Istoria Dobrogei – Bibliografie – Hesychios (sec. V-VI) – „Culegere alfabetică de cuvinte de tot felul”

• Hesychios a trăit în secolele V-VI-lea și este autorul celui mai bogat Lexicon păstrat din antichitate. Într-o scrisoare trimisă prietenului Eulogios, el menționa că gramaticul Diogenianos strânsese anterior în vocabularul său glosarele referitoare la Iliada și Odiseea lui Homer, poezie lirică, tragedie, comedie și oratori, Hesychios încercând să completeze această lucrare. Opera sa conține, în ordine alfabetică, cuvinte rare și proverbe folosite de autorii clasici, precum și glose etnice, printre care scitice și trace. (ed. H. Mihăescu & Gh. Ștefan)

 
a b a k e s: fără glas, mut, tăcut. E și termen de arhitectură. Sciții zic așa bărbatului.
a b i : de către. Se zice de către sciți.
a b i e: au aruncat, zic sciții.
a g l y : e numită lebăda de către sciți.
a d i g o r insectă care mănâncă plante, cum e numită de sciți.
h a 1 o n e t o s [vândut pentru sare – nota editorilor români]  : tracii ... când luau sare, dădeau sclavi. Unii însă (înțeleg): ieftin, care prețuiește puțin.
A n a c h a r s i s : un fel de pește. Și nume propriu.
a n o r : minte, (se spune – nota editorilor români) de către sciți.
a p o s k y t h i s a i [a jupui pielea cu părul de pe cap ca sciții]: a tăia împrejur.
A r t i m e a s a : Afrodita cerească [luna cf. Herodot   (IV, 59) – n. e. r.] (numita așa – n. e. r.) de sciți.
A s t r a l i a: tracul, zic lidienii [Asia Mică/Turcia asiatică].
C â m p i a  l u i  A h i le: insula lui Ahile, care se cheamă Leuce . Există și cursele lui Ahile  lângă această insulă [limba de nisip de la gurile Niprului/Ucraina – n. e. r..]
 


B ar y g e t a s : care au greutate și care sunt geți
B a s a r a i: haine purtate de bacante în Tracia.
B e n d i s : Artemis  la traci ; la atenieni sărbătorirea zeiței Bendis.
B u s b a t o n: Artemis. (Spun – n. e. r. ) tracii.
B r y n c h o s: laț.
b y t h i z o n (cufundând – n. e. r.) : care bagă la fundul mării. Sciții.
 
g e n t a : came, măruntaie.
G o i t o s y r o n: Apollo. Sciții.
 
h r ă n i t  c u  u s t u r o i: care a mâncat usturoi. Aristofan glumește în Acarnienii, când, că tracii mănâncă usturoi, când, că sunt întărâtați să se bată cocoșii, ori de câte ori mănâncă usturoi.
 


e p h e s t i o i : slugi care au vatră și casă. Străini care stau într-o țară. Servitori. Sclavi fugari ai regelui sciților.
 
Z a 1 m o x i s.  Despre acesta Herodot (IV, 95) ne spune că grecii care locuiesc în jurul Pontului [Euxin/Marea Neagră] afirmă că a fost sclavul lui Pitgaora, că apoi a fost eliberat și s-a înapoiat cu corabia în ținuturile sale de baștină, unde a propagat învățături despre un trai mai înțelept decât cel al grecilor. A adus cu sine fruntași atenieni și i-a primit cât se poate de bine, spunând ca nici el, nici discipolii săi nu vor muri. Alții susțin că [Zalmoxis – n. e. r.] era consacrat lui Cronos [nemuritor – n. e. r.].
Z i b y t h i d e ; femeile trace sau tracii nobili.
z i l a i : vinul la traci.
 
t h a p s i n o n [galben – n. e.r.] : culoarea galbenă din lemnul plantei thapsos, cu care se vopsește galben lâna și părul capului. Unii spun ca aceasta este scitică. Și râul, lângă care crește lemnul, se numește Thapsos. Există și o rădăcină numita thapsia.
t h r a t t es : piatră la traci.
 
I s t r i a n i d e s : hainele scitice.
I s t r o s : fluviu care (se numește – n. e. r.) și Danubius
 
k a n (n) a b i s [cânepa – n. e. r.] : parfum scitic, care are o astfel de putere, încât usucă tot ce e așezat în apropiere. Există o plantă asemănătoare cu inul, din care femeile trace fac haine. [Herodot IV, 75 – n. e. r.]. Sămânța acestei plante se arde pentru a produce fum.
k a p r o n t a i: se numeau așa tracii.
k a r a r y e s : locuințele scitice. Unii frig (numesc astfel) carele gătite.
k i m m e r i o i (cimmerieni – n. e. r.) ; sciți...
k r o b y z o i: un neam de traci.
 


1 e b a : oraș la traci. 
t r i b  l o t o b o s c : unii (socotesc – n. e. r.) Tracia, alții Egiptul, alții Sciția.
 
m a r e a  z e i ț ă : zice Aristofan despre Bendis ; căci este zeiță tracă.
m e l i t e i o n [băutură din apă și miere – n. e. r.]: o băutură scitică din miere fiartă cu apă și cu niște iarbă.
m e s p 1 e : luna, (numită astfel  n. e. r.) la sciți.
 
h o r m a t a i : cei care ucid oameni. Sciți.
 
p a g a i e : Cline, în limba scitică.
p a r m e : armă tracă, armă defensivă.
p e l t es : armă tracă ; un fel de pește sărat.
p e 1 a m y s (pălămidă – n. e. r.), cu y, (este un – n. e. r.) pește din Pont.
 
R i p ai : munți scitici, de unde suflă vântul boreas. 
r h o m p h a i a [sabie – n. e. r.]: armă defensivă tracă, sabie ușor curbată, sabie dreaptă sau sulitță lungă.
 


s a g a r i s: secure [de luptă scitică – n. e. r.] cu o singură gură. 
s a n a p t i n: (numesc – n. e. r.) pe băutorul de vin.
s a r p e r d e s : nume de pește. Unii (spun că este – n. e. r.) un fel de pește sărat ; alții (că e – n. e. r.) peștele coracin, din apele pontice.
s c a 1 m e [sabie tracă – n. e. r.]: cuțit mare trac.
s c a r k e : în limba tracă „bani de argint".
s c i ț i: astfel se spunea unuia dintre neamurile de oameni.
S k y t h i k a (scitice – n. e. r. : un fel de încălțăminte.
l e m n  s c i t ic : (femeia – n. e. r.) cea focoasă; unii (numesc așa planta – n. e. r.) thapsia.
s c i t ic : Cratinos zicea scit lui Hipponicos [atenian bogat din sec. V 1.e.n. – n. e. r.], fiindcă era roșcovan. (Se cheamă așa și aceea – n. e. r.) cu care vopsesc femeile lâna.
ș t e r g a r în felul scitic: sciții jupuiau pielea de pe capetele (dușmanilor) și o foloseau în loc de ștergare.
p u s t i u l  s ci ț i l or : proverb răspândit de la sciții fugari din Efes [oraș grec de pe litoralul egeean al Asiei Mici]... Se aplică celor ce sunt părăsiți de cineva.
 
r e n : animal asemănător cu un cerb, a cărui piele sciții o folosesc pentru haine.
 
t o r e 1 1 e : exclamație de jale tracă însoțită de flaut.
t r a 1 1 e i s : așa se numeau mercenarii traci în serviciul regilor, care îndeplineau slujbe în legătură cu uciderile.
t r a n i p s o i : neam tracic.
 
 
Bibliografie
Hesychii Alexandrini LEXICON, post Ioannem Albertum recensuit Mauricius Schmidt, tom. IV, Jena, 1858-1868.
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (L. Hesychios din Alexandria)
 

Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Iustinian (sec. VI) - „Corpus iuris civilis” („Novele”)