Istoria Dobrogei - Bibliografie Marcellinus (sec. VI) - „Cronică” (I)

• Marcellinus era originar din Illyria (fosta Iugoslavie) și a trăit la Constantinopol în secolul VI. El a fost secretarul lui Iustinian I până în momentul în care acesta a devenit împărat (527), iar apoi a devenit preot. Marcellinus a redactat  o „Cronică” având ca subiect istoria cronologică a Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) în perioada 379-534. Lucrarea a fost continuată, probabil de altcineva, până la anul 548. Chiar dacă autorul și-a  caracterizat scrierea ca „opus rusticum”, „Cronica” este bine scrisă, având informații importante, mai ales pentru epoca vieții sale. (ed. H. Mihăescu & Gh. Ștefan)

 
 
„Cronică”
 
„379. (indicțiunea a șaptea). În timpul consulatului lui Ausonius și Olybrius, i-a învins în multe și mari lupte pe alani  și goți, care sunt neamuri scitice.”
Editorii români notează că indicțiunea era intervalul de 15 ani dintre două recensăminte fiscale și fusese introdus de împăratul reformator păgân Diocletian   (284-305) și la datarea actelor.
Editorii români precizează că învingătorul era împăratul Theodosius I cel Mare (378-395), în acest sens fiind citat Orosius  (VII, 34, 5).
 
„380. (indicțiunea a opta). În timpul celui de-al cincilea consulat al împăratului Gratianus și al primului consulat al împăratului Theodosius (....) căci în timpul consulatului acestora Theodosius cel Mare după ce a învins neamurile scitice ”
Editorii români notează că este vorba despre victoria lui Theodosius împotriva goților, după ce aceștia ocupaseră Peninsula Balcanică ca urmare a înfrângerii și uciderii împăratului Valens la Adrianopol, în 378, fiind citat în acest sens tot Orosius (VII, 34, 6).
Editorii români notează că în literatura greco-romană a Antichității Târzii, barbarii de la nordul Dunării de Jos era numiți generic „sciți” după locul în care apăruseră la frontiera romană, dându-le numele predecesorilor acestora din ramura iraniană a familiei de popoare indo-europene.
 


„381. (indicțiunea a opta) In timpul consulatului lui Eucherius și Syagrius, regele goților Athanaric, cu care împăratul Theodosius încheiase un tratat, a venit la Constantinopol în luna ianuarie și a murit de boală în aceeași lună.”
Editorii români notează că Athanaric era șeful unei grupări a goților care se refugiase din fața hunilor în zona Carpaților, în timp ce marea masă a goților condusă de Frigitern trecuse Dunărea în provinciile balcanice ale Imperiului Roman, unde intrase în conflict cu Valens.
 
„382. (indicțiunea a zecea) În timpul consulatului lui Antonius și Syagrius. În același an tot neamul goților, după moartea regelui sau Athanaric, s-a supus Imperiului roman în luna octombrie.”
Editorii români notează că tratatul prin care goții deveneau foederati (aliați) ai Imperiului Roman n-a avut legatură cu moartea lui Athanaric, fiind citat, de asemenea, Orosius (VII, 34,7).
 
„386. (indicțiunea a patrusprezecea). În timpul consulatului cezarului Honorius [fiu al lui Theodosius] și a lui Evodius. Împăratul Theodosius a apărat Tracia, care fusese cotropită de dușmani și s-a întors victorios în capitală [Constantinopol], împreună cu fiul său Arcadius.”
Editorii români notează că este vorba despre invazia lui Odoteus, fiind citați în acest sens Orosius (VII, 34,9), Zosimos  (V, 35; 38) și Claudian, De quarto consulatu Honorii, vv. 623-636.



Editorii români notează că Arcadius va fi primul împărat al Imperiului Roman de Răsărit (395-408).
Honorius a fost fiul mai mic al lui Theodosius și primul împărat al Imperiului Roman de Apus (395-423).
 
„401. (indicțiunea a patrusprezecea). În timpul consulatului lui Vicentins și Fravita. Suprafața Pontului Euxin a înghețat atât de tare din cauza gerului, încât, după ce s-a topit, timp de treizeci de zile au plutit adevărați munți de gheață pe întinsul Propontidei [Marea Marmara/Turcia – nota editorilor români].”
 
„422. (a cincea indicțiune). În timpul consulatului lui Honorius pentru a treisprezecea oară și a lui Theodosius pentru a zecea oară. Hunii au devastat Tracia.”
Editorii români notează că este prima invazie menționată în izvoare a hunilor.
Este vorba de Theodosius II, împărat al Imperiului Roman de Răsărit în anii 408-450.
 
„442. (a zecea indicțiune). În timpul consulatului lui Eudoxius și Dioscurus. Frații Bleda și Attila, regi peste multe neamuri, an devastat Illyria și Tracia.”
Editorii români notează că hunii nu au respectat un armistițiu de un an.
 
„447. (indicțiunea a cinsprezecea). În timpul consulatului lui Ardabur și Calepus. 2. Războiul îngrozitor, pornit de regele Attila împotriva noastră [Imperiul Roman de Răsărit] și care a fost mai crâncen decât cel anterior, a ruinat aproape întreaga Europă [provincie din dioceza Tracia care includea Constantinopolul sau regiunea europeană (balcanică) a Imperiului Roman de Răsărit], orașele și cetățile ei fiind atacate și devastate. 4. Regele Attila a ajuns cu pustiirile sale până la Termopile [Grecia centrală] 5. Comandantul Arnigisclus luptându-se vitejește în Dacia Ripensis, lângă râul Utus, a fost ucis de regele Attila, după ce omorâse mulți dușmani.”
Editorii români notează că acest conflict a fost declanșat după asasinarea lui Bleda, că acest război a fost inițiat după cel încheiat prin pacea de la 443, că Attila a ajuns în Grecia după victoria din Dacia Ripensis [Dacia înființată de împăratul Aurelian la sud de Dunăre, în Bulgaria vestică după 271] și că Arnigisclus a fost un got care comanda armata din Balcani.
 


469. (indicțiunea a șaptea). În timpul consulatului lui Zeno și Marcianus. 1. În timpul consulatului acestora a fost adus la Constantinopol capul lui Degezic, fiul lui Attila, regele hunilor.”
Editorii români notează că Degezic atacase de mai multe ori Tracia până când a fost înfrânt și ucis de comandantul bizantin Anagastus.
 
„483. (indicțiunea a șaptea). În timpul consulatului lui Faustus singur. Același Teodoric, rege al goților, aproape îmbunat de dărnicia împăratului Zenon, după ce a fost numit comandant suprem al armatei și i s-a acordat consulatul pentru anul următor, a stăpânit o parte din teritoriul Daciei Ripensis și al Moesiei Inferior.”
Editorii români notează că „dărnicia” lui Zenon a fost, de fapt, consecința expediției lui Teodoric în Balcani.
De fapt, Moesia Inferior fusese divizată de Diocletian în Scythia Minor și Moesia Secunda, provincii care făceau parte din dioceza Tracia.
 
„493. (prima indicțiune). În timpul consulatului lui Eusebius, pentru a doua oară și a lui Albinus. 2. Comandantul Iulianus s-a luptat și a murit în Tracia, fiind străpuns de o armă scitica în timpul unei ciocniri din timpul nopții.”
Editorii români notează că este vorba despre prima invazie bulgară în Peninsula Balcanică.
 
499.(indicțiunea a șaptea). În timpul consulatului lui Ioan Gibbus singur. 1. Aristus, comandantul armatei din Illyria [fosta Iugoslavie], a plecat cu cincisprezece mii de ostași și cu cinci sute douăzeci de care, înarmate cu armele necesare pentru război, să se lupte împotriva bulgarilor care devastau Tracia. Lupta s-a dat lângă râul Tzurta [neidentificat – n. e. r.,] unde au fost uciși peste patru mii de ostași ai noștri, pe când fugeau sau când s-au aruncat de pe malul înalt al apei. Acolo a pierit floarea armatei din Illyria, printre care și comandanții Nicostratus, Innocentius, Tancus și Aquilinus.”
 
„502. (indicțiunea a zecea). În timpul consulatului lui Probus și Avienus. 1. Ca de obicei neamul bulgarilor a devastat din nou Tracia, care fusese adesea prădată fără ca nici un ostaș roman să se opună.”
 
„505. (indicțunea a treisprezecea). În timpul consulatului lui Sabinianus și Theodorus. Același Sabianianus, fiul lui Sabinianus cel Mare și comandant al armatei din Illyria, fiind trimis împotriva getului Mundo, a strâns forțe armate.”
Editorii români notează că Mundo era, de fapt, un conducător gepid (germanic), care îl  însoțise pe regele got Teodoric în campania de cucerire a Italiei, iar acum jefuia Moesia.
 
Bibliografie
Chronica minora saec. IV, V, VI, VII, edidit Theodorus Mommsen, vol. II, Berlin, 1894 (MGH, AA, XI, partea 1, p. 60-108).
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (XLVIII. Marcellinus Comes)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Ioan (sec. VI) - „Cronică”