#citeșteDobrogea Petre Diaconu, profesionist și OM desăvârșit

 
Astăzi se împlinesc 96 de ani de la nașterea regretatului arheolog Petre Diaconu.

Venit pe lume la 6 octombrie 1924, în vechiul Cadrilater (satul Suneci, la 17 km de Silistra de astăzi), Petre Diaconu a urmat cursurile Facultăţii de Istorie din Bucureşti, pe care le-a absolvit în 1953. A fost discipolul lui Ion Nestor şi a avut grijă să nu-şi dezamăgească magistrul, devenind la rândul său mentor şi pedagog pentru noi generaţii de tineri arheologi şi cercetători (a predat, timp de trei ani, ca profesor asociat, la Facultatea de Istorie a Universităţii „Ovidius”, fiind îndrăgit de studenţi şi respectat de corpul profesoral tocmai datorită calităţilor sale ştiinţifice şi umane).

Şi-a luat doctoratul în 1971, iar un an mai târziu, în 1972, a publicat „Cetatea bizantină”, primul volum al monografiei Păcuiul lui Soare, pentru care a fost răsplătit cu premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române. 


Încă din studenţie, a lucrat la Institutul de Arheologie al Academiei Române, unde, timp de patru decenii, a rămas un modest cercetător, fără a-și dori titluri sau glorie, până în anul pensionării, 1991.

În cei aproape 50 de ani de activitate, a lucrat pe zeci de şantiere arheologice din toată România, descoperind vestigii din toate epocile (începând cu neoliticul şi ajungând până la perioada feudală), dar locurile de care s-a simțit cel mai atașat au fost șantierele din Dobrogea - Mangalia, Capidava, Murfatlar, Poarta Albă, Cochirleni, Cernavoda, Adamclisi, Dinogetia, Niculiţel, Nalbant și mai ales Păcuiul lui Soare, un sit fabulos, cel de-al doilea din țară ca mărime şi potenţial arheologic, care devenise, practic, a doua sa casă. Aici trăia toată vara, în coliba înjghebată cu pricepere, unde își primea prietenii și ucenicii, oameni care îi împărtășeau sau îi iubeau pasiunea pentru arheologie, dar și căldura sufletească, modestia, umorul și bonomia neîntrecute.

O mare parte din lucrările publicate abordează teme de arheologie sau geografie istorică privind regiunea Dunării de Jos, opera sa impresionând prin calitatea observaţiei, exigență științifică, erudiție și varietatea preocupărilor.

Cu o cultură enciclopedică, Petre Diaconu a avut contribuții semnificative nu doar în sfera istoriei medievale și a arheologiei romane, ci a fost preocupat de asemenea de sigilografie, numismatică, toponimie, paleografie, etnografie, preistorie, geografie istorică, istorie politică, militară şi economică, demografie, precum și de promovarea unor personalități ale culturii interbelice din Dobrogea.

În calitate de autor sau coautor, a publicat mai multe monografii și sinteze, precum şi sute de preţioase studii, note, recenzii, rapoarte preliminare, articole tipărite în ţară şi în străinătate.
Ca un gest de ataşament pentru Constanţa, şi-a donat valoroasa bibliotecă, ce cuprinde publicaţii ştiinţifice unice, Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie. 

S-a stins din viață pe 3 aprilie 2007, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Dervent, loc drag unde istoricul a creat un muzeu și de unde spiritul său tutelar va continua să vegheze asupra ruinelor misterioase ale Păcuiului.

Cu prilejul aniversării Dobrogei din noiembrie 2019, Petre Diaconu a fost omagiat și distins, post-mortem, cu diploma „Meritul Dobrogean”, în semn de prețuire și recunoaștere a contribuției la promovarea culturii și spiritualității acestei provincii încărcate de istorie.
 

Sursa foto:  revista „Pontica” nr. 40, 2007
 
Citește și:

Petre Diaconu - istoric, arheolog şi cercetător

#sărbătoreșteDobrogea141: „Meritul Dobrogean“ pentru Petre Diaconu