#DobrogeaDigitală „Un tătar din România“, o lucrare dedicată relațiilor interetnice dintre tătari, turci și români

Tasin Gemil a lansat o nouă lucrare dedicată relațiilor interetnice dintre tătari, turci și români - „Un tătar din România“. Volumul se citește extrem de uşorşi poate constitui un excelent studiu, documentat, despre tătari. Mulți cititori, atât tătari, cât și români, au apreciat cartea ca fiind extrem de captivantă, citindu-se ca o adevărată operă literară. 
  
Pe data de 11 mai, Tasin Gemil a lansat, la Biblioteca „I.N. Roman“ din municipiul Medgidia, o nouă lucrare dedicată relațiilor interetnice dintre tătari, turci și români - „Un tătar din România. Amintiri, confesiuni, mărturii, evaluări ale unui universitar istoric, fost deputat și ambasador“. Volumul,care are 558 de pagini, se citește extrem de uşorşi poate constitui un excelent studiu, documentat, despre tătari. Însuși autorul Tasin Gemil relatează că mulți cititori, atât tătari, cât și români, au apreciat cartea sa ca fiind extrem de captivantă, citindu-se ca o adevărată operă literară. 
 
„Un tătar din România“ este o nouă versiune, mai scurtă, a lucrării sale anterioare „Pe drumurile istoriei", publicată în 2019 la Editura Presa Universitară Clujeană. Autorul declară că a făcut o reducere drastică a textului, micșorându-l la jumătate din dimensiunea originală, de la aproape 1200 de pagini la mai puțin de 600. A renunțat la anumite părți ale cărții anterioare și a adăugat subcapitole noi. Tot conținutul lucrării a fost revizuit și condensat pentru a crea această nouă versiune.
 
„Această carte este veche și este nouă, deopotrivă. Ea poate fi socotită o nouă ediție, dar mult scurtată, a celor două volume ale cărții «Pe drumurile istoriei», pe care am publicat‐o, în 2019, la aceeași Editură Presa Universitară Clujeană. Dar ea poate fi acceptată și ca o carte nouă, nu numai prin titlul nou, care de fapt este titlul inițial, ci și prin intervențiile masive în textul cărții precedente. Mai întâi, am operat o reducere cantitativă drastică, textul fiind micșorat la jumătate, de la aproape 1200 pagini (mai exact 1188), la mai puțin de 600 pagini (mai precis 565). Am renunțat la partea introductivă și la cea de încheiere, la ultimul capitol și la mai multe subcapitole. Dar am adăugat și subcapitole noi. Conținutul întregii lucrări a fost revizuit și condensat.

Nu am considerat necesar să public din nou și cele aproape 150 de documente (integrale și parțiale), din arhiva mea personală și din cea a CNSAS, pe care le inserasem în cele două volume ale cărții din 2019, tocmai în ideea de a le pune la îndemâna celor interesați și de a le salva, căci altminteri multe din ele erau sortite dispariției sau rămâneau ascunse undeva, poate pentru totdeauna. Aproape toate capitolele din cartea veche au fost micșorate, mai mult sau mai puțin; unele capitole au fost reduse chiar în proporție de 80‐90%. Doar capitolul XII, consacrat activității mele ca ambasador, a fost extins cu câteva zeci de pagini, deși din textul inițial tipărit au fost eliminate sau restrânse părți întinse ale capitolului.

Multe judecăți de valoare și considerații din versiunea veche au fost regândite și rescrise, ținând seama de evoluțiile din ultima vreme din țară, din regiunea pontică și de pe plan internațional. Pe baza unor informații noi, am inclus și unele precizări de fapte, clarificări, adausuri de detalii și interpretări inedite. Am renunțat la metoda dialogului, care era poate atractivă pentru cititor, dar îl punea cumva în poziția de asistent pasiv. Aici mă adresez direct cititorului, solicitându‐i participarea activă la analize și evaluări, la derularea unor întâmplări și evenimente. Am operat schimbări importante și la capitolul ilustrații.

Cu excepția unor fotografii din perioade mai îndepărtate, în primul rând unicate, am înlocuit multe poze din cartea veche, păstrând însă registrele tematice. Narațiunea a fost adusă la zi. Cel mai recent eveniment înregistrat în această carte este retragerea (suspenda‐ rea), la 24 ianuarie 2024, a delegației Republicii Azerbaidjan din Consiliului Europei. Am notat acest fapt, pentru că admiterea Republicii Azerbaidjan în Consiliul Europei, la 25 ianuarie 2001, se datorează României, prin ambasadorul ei de la Baku“, scrie Tasin Gemil în prefața volumului.
 
Autorul împărtășește că este încântat de faptul că rudele sale au fost mulțumite de informațiile dezvăluite în cartea sa. El menționează că a primit bucurie din partea colegilor săi de școală și facultate, care au confirmat veridicitatea relatărilor sale despre faptele și evenimentele din trecutul lor comun.
 
„Deși am primit sugestii repetate, din țară și străinătate, îndeosebi din Turcia, de la tătarii din Kazan și de la unele comunități tătare din Occident, pentru o nouă ediție a cărții, eventual prescurtată (și) în turcă sau engleză, am stat multă vreme cu îndoiala dacă o nouă ediție ar mai fi necesară. Am exclus de la început varianta ediției în altă limbă, date fiind cheltuielile mari ale acestei operațiuni. Este treaba celor care ar gândi că ar fi utilă  traducerea cărții. Interesul și prețuirea arătate acestei cărți, atât în mediul tătar, cât și în cel românesc, inclusiv și îndeosebi academic, au fost chiar peste așteptările mele. Unii au mers până acolo încât au calificat această carte de poveste a vieții mele ca un model de corectitudine, abnegație, perseverență, străduință și reușită demn de urmat în diaspora tătară, turcă și nu numai.Vreau să mulțumesc tuturor celor care au avut un gând bun și au spus o vorbă frumoasă la adresa acestei cărți.
 
 Deși voluminoasă, cartea a avut un tiraj destul de mare pentru aceste timpuri, în care interesul pentru carte este din ce în ce mai scăzut, din păcate. Având în vedere și prețul destul de ridicat al celor două volume ale cărții, răspândirea ei în țară și străinătate a fost totuși destul de mare. Am fost convins să încep lucrul la această nouă‐veche carte și ca urmare a interesului manifest al Asociației Culturale „MehmedNiyazi” din orașul meu natal Medgidia și, prin ea, al Primăriei și Consiliului Local din municipiu, care m‐au îndemnat să purced la treaba aceasta și mi‐au promis întregul lor sprijin, inclusiv și îndeosebi material pentru tipărirea lucrării țin să le mulțumesc în mod deosebit“, mai spune Tasin Gemil.
 
Tasin Gemil relatează că mulți cititori, atât tătari, cât și români, au apreciat cartea sa ca fiind extrem de captivantă, citindu-se ca o adevărată operă literară.  Unii au mers chiar mai departe, comparând-o cu un roman pe care este greu să-l lași din mână. Autorul menționează că nu puțini cititori i-au mărturisit că au parcurs cele două volume ale cărții fără întrerupere, într-un interval de 3-4 zile, și au descoperit o mulțime de lucruri noi, unele dintre ele fiind cu totul nebănuite.
 
„Îmi permit să‐mi destăinui și satisfacția pentru că rudele mele sunt deosebit de mulțumite de faptul că am dezvăluit informații, fie și limitate, despre trecutul familiei, de care nu știau mai nimic. Colegii mei, de școală și facultate, mi‐au produs bucurii atunci când, prin scris sau vorbe, mi‐au confirmat că relatările din carte despre fapte și evenimente din acele timpuri corespund în totalitate adevărului, adăugând și unele amănunte pe care nu le știam sau îmi scăpaseră. Mulți cititori, tătari și români, au recunoscut că această carte este deosebit de atractivă, citindu‐se ca o adevărată operă literară.

Ba unii au forțat nota, afirmând că este ca un roman pe care cu greu îl lași din mână. Nu puțini mi‐au mărturisit că au citit cele două volume, cu foarte puține întreruperi, în 3‐4 zile consecutive, și că au aflat o sumedenie de lucruri noi, unele nebănuite. Dar, au fost și unii, mai bine zis unele, care mi‐au reproșat greutatea, la propriu, a acestei cărți (2,5 kg), ceea ce este deranjant, desigur, mai ales pentru cei obișnuiți cu lectura în pat.

Tuturor le sunt recunoscător că au binevoit să‐mi destăinuie aceste trăiri ale lor. Mărturisesc că am avut și niscaiva interese personale, fie ele și minore, în apariția acestei lucrări într‐o nouă formă și conținut. În afara unor scăpări de condei de care eu însumi mă fac vinovat, în cele două volume apărute în 2019 s‐au strecurat și o serie de greșeli de tipar cauzate de incompatibilitatea dintre computerul meu de atunci (cu Word7) și cel al editurii (cu Word10).

Aceste erori devin chiar supărătoare, pe alocuri. Sper ca prezenta carte să apară în condiții tehnice mai bune. Nădăjduiesc că cititorii mei vor întâmpina și această carte cel puțin cu același interes cu care au acceptat și celelalte lucrări ale mele, care, toate, converg către obiectivul meu major de a dezvălui istoria adevărată a tătarilor“, a mai punctat autorul în prefața volumului.
 
Volumul „Un tătar din România“ conține XIV capitole
 
Capitolul I - Rădăcinile și copilăria (pagina 15)
 
Strămoșii mei au venit din Crimeea
Străbunicul meu a fost primarul Medgidiei
„Cap de turc” al lui Jean Steriadi este de fapt „Cap de tătar”
Viața cotidiană din Osmancea
Întâmplări cu bunica
Caii bunicului
Prietenii din Medgidia
Datini vechi tătărești
Cele mai vechi amintiri
Relațiile interetnice din Dobrogea
 
Capitolul II - Școala din Medgidia (pagina 101)
 
Djadidism la Medgidia
Viața culturală din Medgidia
Două note de zece în aceeași oră de istorie
Deviza vieții mele
Examenul de maturitate
Bursier de Sfat Popular
 
Capitolul III - Student la Iași (pagina 123)
 
Prima dată în Iași
Revenirea în Iași ca student
Tătarii se declarau turci
Am fost deturnat de la arheologie la turcologie
Problema bursei de studii în URSS
Rană veche
Absolvirea facultății
 
Capitolul IV - Militar cu termen redus și profesor de liceu (pagina 163)
 
Teterist
Spectacol de gală la Caracal
„Vitelloni” din Eforie Sud
Rechemarea la Iași
 
Capitolul V - Cercetător științific la Iași (pagina 179)
 
Am devenit ieșean
Sectorul de istorie universală
Mobilizat în prima linie a frontului
Pregătirea doctoratului
În atenția Securității
Al doilea Dimitrie Cantemir
Prima călătorie în Turcia
Am încercat să mușc dintr-o rodie
Universitățile din Turcia
Prietenul meu, librarul Ismail
Cei mai tari istorici ai Turciei
Liderii tătarilor crimeeni
A doua călătorie în Turcia
Șansa vieții mele
Călătorii științifice în alte țări
Noi dezamăgiri în Iași
Ce este un istoric?
 
Capitolul VI - Arhivist principal în București (pagina 237)
 
Supușii lui „nea Vasile”
Program guvernamental de cercetare a surselor istorice din străinătate
Interzis să merg în Turcia
Volum de documente turco-osmane
 
Capitolul VII - Pe „Nava Amiral” a istoriografiei române (pagina 253)
 
Elita istoriografiei române
Revenirea
Cea dintâi monografie a relațiilor româno-otomane
Răzmeriță pe „Nava Amiral”
Pregătiri pentru plecarea definitivă în Turcia
 
Capitolul VIII - Participant la Revoluția română (pagina 271)
 
Izbăvirea
Membru al C.P.U.N.
Amendament pentru reprezentarea minorităților naționale
În Parlament
 
Capitolul IX - Liderul comunității tătare (pagina 283)
 
UDTTMR este „odrasla” mea politică
Nașul meu politic
Neînțelegeri între turci și tătari
Uneltele dezbinării
De ce feseniștii din Constanța au fost împotriva tătarilor?
Ziua cea mare
Programul de renaștere națională a tătarilor
Reînființarea Seminarului Musulman din Medgidia
Președintele Suleyman Demirel la Medgidia
Reluarea legăturilor cu patria străbună Crimeea
Muzeul de istorie și civilizație tătară
 
Capitolul X - Cel dintâi deputat al tătarilor în Parlamentul României (pagina 315)
 
Prioritățile primului deputat al tătarilor
„Noaptea care a zguduit Constituția”
Atacuri și contraatacuri
În slujba Academiei Române
Membru al Adunării Parlamentare a NATO
Am reușit să schimb titlul și conținutul unui raport despre România
Preparative diplomatice pentru intrarea României în Consiliul Europei
Un nou mandate de deputat
Reacție la atacul SRI
„Antanta Pontică”
Istoria Mării Negre
Universitatea Mării Negre
Deportarea tătarilor evocată pentru prima oară în Parlamentul României
Legile învățământului
Finalul mandatului de deputat
 
Capitolul XI - Universitate în Constanța (pagina 359)
 
Concursuri academice
Istoria și politica
Singurul turco-tătar conducător de doctorat
Profesor la Universitatea din Ankara
 
Capitolul XII - Primul și unicul ambasador de origine turco-tătară (pagina 377)
 
Ideea de a fi ambasador
Capitolul are două părți
 
Partea I. Republica Azerbaidjan (pagina 381)
 
Ideea devine o realitate extraordinară
Procedură diplomatică neobișnuită
Tentative de blocare
Deschiderea Ambasadei
Diplomație public și cultural
Genii românești omagiate în Azerbaidjan
Legăturile culturale sunt cele mai durabile
Relațiile politico-diplomatice româno-azerbaidjene
Mircea Geoană la Baku
Deschiderea Ambasadei Azerbaidjanului la București
Vizita prezidențială
Rezultatele vizitei prezidențiale
Legături comerciale
Încheierea misiunii la Baku
Plecarea din Azerbaidjan
 
Partea II. Turkmenistan (pagina 459)
 
Numirea a fost tranșată în avionul prezidențial
Iarăși probleme la plecarea în misiune
Începerea misiunii la Așgabat
Niyazowland
„Sfânta” Ruhnama
Corpul Diplomatic
Românii din Turkmenistan
Relațiile economice dintre România și Turkmenistan
Școala românească de duminică
Admiterea în UE și acțiuni cultural europene
Noul sediu al Ambasadei
Moartea dictatorului
În umbra monumentelor nu cresc lideri
Noua conducere
Încheierea misiunii diplomatice
 
Capitolul XIII - Răzbunarea Securității (pagina 525)
 
Dosarele mele de la Securitate
Atac odios
Sentința finală
 
Capitolul XIV - Institutul de Turcologie (pagina 539)
 
De ce la Cluj-Napoca?
Obiective și realizări
Prof. univ. dr. Călin Felezeu
 
Extras din Capitolul I al cărții:
 
„15 - Rădăcinile și copilăria
1943 - anul nașterii
 
Sudul orașului, acum Casa Armatei, mică mahala a țiganilor tătari care existau numai în Medgidia; Estul orașului - mahalaua țiganilor turci, mahalaua de colibe și bordeie cunoscutăapoi sub denumirea de Ali Baba; Cartierul musulman – preponderent tătăresc, erau și turci în număr mai mic și câțiva albanezi musulmani; Vestul orașului – cartier românesc.

Nord-vestul Orașului Nou a fost construit pentru ofițerii armatei sovietice de ocupație. Garnizoana sovietică era încartiruită în cazarma aflată în zona stadionului de astăzi Cazarma românească era lângă spitalul nou. Spitalul a fost construit chiar în curtea cazarmei.
 
16 - Strămoșii mei au venit din Crimeea
 
Abdul Medjid, sultan otoman (1839-1861) - prin firmanul din 2 septembrie 1856, lângă vatra vechii localități Karasu, a fost ridicat un nou oraș printre primele localități din cuprinsul Imperiului otoman, care a beneficiat de o structură urbană modernă.Abdul Kerim, străbunic, unul dintre învățații acestui oraș. A venit în Medgidia nou construită atunci ca urbe modernă, a ridicat o casă mare cu grădină și a cumpărat opt prăvălii pe strada mare a orașului Bagcesaray, capitala Hanatului Tătar din Crimeea.
 
Karasu Târg, numit ulterior Medjidiye, a fost reconstruit special pentru refugiații tătari după încheierea războiului Crimeei 1853-1856. Ulema - pătura ulema era numele pentru învățații orașului.“
 
 
„Fiecare capitol al cărții este ilustrat cu câte o hartă, iar două dintre ele (Hoarda de Aur și Hanatul din Crimeea), preluate din lucrări științifice de prestigiu, sunt retrasate parțial de către Tasin Gemil, potrivit indiciilor istorice. Volumul este completat cu o bibliografie extrem de bogată, variată și la zi, precum și de un «Indice de nume», care sporesc și mai mult valoarea și utilitatea acestei cărți ca instrument de lucru. 

a unul care are pretenția că este la curent cu toată opera științifică și activitatea profesorului Tasin Gemil, îmi permit să sugerez ca, la o eventuală nouă ediție a acestei cărți, să fie avută în vedere și lucrarea sa bine documentată , în primul rând cu surse inedite, publicată în 1983, referitoare la situația socio‐economică și demografică, din secolul XVII, dintr‐o zonă, numită sugestiv de autor ca fiind «moldavo-dobrogeană». Acest studiu cred că este în măsură să contribuie substanțial la
zugrăvirea tabloului, încă prea puțin cunoscut, al Dobrogei și al sudului Moldovei în perioada administrației otomane“, a relatat profesorul Călin Felezeu, în postfața volumului.
 
 
 „O istorie vie a unor decenii pline de viață“
 
 
Pe ultima copertă a volumului „Un tătar din România“, putem citi trei referințe semnate de Emil Constantinescu, președintele României (1996-2000), de acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române și de dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorul general al Muzeului Național de Istorie a României.
 
 „Ambasadorul Tasin Gemil îndeplinea criteriul excelenței profesionale, pe care mi-o confirmase marele istoric turc HalilInalcik, doctor honoris causa al Universității București“, scrie Emil Constantinescu, președintele României (1996-2000).
 
„Cititorii obișnuiți, dar și istoricii vor găsi în această carte o istorie vie a unor decenii pline de viață, o carte căreia nimic din ceea ce este omenesc nu-i este străin, o carte vibrând de sentimente și de emoții, dar și de preocupare pentru dreptate și pentru adevăr. Tasin Gemil se dezvăluie aici ca istoric, cercetător, profesor, participant la viața politică, diplomat, conducător de instituții, editor etc., dar domnia sa rămâne mai presus de toate un Om între oameni, participant la facerea și scrierea istoriei României contemporane“, relatează acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române.
 
 „Dragă Tasin, mi-a făcut o mare bucurie să-ți citesc cartea de memorii (prin interviuri). E superbă. Nu e numai fresca vieții unui om și a unei familii, ci și o istorie vie a societății noastre din ultimii șaptezeci de ani. Deși te cunosc de o viață, n-aș fi crezut că ai învățat româna târziu, când mergeai la școală. Vorbești o limbă atât de bogată și frumoasă, plină de nuanțe, că aș fi jurat că asta a fost limbă învățată de mic copil. Descrierea pe care o faci comunităților de tătari din Dobrogea mi se pare antologică“, a comentat dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorul general al Muzeului Național de Istorie a României.
 
Cine este Tasin Gemil
 
Profesor, timp de două decenii, la Universitatea „Ovidius” din Constanța, actualmente îndrumător de doctorat la universitatea clujeană Babeș-Bolyai, cercetător neobosit al istoriei moderne și contemporane, Tasin Gemil este  fondator și director al Institutului de Turcologie şi Studii Central-Asiatice.
  
Va urma!
 
 
Citește și:
 
Interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanța: Istoricul Tasin Gemil - „Societatea de astăzi se depersonalizează rapid, pentru că ignoră istoria proprie și pe cea generală“
 
Profesorul Tasin Gemil, lecție de istorie despre războiul declanșat de ruși împotriva Ucrainei - „Ceea ce a făcut Putin, este lovitura finală pentru Rusia“ - VIDEO
 

Volumul are 566 de pagini și poate fi descărcat de mai jos. Dimensiune fișier: 37,6 MB