#citesteDobrogea #memoriateatruluiconstantean Spectacolul inaugural al Teatrului de Stat - „O scrisoare pierdută“, de I. L. Caragiale (1951)

În 1951 era înfiinţat la Constanţa primul teatru profesionist, cu titulatura Teatrul de Stat, aşa cum se întâmplase în mai toate marile centre culturale ale României, iar spectacolul inaugural avea să fie programat pe 2 mai 1951, dar pe scena Teatrului „Elpis“.
 
Piesa „O scrisoare pierdută“, de I. L. Caragiale, a deschis prima stagiune a Teatrului de Stat, dar repetiţiile începuseră la Bucureşti, pe 15 ianuarie, sub „bagheta“ regizorului Nicolae Kiriţescu, cel care, în perioada 1941-1944, fusese directorul Teatrului Naţional din Cluj.  
 
Scenografia spectacolului aparţinea lui Traian Cornescu, iar distribuţia, aşa cum o găsim pe afişul original, era formată din: Emil Iencec (Ştefan Tipătescu), Constantin Morţun, Romeo Profit (Agamemnon Dandanache), Cristian Niculescu (Zaharia Trahanache), Ion Focşăneanu, Jean Ionescu (Tache Farfuridi), Nelu Manolescu (Brînzovenescu), Eugen Stoiceanu (Caţavencu), Costei Rădulescu (Ionescu), Aurei Ionescu (Popescu), Mitică Moraru (Pristanda), Mişu Bejan (cetăţeanul turmentat), Mania Antonova, Elena Zaharini (Zoe Trahanache), Romeo Profit (un fecior).
 
Tot la Naţionalul bucureştean se lucraseră şi decorurile pictorului Traian Cornescu. Ziarul „Dobrogea Nouă“ consemna prezenţa în sală, la premieră, a conducerii de partid, a consiliului sovietic, iar Ion Dicu, directorul de scenă, a vorbit după Al. Botezatu.  
 
În lucrarea „Presă şi teatru în Dobrogea“, conf. univ. dr. Aurelia Lăpuşan consemnează faptul că, iniţial, sala a fost botezată „Filimon Sârbu“, iar la 7 noiembrie 1952 a fost inaugurată cu premiera piesei „Ruptura“, de Boris Levrentiev.

„A ajuns, treptat, acolo unde la început nu îndrăznea decât să viseze“  

Peste ani, la împlinirea a cinci decenii de existenţă, unul dintre actorii spectacolului inaugural „O scrisoare pierdută“, Romeo Profit, afirma, în lucrarea „Thalia Ex-Ponto“, alcătuită de Anaid Tavitian şi de Georgeta Mărtoiu: „Pornit la drum cu un colectiv restrâns, cu speranţe firave, dar cu o mare dăruire în muncă şi încrezător în ursita sa norocoasă, a ajuns, treptat, acolo unde la început nu îndrăznea decât să viseze. 
Predestinat să prolifereze valori româneşti şi de pretutindeni, acest teatru s-a afirmat ca un factor de promovare şi sădire în mintea şi inima oamenilor, a preţuirii şi ataşamentului faţă de arta scenică şi tot ceea ce este frumos. Diversitatea mare şi amplitudinea deosebită a repertoriului derulat în această jumătate de veac stau mărturie a caracterului universal al actului de cultură realizat. Astfel, de la «O scrisoare pierdută» şi până la tragediile antice, de la lucrările clasice şi până la operele contemporane şi chiar postmoderniste, registrul spectacolelor a îmbrăţişat tot ce a fost mai de valoare în dramaturgie. De la Eschil şi Sofocle la Shakespeare şi Goldoni, de la Schiller şi Ibsen până la Pirandello şi Arthur Miller au fost prezenţi pe scena teatrului toate numele celebre ale literaturii universale. Dramaturgia românească a fost şi cea mai din plin abordată prin tot ce a avut mai valoros. Actele de cultură şi artă făurite de teatrul constănţean au alcătuit pagini de înaltă ţinută şi ele s-au datorat în primul rând calităţilor artistice şi culturale ale slujitorilor lui, care au dăruit întreaga lor putere de muncă şi creaţie acestui locaş al Thaliei“.
 
Citeşte şi:
 
Constanţa de odinioară Teatrul şi filmul lui Tranulis (galerie foto)
 
#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Teatrul „Elpis“, povestea celei mai vechi clădiri de teatru din Constanţa
 

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Zbuciumata istorie a Teatrului „Fantasio“ se identifică cu destinul lui Demostene Tranulis

#CitesteDobrogea #memoriateatruluiconstantean Istoria preschimbării fostului Teatru de Stat în actualul Teatru Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski"