„Aportul militarilor români la unirea Dobrogei cu Românial”, de Col. (rtr) Remus Macovei

 
Cartea „Aportul militarilor români la unirea Dobrogei cu România” de Remus Macovei a apărut în anul 2021, la Editura Next Book din Constanța, cu sprijinul Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, filiala județeană Constanța.
 
Remus Macovei a tratat în paginile volumului contribuția pe care au avut-o militarii din România la înfăptuirea unirii Dobrogei cu patria-mamă.
 
Lansarea celei de a 23-a cărți din cariera sa de istoric cercetător a avut loc în ianuarie 2022 la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Atunci, prezentarea a fost făcută de Mihai Lupu (actualul președinte CJC), prof. univ. dr. Valentin Ciorbea și Aurel Mototolea (directorul MINAC).
 
Lucrarea este structurată pe opt capitole. Redăm mai jos cum arată cuprinsul:
 
Prefaţă

Argument

Capitolul I. Situaţia Dobrogei la 1878 (pagina 13)

Capitolul II. Contextul internaţional care a permis unirea Dobrogei cu România (pagina 29)

Capitolul III. Situaţia Armatei Române în perioada 1877 – 1878 (pagina 43)

Capitolul IV. Acceptarea Dobrogei. Măsuri luate de către guvernul României pentru instalarea administraţiei româneşti în Dobrogea (pagina 48)

Capitolul V. Instalarea autorităţilor române în Dobrogea (pagina 59)

Capitolul VI. Pregătirea armatei pentru ocuparea Dobrogei (pagina 70)

Capitolul VII. Trecerea Armatei Române în Dobrogea (pagina 80)

Capitolul VIII. Delimitarea frontierei cu Bulgaria (pagina 105)

Concluzii

Anexe

Bibliografie

Scheme

Fotodocumente
 
Prefața cărții este semnată de profesorul Marian Cojoc. El a subliniat faptul că Remus Macovei aduce la cunoștința cititorilor importanța sacrificiului făcut de militarii români spre a reuși să aducă, din nou, regiunea dintre Dunăre și Marea Neagră la țara-mamă.
 
În argument, cititorul întâlnește „vocea” autorului. Remus Macovei motivează că a început să scrie această lucrare datorită insuficienței cu care a fost tratat aspectul privind rolul pe care l-au jucat militarii în anii 1878 – 1880, pe timpul luării în primire a Dobrogei și în asigurarea liniștii și ordinii publice necesare instalării administrației românești în România Transdanubiană.
 
Primul capitol al volumului cuprinde patru subcapitole, în care sunt abordate următoarele subiecte: pregătirile militare ale otomanilor din Doborgea împotriva invadatorilor ruși, ocuparea regiunii de către cei din urmă, organizarea administrației ruse în Dobrogea și lupta pentru ocuparea Sulinei. „Situația Dobrogei la 1878” prezintă lucrările Congresului de la Paris, desfășurate în perioada 13 februarie – 18 martie 1856, cu scopul de a reduce influența Rusiei în sud – estul Europei. Hotărârile luate au fost incluse în cunoscutul Tratat de Pace, ce prevedea obligația Rusiei de a ceda Principatul Moldovei, Delta Dunării, Insula Șerpilor și partea de sud a Bugeacului.
 
În capitolul II, pe lângă preliminariile diplomatice ale războiului ruso – turc, Remus Macovei aduce în prim – plan două momente importante pentru obținerea independenței României. Este vorba despre Tratatul de pace de la San Ștefano și Congresul de la Berlin. Autorul redă prezența lui Ion C. Brătianu, reprezentant al României la Congresul de la Berlin. El a transmis un memoriu în care erau consemnate interesele României ca ţară independentă şi poziţia faţă de compensaţiile teritoriale în Dobrogea în schimbul Basarabiei. ”Nu cerem nimic! Independenţa era singurul nostru scop. L-am cucerit, cu arma în mână, mărirea teritoriului n-a fost obiectul ambiţilor noastre”, menționa documentul.
 
Capitolul III este primul care pune accent pe armată. În cele trei subcapitole sunt trecute în revistă mobilizarea militarilor din Armata României, participarea lor la războiul ruso – turc și misiunile pe care le-au avut după încheierea luptelor dintre cele două popoare.   
 
Capitolele IV, V, VI și VII au ca fir narativ trecerea Dobrogei sub administrația românească.  
 
În capitolul VIII este adusă în discuție fixarea frontierei dintre România și Bulgaria.
 
Despre Remus Macovei
 
Colonelul (rtr) Remus Macovei s-a născut la 25 aprilie 1952, în Galați, într-o familie muncitorească.

În anul 1969 va fi recrutat pentru a urma cursurile Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, pe care le va termina în anul 1971.
În perioada 1971 - 1974 urmează cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, la absolvirea căreia va fi avansat locotenent.
Va urma cursurile Academiei Militare, Facultate Comandă și Stat Major (1981 - 1983) și va absolvi Cursul postacademic comandanți regimente/brigăzi (1986).

Pe parcursul a 28 de ani (1974 - 2002) va activa la comanda unor subunități și unități militare din garnizoanele Medgidia, Mihail Kogălniceanu, Basarabi, Topraisar și Constanța.

În perioada 2002 - 2023 a publicat următoarele lucrări: „Legalitatea acțiunilor armatei în situații de criză internă” (2002), „Corupția și armata română” (2004), „Erori umane, victime colaterale” (2004), „Ghid practic pentru militarii profesioniști” (2005) - coautor Emanoil Vlăduț, „Regimentul 34 de la Constanța la Kandahar” (2007) - coautor Costin Scurtu, „Regimentul 36 infanterie. O istorie în imagini” (2009), „La revoluție se și moare, nu-i așa?” (2009), „Cartea de aur a eroilor martiri ai revoluției. Județul Constanța” (2009), „Cartea de aur a eroilor comunei Cumpăna” (2010), „Generalii de armată” (2012), „Condamnările generalilor” (2012), „Eroii musulmani în Armata Română” (2013), „Cartea de aur a eroilor orașului Hârșova” (2015), „Monumentul eroilor sârbi” (2016), „De la Turtucaia la Budapesta. Prinosul de sânge al militarilor constănțeni în campania 1916 - 1919” (2017), „Cartea de aur a eroilor musulmani jertfiți sub tricolor. Campaniile 1916 - 1919 și 1941 - 1945” (2018), „Ocupația militară a Dobrogei de către Puterile aliate” (2018), „Regimentul «Călugăreni» nr. 40. Sufletul, pușca și mitraliera” (2019), „Cartea de aur a militarilor constănțeni jandarmi, grăniceri, polițiști militari și pompieri jertfiți în campanile 1916 - 1919 și 1941 - 1945” (2019), „Stan Poetaș - Generalul nepereche” (2020), „Sirius. Angola 1981 - 1982. Misiune îndeplinită” (2020) - coautor Dumitru Toma, „Cartea de aur a eroilor din localitățile Siliștea și Țepeș Vodă” (2021) - coautor Alexandru Ionașcu, „Aportul militarilor români la unirea Dobrogei cu România” (2021), Omagiul Eroilor. Monografia operelor commemorative de război din județul Constanța – 2022, Lacrimi și flori pentru eroi. Monografia Cimitirului Internațional de Onoare “Mircea cel Bătrân”(2023), Corifeii Armatei Populare –(2023).

Este coautor al unor lucrări realizate de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Muzeul Național al Marinei Române, Muzeul Național de Istorie Militară „Ferdinand I”, Arhivele Militare Române și Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui.

A colaborat la revistele: Enigmele istoriei (redactor corespondent), Document, Dosarele istoriei, Tactica și strategia, Spirit militar modern, România Eroică, Misiunea, Pontica.

Este director al revistei Arma Pontica, realizată de Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” Filiala Județeană Constanța.
Începând cu anul 2021 este membru asociat al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.