Periprava, locul unde au fost înmormântați deținuții din lagăr. Anul acesta s-a încheiat campania de săpături în cimitirul lipovenesc (GALERIE FOTO)

 
Anul acesta s-au încheiat investigațiile arheologice în cimitirul din Periprava, locul unde au pătimit și au murit martiri ai neamului românesc. În zona de nord-vest a cimitirului au fost descoperite 91 de morminte, dintre care 82 de morminte care aparțin deținuților politic.
 
Din 2015, o echipă de istorici și arheologi sapă în fiecare an pentru descoperirea tuturor rămășițelor pământești ale robilor acestei nații care au murit în urma muncii istovitoare, dar și a tratamentului inuman la care au fost supuși în timpul detenției în lagărul din Periprava. Din fericire, mormintele lor au fost conservate, fapt aproape unic pe teritoriul României, datorită preceptelor religioase ale rușilor lipoveni, care nu permit amestecarea lor cu morții de alte religii sau cu cei care își pun capăt zilelor.
 
Cimitirul este la fel de pustiu ca și satul. Pe o cruce înaltă de lemn flutură un drapel care cândva avea stema regală. La pământ, câteva flori zac veștejite, puse cândva într-o sticlă de plastic pe post de vază. Vegetația a acaparat și mormintele lipovenilor, iar vântul rece din baltă a pus la pământ multe cruci în opt colțuri care au fost înfipte în solul nisipos al Peripravei.
 
Istoricul și arheologul Gheorghe Petrov a coordonat acțiunea de recuperare a rămășițelor pământești din anul 2015. „Încă din primul an când am pășit în Periprava m-am interesat de oamenii mai în vârstă ce se aflau atunci în viață. Mă interesa în primul rând să aflu detalii legate mai ales de transportul cadavrelor deținuților și cum se făceau înhumările. Deși atunci mai trăiau foarte puține persoane care au prins acele vremuri, am avut norocul să cunosc o bătrânică ce își ducea singură viața într-o casă modestă, aflată chiar în dreptul cimitirului. Zachirov Anastasia era numele ei, dar a murit în urmă cu câțiva ani. Era născută în anul 1929, nu mai avea aparținători și avea grijă de ea o vecină. Având casa situată foarte aproape de cimitir, a avut ocazia să vadă și să audă când cadavrele erau aduse la cimitir pentru a fi îngropate. Ea a povestit că morții erau aduși de obicei pe la orele înserării, transportați cu o căruță trasă de un cal sau cu o sanie pe timp de iarnă. Atelajul era însoțit de doi sau trei deținuți, supravegheați de un gardian. Morții erau aduși în sicrie confecționate din lemn ușor, dar au fost și cazuri când erau înveliți în rogojini de stuf, aceste lucruri fiind constatate de noi și în săpătură“, povestește istoricul.

Tot istoricul s-a ocupat și de găsirea urmașilor victimelor lagărului, pentru ca specialiștii să compare ADN-ul și să stabilească identitatea.

 
Din cele 21 de persoane pe care le-a depistat, care aveau legătură de rudenie cu unele dintre victimele decedate la Periprava, vreo 14 sau 15 au apucat să fie audiate de procurorul de caz, și numai de la acestea s-a dispus recoltarea probelor medicale pentru determinări genetice.
Niciunul dintre schelete nu a fost identificat, din mai multe motive: lipsa personalului de specialitate, lipsa fondurilor pentru achiziționarea reactivilor chimici ce se foloseau pentru analizele genetice, dar și alte probleme.
 

 
Istoricul Marius Oprea, cel care a fost prezent la mai multe campanii, a vrut ca măcar rămășițele pământești să nu rămână la institut, unde erau catalogate în scripte ca fiind „deșeuri biologice“. Pentru a nu fi îngropate a doua oară într-o groapă comună, după ce s-au luat în calcul mai multe variante, s-a decis ca acestea să fie duse într-o mănăstire. Printr-un proces verbal, reprezentanții Asociației Foștilor Deținuți Politic din România au predat osemintele părintelui Andrei Tudor, starețul Mănăstirii Dervent din județul Constanța, care a acceptat ca în așezământul monahal pe care-l păstorește să-și doarmă somnul de veci cei care atâta amar de ani nu au avut o cruce la căpătâi și cărora nimeni nu le-a aprins vreodată o lumânare.

 

Credit foto: Nicușor Bușurică, ZIUA de Constanța
 
Citește și:
Blestemul pământului de la Periprava Nu s-a putut identifica niciun martir. Oasele deținuților politic au fost înhumate la Mănăstirea Dervent
Cruci din cuiele găsite în gropile unde au fost aruncați martirii de la Periprava