Mărturiile unui deținut politic despre torționarul poreclit „Dubă“ „Mi-a spus că dacă nu renunț la grevă mă aruncă în sârma ghimpată“ (GALERIE FOTO)

Lumea nu trebuia să vadă că la construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră se foloseau deținuții politic. La pregătirile pentru un festival al tineretului din 1953, cei care se opuneau regimului au fost mutați de la un lagăr la altul, iar torționarii erau stăpâni atât peste viața, dar și peste moartea lor.

Remus Radina, unul din marile modele ale rezistenţei anticomuniste din România, cel care, începând din anii ’80, alături de Cicerone Ioniţoiu, a condus în exil lupta pentru memorie şi pentru respectarea drepturilor celor rămaşi în ţară, așa cum îl caracterizează istoricii de la Memorialul Sighet, ne-a lăsat mărturii înfiorătoare despre un torționar nedeconspirat niciodată, generalul maior Marin Constantinescu. 

Condamnat pentru „manifestări cu caracter dușmănos și tendențios împotriva orânduirii de stat“, Remus Radina a ajuns și la lagărul de exterminare Galeşu.

Și scriitoarea Doina Jela îl menționează în „Lexiconul negru“ cu o întâmplare petrecută la colonia de muncă Peninsula, în vara anului 1953: „În ziua de 17–18 iulie 1953, cînd lagărul trebuia evacuat complet, transporturile de deţinuţi urmînd să plece spre nordul ţării, pentru a pregăti litoralul în vederea celebrului „Festival al tineretului“, Marin Constantinescu a supravegheat personal operaţia. Atunci a fost văzut intrînd în infirmeria unde erau bolnavii netransportabili de la Peninsula, cu o bîtă în mînă, iar cîteva momente mai tîrziu bolnavi în cîrje săreau pe ferestrele barăcii. Convocat pentru că un deținut declarase greva foamei, i-a cerut acestuia să renunțe la grevă, altfel îl aruncă în sîrma ghimpată“. Acest lucru însemna o condamnare la moarte. Mulți deținuți politic, în disperare, s-au aruncat peste gardul cu sârmă ghimpată știind că vor fi executați pe loc, dar sperând că vor fi liberi într-o viață viitoare.

Nimic nu mai amintește de faptul că la Galeșu și Peninsula s-a suferit atât în perioada cât aici au fost lagăre de muncă ale canalului Dunăre-Marea Neagră. Pe ruinele lagărului de la Galeșu, în 2012 s-a ridicat o mănăstire, numită „Biserica Mănăstirii Sfinţilor Români“, iar la Peninsula, care a devenit cartier al orașului Năvodari, spațiul unde a funcționat cândva penitenciarul, ridicat pe fostele barăci, este plin de moloz și de mizerie. 

Născut în comuna Gruiu din Giurgiu la 29 ianuarie 1915, Marin Constantinescu a avansat rapid după ce a intrat în PCR și a fost secretar al organizației din Prefectura Capitalei. După ce a fost directorul Direcției Pază din Direcția Generală a Penitenciarelor, a fost numit comandant al Formațiunii 0722 Constanța și al centrului de coordonare.  Ulterior, a deținut funcția de comandant al Penitenciarului Văcărești și apoi locțiitor al directorului general al DGPCM, până în 1967, conform Dicționarului ofițerilor și angajaților civili ai Direcției Generale a Penitenciarelor. Torționarul avea două porecle: „Tunsu“ și „Duba“.
 
Citește și:
Toma Chirion, monstrul adus la Peninsula pentru a continua Experimentul de la Pitești (GALERIE FOTO)