#CiteşteDobrogea #memoriateatruluiconstantean Primul spectacol profesionist de estradă - „Escală la Constanța“

23 May, 2018 00:00 Simona ANGHEL 6350 Marime text

Versiune printabila

Recent, într-un articol din cadrul campaniei dedicate evenimentului organizat de ZIUA de Constanţa pe 12 iunie, menţionam faptul că, până în 1969, momentul „botezării“ cu numele care l-a şi consacrat în inimile constănţenilor, „Fantasio“ a funcţionat ca Secţia de estradă a Teatrului de Stat din Constanţa, inaugurându-şi în 1956 activitatea cu spectacolul „Escală la Constanţa“.

Iată cum găsim consemnat acest eveniment în monografia „Fantasio 40“, semnată de secretarul literar-artistic Jean Badea:

„Sfârşit de decembrie 1956, când cortina se ridica peste un ocean de emoţii care purta numele «Escală la Constanţa», primul spectacol profesionist de estradă (denumirea oficială, în acele vremuri, a revistei muzicale ... ), semnat de Fred Firea, Sandu Anastasescu, Nicky Popescu şi Alexe Marcovici şi regizat de Ion Drugan (unul dintre întemeietorii noii instituţii artistice de la malul mării).

Direcţia muzicală îi aparţinea lui Aurel Manolache - de la Teatrul Marinei -, cel care, după un timp, avea să devină dirijorul orchestrei, animatorul şi directorul trupei constănţene de revistă“.

Despre inaugurarea Estradei constănţene, în „Dobrogea nouă“ din 25 decembrie 1956, se făcea următoarea referire într-o ştire aruncată în subsolul paginii întâi:

„Teatrul de Stat din Constanţa sărbătoreşte cinci ani de activitate. În cinstea acestui eveniment, Teatrul de Stat îşi va deschide o nouă secţie, teatrul de estradă, care va prezenta un spectacol cu titlul «Escală la Constanţa»“.

Prima etapă (1956-1969) a teatrului, în fapt secţie a Teatrului de Stat (condus între 1954-1958 de Bernard Lebli, iar între anii 1958-1969 de Jean Ionescu), a coincis cu formarea colectivului artistic şi maturizarea lui într-o serie de concerte, comedii şi reviste muzicale, dintre care se desprind prin valoare şi audienţă la public „La mare şi la... mai mare“ (325 de reprezentaţii), „Complexul revistei“ (221), „Avem şi noi mascaţii noştri“ (283), „Revelion în iulie“ (180).

Celor dintâi artişti (cântăreţi, actori, instrumentişti, dansatori) - Nicky Popescu, Ilona Moţica, Lucia Pârvulescu, Lidia Creţu, Ion Pietraru, Nae Ivănescu, Viţa Ionescu, Joly Egyed, Ludmila Bogdan, Mireille Savopol şi Botzi Szab, Dan Sachelarie, Teodor Pinelis şi Ionel Stănculescu, Jean Constantinescu, Victor Leonard, Maria Grigore ş.a. - li s-au alăturat succesiv Valy Andreescu-Manolache, Jean Constantin, Gelu Manolache, Ion Duţu, Alexandru Cercel, Trio Do-Re-Mi (Ion Văcaru, Igor Povorosniuc, Mircea Brad), Mariana Negruţ, Florian Stavăr, Jenny Turcescu, Mariana Cerconi, Fritz şi Sarina Braun, Justin Beizadea, Lucia Bâgu, Georgeta Văcaru, Elena Iacob, Romeo Şerban, Gheorghe Parnica, Iancu Zaharia, Ion Preda, Tiberiu Iacob, Ion Marinescu, Nina Jean, Mihail Rusu, Georgeta Chiriţă (Coca Andronic), Martha Herzum, Florian Moşneag şi alţii.

Unii dintre aceştia au părăsit colectivul optând fie pentru alte teatre din Constanţa sau Bucureşti, fie pentru o carieră de liber-profesionist. În primăvara anului 1969, complexul artistic denumit Teatrul de Stat din Constanţa s-a împărţit în trei instituţii cu statut juridic şi artistic distinct: Teatrul de dramă şi comedie, Teatrul liric şi Teatrul de revistă „Fantasio“. Numele acestei instituţii a fost preluat de la cel al sălii de cinema (la început Tranulis, apoi - până la ocuparea sălii de către forţele „eliberatoare“ - Fantasio).

Pentru revista constănţeană începea cea de-a doua etapă din viaţa sa (1969 - 1989), cea mai importantă şi cea mai productivă. Directorul teatrului, compozitorul şi dirijorul Aurel Manolache, a avut talentul de a-şi apropia câţiva dintre cei mai valoroşi creatori de revistă.

Din păcate, în vara anului 2004, Teatrul „Fantasio“ avea să-şi piardă titulatura cu care s-a întipărit în inimile multor constănţeni.

Nota redacției: Pe parcursul campaniei de promovare a evenimentului Incredibila memorie a teatrului constănţean, ne rezervăm dreptul de a folosi denumirile vechi ale celor trei teatre constănțene, așa cum au rămas ele întipărite în memoria afectivă a multor constănțeni.

Citeşte şi:

Constanţa de odinioară Teatrul şi filmul lui Tranulis (galerie foto)

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Teatrul „Elpis“, povestea celei mai vechi clădiri de teatru din Constanţa

#citesteDobrogea #memoriateatruluiconstãnþean Zbuciumata istorie a Teatrului „Fantasio“ se identificã cu destinul lui Demostene Tranulis

#CitesteDobrogea #memoriateatruluiconstantean Istoria preschimbării fostului Teatru de Stat în actualul Teatru Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski"

#citesteDobrogea #memoriateatruluiconstantean: Spectacolul inaugural al Teatrului de Stat - „O scrisoare pierdută“, de I. L. Caragiale (1951)

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii