#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Prof. univ. dr. Adrian Bavaru - „Câţi dintre cei care s-au perindat la conducerea oraşului sau a judeţului Constanţa au reuşit să mai ctitorească precum Adrian Rădulescu?“ (galerie foto)

De profesie biolog marin, Adrian Bavaru a absolvit Facultatea de Biologie la Universitatea din Bucureşti, în 1959, şi a obţinut doctoratul în biologie marină la aceeaşi universitate, în anul 1978, cu teza „Contribuţii la studiul asociaţiilor algale din faciesul de piatră de la litoralul românesc al Mării Negre (Studiul fitocenozelor algale de la litoralul românesc al Mării Negre)“.
Întreaga carieră profesională şi-a desfăşurat-o în învăţământ, la nivel preuniversitar (12 ani) şi universitar (peste 35 de ani), profesor universitar la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa.
 
A parcurs toate etapele carierei didactice: preparator universitar - 1961-1964, asistent universitar - 1964-1970, şef de lucrări - 1970-1978, profesor şi director al Liceului de Ştiinţele Naturii Mihai Eminescu din Constanţa - 1978-1989, conferenţiar universitar şi decan - 1990-1994 al Facultăţii de Ştiinţe, profesor universitar din 1994 la disciplinele Morfologia şi anatomia plantelor, Ocrotirea naturii şi biodiversităţii, rector al Universităţii.
 
„Pe Adrian Rădulescu l-am cunoscut cu mult înainte de evenimentele din decembrie 1989. Ca om şi ca personalitate, nu cred că mai este nevoie să-l prezint, cartea sa de vizită recomandându-l ca specialist în istorie veche, un specialist în arheologie, un om care şi-a consacrat toată activitatea de după Revoluţie creării acestui muzeu, cercetării zonelor arheologice din Dobrogea şi, obligat, s-a făcut cunoscut în întreaga ţară.
 
Câţi dintre cei care s-au perindat la conducerea oraşului sau a judeţului Constanţa au reuşit să mai facă ceea ce a făcut Adrian Rădulescu, câţi şi-au mai lăsat o amprentă asupra devenirii acestui oraş?
 
Printre momentele mai deosebite pe care merită să le punctăm ar fi cele din anii 1985-1986, când s-a pus problema creării la Constanţa a unei filiale a Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă. Împreună cu Adrian Rădulescu şi alţi vreo doi-trei, evident nu singuri, am încercat şi am reuşit să creăm o filială a acestei Asociaţii a Oamenilor de Știinţă - AOȘ se numea atunci - şi mi se pare că este chiar o plăcuţă la intrarea în MINAC cu acest eveniment, pusă chiar de Adrian (din păcate, acea plăcuţă a dispărut în mod misterios - n.r.). El a fost ales preşedintele acestei filiale, ca om de ştiinţă, iar noi ceilalţi am făcut parte din comitetul organizator al acestei filiale.
 
După 1990, această asociaţie a devenit Academia Oamenilor de Știinţă, care fusese înfiinţată în anul 1935, în Bucureşti, de mari personalităţi, şi care a revenit la matcă, să spun aşa, cu numele cu care a fost creată, transformând această asociaţie în academie, fără a confunda cu Academia României.
Și cum la Constanţa a existat această filială, imediat am subscris şi noi, iar Adrian Rădulescu a fost preşedinte până la trecerea în nefiinţă.
 
Îmi amintesc că, la vremea respectivă, membri erau Aurel Lup, de la Știinţe agricole, Victor Ciupină, Traian Cliante, fostul director al MINAC, Alexandru Bologa, de la Institutul de cercetări marine. Nu am fost mulţi, doar o mână de oameni, dar care am reuşit să închegăm această filială de la Constanţa, care s-a transformat, după 1990, în filială a Academiei Oamenilor de Știinţă.
 
Un al doilea moment pe care aş dori să-l evoc este legat de crearea Universităţii „Ovidius“, Adrian Rădulescu fiind unul dintre oamenii de bază ai înfiinţării şi consolidării acesteia. De altfel, drept recunoaştere a meritelor sale, am propus, în mandatul meu de rector, ca marea aulă a Universităţii să-i poarte numele. El este, practic, creatorul ei. Și prin calitatea pe care a avut-o, de primar şi prefect al oraşului, respectiv al judeţului Constanţa, Adrian Rădulescu şi-a asumat-o ca prioritate în acea perioadă, deoarece eram singurul oraş mare în care nu se mai găsea o universitate. Aveam Academia Militară, dar care avea alt profil.
Am mai încercat şi eu, şi alţii să creăm universitate aici, pe vremea lui Ceauşescu.
 
În 1969 am vrut să facem Facultatea de Medicină, dar ne-a luat-o Craiova. Apoi, prin 1972-1973, am vrut să facem o Facultate de ştiinţe agricole, pentru că aveam aici staţiunile de cercetări care pe vremea aceea erau foarte puternice, precum Valu Traian, Murfatlar, Palas. Dar argumentul cu care am fost loviţi în plin a fost acela că oraşul Constanţa nu este unul potrivit pentru studenţime, pentru că vine în contact cu foarte mulţi străini, marinari, navigatori, plus foarte mulţi turişti vara pe malul Mării Negre şi li se strică educaţia comunistă. Mi s-a spus în faţă treaba asta.
 
Mai aveam şi eu relaţii la partid, chiar unii au încercat să ne ajute, dar s-au izbit de această idee preconcepută a lui Ceauşescu, că aici nu se poate, pentru că tineretul îşi strică educaţia.
Noroc cu acest om de cultură, de învăţământ şi de cercetare, care a înţeles necesitatea unei universităţi la Constanţa. Era culmea ca un al doilea sau al treilea oraş al României să nu ofere această şansă locuitorilor săi.
 
Și vreau să punctez că acest om a luptat enorm pentru înfiinţare, pe de o parte, dar şi pentru obţinerea pământului necesar acestei universităţi. Pentru că nu putea fi creată dacă nu exista un Campus.
 
Adrian Rădulescu a reuşit să obţină de la IAS Nazarcea, prin decret, suprafaţa de 19,5 ha pentru acel Campus universitar. Fără falsă modestie, aici am avut şi eu un mare merit, pentru că, la vremea respectivă, eram consilier municipal, iar primar era doctorul Corneliu Neagoe, care în 1992 a pus problema celor 19,5 ha. Respectiv trecerea prin hotărâre de consiliu municipal a iniţiativei de a se da în concesionare universităţii create acest teren. Ceea ce ar fi însemnat ca în fiecare an să plătim primăriei concesiune, iar noi eram săraci lipiţi pământului.
 
Și atunci eu, împreună cu prof. Puiu Enache, ne-am adresat unui avocat foarte bun, Marinică Voicu, care a fost şi preşedintele Curţii de Apel din Constanţa, pentru a lua în proprietate cele 19,5 ha.
 
După o săptămână, avocatul a venit cu un dosar beton armat, prin care dovedea legal că Universitatea putea primi în proprietate terenul de la Campus. Singura condiţie era ca noi pe acest teren să nu facem unităţi productive, de unde să încasăm bani, ci numai cercetare şi învăţământ.
 
Și atunci am redactat un proiect de hotărâre, împreună cu avocatul Marinică Voicu, şi l-am prezentat în paralel cu propunerea primarului Corneliu Neagoe de a-l concesiona. S-a supus la vot şi am câştigat eu cu o singură abţinere, cea a primarului.
 
Și, astfel, la 1 octombrie 1997 începeam cursurile în primul modul al Campusului, iar în luna noiembrie începeam construcţiile celui de-al doilea corp, pentru Medicină. Dar prima cărămidă a fost pusă de Adrian Rădulescu, o inaugurare la care a făcut slujba de sfinţire Arhiepiscopul Lucian, în toamna lui 1990. Și până în 1996, când am venit eu rector, se realizase cam 50% din primul modul.

Sursa foto: Fotografiile ne-au fost puse la dispoziție de conducerea MINAC și de familia istoricului Adrian Rădulescu.
 
Citește și:
 
#citeşteDobrogea Memorabila personalitate a ctitorului Adrian Rădulescu, evocată într-o campanie ZIUA de Constanţa. Străbatem graniţele judeţului, nemurindu-i realizările
 
#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Adrian Rădulescu şi situl arheologic Albeşti-Cetate - un nou punct pe harta cercetării sistematice dobrogene
 
#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Adrian V. Rădulescu şi devenirea universitară a Constanţei (galerie foto)

Galerie foto: