, tânăr, foarte tânăr. Auzind despre ce este vorba, îmi spuse:
- Băiete, ca tine vin câte cincisprezece pe zi, aşa că …valea!...adică să plec.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

 

Tenacitatea şi încăpăţânarea tinereţii n-au limite… Drept pentru care, din acel moment şi «concedierea directă» m-au ambiţionat, făcându-mă să revin de a doua zi, timp de zece zile, cu finalul cunoscut «expedierea»…
În ultima zi mi-am zis:
- Mă mai duc o dată! Dar m-am răzgândit. După amiază simţeam că îmi
clocoteşte sângele în vine. Luându-mi inima în dinţi m-am reîntors la locul faptei, unde nu era decât Aurel Manolache şi Milu Iosipovici - regizorul, un ovrei foarte simpatic şi isteţ ca nimeni altul.
- Sandule, à propos de cei din neamul lui Israel, se spune că pe frontonul intrării aeroportului din Tel Aviv este inscripţionat următorul slogan: „mai veniţi şi frumoşi că «diştepţi» suntem toţi”!
- Ha, ha, ha aşa-i, ce-i drept, ce-i al lor e al lor. Să revin la întâlnirea de la sediul ansamblului, sau Teatrului de Estradă din Galaţi. În momentul în care m-a văzut din nou la uşă, Manolache (Dumnezeu să-l odihnească, a
trecut în lumea drepţilor în 10 martie 2010), a înnebunit total. L-a trimis pe Iosipovici «să-mi dea liber». Milu Iosipovici s-a executat pe loc. A venit şi m-a întrebat:
- Băiete, de unde vii?
I-am răspuns că de la Bistriţa.
- Şi ce vreai?
- Păi ce să vreau?!?! Vreau să dau un examen, o probă de solist.
- Măi băiete, da‘tu ai mai cântat pe undeva?
- Am cântat la Bistriţa.
Aveam la mine un program al spectacolului «Estrada fulgilor de nea», unde numele meu era menţionat de nouă ori. Pe vremea aceea nu făceai recital, cântai o piesa, ieşeai din scenă, reintrai şi tot aşa de vreo nouă ori. De-a lungul întregului spectacol aveai mai multe intrări şi ieşiri din scenă, mai făceai un cuplet… Cam aşa se derulase spectacolul de la Bistriţa… Se uită Milu când la mine (simt că îi creşte interesul), când la afişul program şi-mi spune:
- Băiatu’, aşteaptă puţin! …
A plecat în grabă. Am aflat asta mai târziu (despre dialogul cu Aurel):
- Măi ogarule, tu crezi că ăia de la Bistriţa sunt cu toţii tâmpiţi? Uite, ăsta-i trecut de nouă ori pe program şi noi, «diştepţii» de noi , nu vrem să-l ascultăm …
În sfârşit Aurel m-a audiat cu atenţie, apoi a închis pianul la care mă acompaniase.
- De mâine eşti angajat…provizoriu! (nici ca el şi nici ca mine)
Acest «mâine» (era 1 octombrie 1954), durează de o viaţă… un provizorat semicentenar!
Un lucru excepţional, impresionant, ce denotă caracterul muzicianului, omului Aurel Manolache”.

#citește mai departe în cartea „Lacrămă Ardealul”


Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.


DREPTURI DE AUTOR


a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.


b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.


Citește și:

#DobrogeaDigitală – „Lacrămă Ardealul”, de Carmen Aldea Vlad: Omagiu „cardinalului muzicii românești” - Alexandru Jula, la 86 de ani de la naștere. O nouă carte în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța