#citeșteDobrogea Sulina, file de poveste (VII) - Destine sfărâmate și povești de viață și… de moarte. Marinari englezi și idile distruse

• Multe dintre vieți au fost curmate nemilos, la vârste tinere, de epidemiile îngrozitoare ce făceau ravagii în sec. XIX, în regiunea Deltei. Unele persoane și-au pierdut viața în teribile accidente, în conflicte sângeroase sau în toiul unor furtuni.

Începând cu articolul de astăzi vom întrerupe (nu pentru mult timp) prezentarea cronologică a istoriei orașului și vom face un popas în incredibilul Cimitir Maritim Multietnic (Internațional), astăzi devenit un adevărat obiectiv turistic. Facem acest lucru pentru că istoria unei așezări precum Sulina nu poate fi făcută doar prezentând acte, ani, evenimente, structuri organizatorice. Povestea orașului este și povestea oamenilor ce au locuit într-însul și care și-au găsit liniștea în acest loc aflat la marginea localității, pe drumul către plajă. L-am vizitat adesea și am încercat să mi-i imaginez pe toți acei oameni de diverse nații care și-au găsit sfârșitul în acel pământ. Multe dintre poveștile lor sunt cutremurătoare… Au fost spuse și scrise de multe ori însă, personal, eu cred, că nimeni nu a făcut-o mai bine ca regretatul Petre Covacef în a sa incredibilă carte, „Cimitirul viu din Sulina“. Această lucrare mi-a fost și cea dintâi călăuză în misiunea de a cunoaște și de a înțelege mai bine povestea acestui oraș, pentru că am mers efectiv cu cartea în mână încercând să identific locația tuturor mormintelor prezentate.
 


Abia după ce vom scrie despre aceste destine sfărâmate, ne vom relua drumul, și vom continua să povestim despre viața orașului, despre structura, lucrările și acțiunile Comisiunii Europene a Dunării, despre diversele etape prin care urbea a trecut. Până atunci însă mai avem destul… Acum este vremea să aducem omagiu celor ce au trăit, s-au bucurat, au jelit și… au murit, la Sulina…
 
Multe dintre vieți au fost curmate nemilos, la vârste tinere, de epidemiile îngrozitoare ce făceau ravagii în sec. XIX, în regiunea Deltei. Unele persoane și-au pierdut viața în teribile accidente, în conflicte sângeroase sau în toiul unor furtuni. Este cazul marinarilor englezi, unii dintre ei depuși în morminte comune, și care au decedat înainte de Războiul Crimeii, în timpul acestei conflagrații sau în următoarele decenii, pe când CED-ul abia își începuse activitatea la Gurile Dunării. Ei au fost reînhumați ulterior, iar mormintele lor se află pe primele rânduri ale zonei protestante din cimitirul creștin.
 
Astfel s-a întâmplat cu James T Bryan, de pe a cărui piatră funerară aflăm că a  murit la 28 de ani și că era „late master“, fost commandant al velierului „Camellia of Stives“, mort pe 10 octombrie 1847. În opinia noastră, vasul era originar din portul britanic St. Ives, (regiunea Cornwall, districtul Penwith, în N-V Angliei) însă literele de pe placă sunt cu majuscule, iar după St este ilibizil punctul.
 
Nu trebuie să ne mire prezența britanică în această zonă înainte de Războiul Crimeii (1853-1856), în plină perioadă de stăpânire rusească a Sulinei. Britanicii deveniseră foarte interesați de grânele Principatelor Române și veneau prin Mediterană până în Marea Neagră și apoi pe Dunăre, până la Galați. Albionul avusese mari crize de foamete și căuta acum resurse de aprovizionare. Probabil că velierul în cauză venise la Gurile Dunării pentru a încărca astfel de produse. Nu am reușit să depistăm, eu cel puțin, cauza morții lui Bryan.
 
Nu departe își doarme somnul de veci căpitanul John Rea, comandant al scoonerului „Sibil of Wexford“, decedat pe 10 noiembrie 1853, la numai 39 de ani. Nu este menționată nici aici cauza decesului.
 
Am descoperit că o navă numită Sybil, înregistrată chiar la Wexford (port în Sud-Estul Irlandei), s-a scufundat în 1877, la trei mile de coasta irlandeză, în timp ce transporta îngrășământ. Ar putea fi vorba despre nava pe care a servit cu decenii bune în urmă și John Rea. Pentru a înțelege numele navei trebuie să spunem că sibilele erau în antichitate acele vizionare, prorocițe (femeie profet, oracol) ce puteau afla viitorul. O celebră Sibilă din Cumae (Italia) i-a oferit în sec. VI - V î.H regelui Romei, Tarquinus Superbus, Cărțile Sibiline, după care Cetatea Eternă s-a ghidat timp de sute de ani.
 
Într-un mormânt comun au fost depuși laolaltă mai mulți marinari, dintre care trei de pe nava militară „HBMS Recrut“. Asistentul inginer William Varley, marinarul Frank Clark și timonierul Henry Hart au murit cu toții, în intervalul 1959-1961, înecați în Dunăre. Împreună cu cei trei, în același mormânt comun, au fost depuși alți doi marinari, Peter Mc Gregor („mort din cauza climei“ - probabil tot o epidemie) și J. Forsyth.
 
Un căpitan pe nume Chaday, din Ipswich (Suffolk, estul Angliei) a murit la Sulina pe 7 februarie 1858, la vârsta de 37 de ani.
 
La numai 17 ani a decedat marinarul George Hollbery, de pe vasul „Layinia Stokton“, în timp ce mecanicul James Murray a murit la 35 de ani, în urma unui incident petrecut pe data de 29 iulie 1857.
 
Într-un mormânt comun au fost depuși doi marinari decedați în luna mai (în zile diferite) a anului 1858. Ei erau William Barter (de 28 de ani) și Thomas Cook (26 de ani), colegi pe nava militară „HBMS Webser“. Cook a murit înecat în brațul Sfântul Gheorghe, probabil în timpul unei misiuni de patrulare.
 
Aceștia sunt, cu siguranță, doar câțiva dintre marinarii ce și-au pierdut viața la Gurile Dunării, înainte și în primii ani de după războiul Crimeii...
 
Mergem mai departe și prezentăm două idile curmate crunt și care s-au petrecut relativ în aceeași perioadă în care au decedat și mateloții mai sus-numiți. Și în următoarele două episoade, victimele au fost cetățeni britanici, ajunși la Sulina, aproximativ la finele sec. XIX, din varii motive.
 
Prima poveste este cea a doi îndrăgostiți ale căror vieți s-au încheiat tragic, în urma unui incident petrecut pe 21 mai 1868. Petre Covacef a descris în detaliu șirul evenimentelor: Ofițerul William Webster, secund pe nava „Adalia“, a venit la Sulina, unde tatăl său John Webster era șef mecanic pe un vas al CED. Tânărul Webster era însoțit în această călătorie de logodnica sa Ann Margaret Princle, de 23 de ani, de sora mai mică a acesteia și de mama celor două. Pe 21 mai, domnișoarele au intrat în Dunăre pentru a face o baie. Ann Margaret a fost luată de curent iar logodnicul i-a sărit în ajutor, încercând să o salveze, însă fără succes, pentru că s-au înecat amândoi. După o altă sursă, cei doi se plimbau pe marginea apei, fata a alunecat și a căzut în apele Dunării, ducându-se imediat la fund din cauza hainelor sale grele.
 
Pe piatra lui funerară din Cimitirul Maritim sunt scrise în engleză cuvintele pe care le prezentăm traduse:

„În memoria lui William Webster, șef ofițer pe SS Adalia, cel care nobil și-a sacrificat propria viață încercând să o salveze pe Margaret Ann Princle de la înec, la Sulina, pe 21 mai 1868. El a fost singurul fiu al răposatului John Webster, din Bishopwearmouth, Durham, Anglia“.
Pe cealaltă parte a pietrei sale tombale stă scris: „Acest monument a fost ridicat de o îndurerată mamă a celui mai iubit și mai îndrăgit fiu“.
 
Mormântul logodnicei sale se află imediat lângă, este identic, cu excepția cuvintelor în engleză, scrise pe cele două părți. Astfel, pe partea stângă este scris:
„În amintirea Margaretei Ann Princle, de 23 de ani, din Neton by the Sea, Northumberland, Anglia, care s-a înecat accidental la Sulina, pe 21 mai 1868“.
Pe partea dreaptă se regăsește mesajul: „Acest monument a fost înălțat de o mamă îndurerată, în memoria celei mai frumoase și mai iubitoare fiice“.
 
Cel de al doilea episod o are în prim plan pe tânăra Isabella John Robinson, de 28 de ani, venită la Sulina pentru a-și vizita logodnicul. Ea a fost victima unui accident petrecut pe 27 septembrie 1890, „după coliziunea vasului SS Kylemoor“.  Potrivit lui Covacef , vasul pe care ea se afla a intrat în tangaj, ea s-a dezechilibrat și a căzut în apă, ducându-se rapid la fund din cauza crinolinei, rigida fustă întărită cu structuri metalice. Trupul i-a fost recuperat din adâncuri, însă mult prea târziu...
 
 (Va urma)

Sursa foto: Dan Șambra
facebook.com/Dan.Sambra.1/ 
facebook.com/Dan.Sambra.2
 
Bibliografie selectivă
 
Petre Covacef – Cimitirul viu de la Sulina, Editura Ex Ponto, 2003.
The Treaty of Paris 1856, english version pdf, donload de pe site-ul content.ecf.org, material accesat pe 29.06.2021.
Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe – Comisia Europeană a Dunării (1856-1938), articol publicat pe 4 noiembrie 2019.
Constantin Ardeleanu – The little known autobiography of Sir John Stokes, the first representative in the European Commission of the Danube (1856-1871), Part One.
Marius Budileanu – Sulina și Comisiunea Europeană a Dunării după Primul Război Mondial.
Constantin Ardeleanu – The European Commision of the Danube 1856-1948; An experiment in International Administration, Brill Leiden/Boston, Balkan Studies Library vol.27, 2020.
Nicolae C Ariton – Sulina, Hyde Parker, Aristide Christoveri și… carabina Minie, Misterele Dunării, 16 dec.2011.
Nicolae C Ariton – Sulina și englezii cei răi, Misterele Dunării, 23.09.2011.
Tudose Tatu – Sulina – Asalturi însângerate, informații din această carte au fost citate de către NC Ariton, în articolele de mai sus.
Gheorghe Comârzan – Monografia Orașului Sulina; informații preluate din diverse postări de pe pagina online a grupului Monografia Orașului Sulina.
Peter Duckers – The Crimean War at Sea: The Naval Campaign against Rusia 1854-1856, 2011.
Andrew Lambert – Parker – A Naval Biographical Dictionary
Antoine Vanner – Crimean War 1854. Actions at the Danube Mouth, articol publicat pe 30 oct. 2015 pe site-ul dawlishchronicle.blogspot.com
Constantin VII Porfirogenetul – De administrando Imperio / Carte de învățătură pentru fiul său Romanos, traducere de Vasile Grecu, Sciptores Byzantini VII, Editura Academiei RSR, București, 1971.
La Commission Europeenne du Danube et son ouvre de 1856 a 1931, Paris, Imprimerie Nationale, 1932.
Edward Benjamin Krehbiel - The European Commision of the Danube 1856-1918, An experiment in International Administration; in Political Science Quarterly, vol.33, nr.1, 1918; published by the Academy of Political Science  p.38-55.
Ed. M. Engelhardt – Les Embouchures die Danube: Et la Commision instituee par le Congres de Paris, în Revue des Deux Mondes, Seconde Periode, vol.88 nr.1, 1 iulie 1870, p.93-117.
Nicolae Răducu (coord) - 1856-2006, 150 de ani de la înființarea Comisiei Europene a Dunării, proiect Europolis - Sulina Rescue.
Documente turcești privind Istoria României vol III (1791-1812), întocmit de Mustafa A. Mehmed, EdituraAcademiei RSR, 1986.
Constantin Brătescu - Ibn Batutah, un călător străin prin Dobrogea în sec.XIV, în Analele Dobrogei, anul IV, nr.2, aprilie-iunie 1923, p.140.
Călători străini despre Țările Române,vol I; volum îngrijit de Maria Holban, Editura Științifică București, 1968.
Călători străini despre Țările Române,vol II; volum îngrijit de Maria Holban, Editura Științifică București, 1970.
Petru Zaharia - Sulina. Porto-Franc (1870-1939), în revista Peuce - Serie Veche, nr.VIII, p.515-529, Tulcea, 1980.
Ion Calafeteanu - Sulina, în amintirile unui italian, p.67-70, în revista Istro-Pontica nr.2 - Studii și comunicări de istorie a Dobrogei, Actele Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice 2011, Tulcea 505 ani de la prima atestare documentară; editori Aurel Daniel Stănică, Cristian Leonard Micu, Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2014.
Adrian Pohrib - Farurile Comisiei Europene a Dunării,din Delta Dunării și de pe insula Șerpilor, p.71-84, în revista Istro-Pontica nr.2 - Studii și comunicări de istorie a Dobrogei, Actele Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice 2011, Tulcea 505 ani de la prima atestare documentară; editori Aurel Daniel Stănică,Cristian Leonard Micu,Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2014.
Mariana Delia Pohrib - Documente din fondul de Arhivăal Comisiei Europene a Dunării, referitoare la istoricul orașului Sulina, în timpul participării României în Primul Război Mondial, p.85-96, în revista Istro-Pontica nr.2 - Studii și comunicări de istorie a Dobrogei, Editura Istros, Brăila, 2014.
Georgeta Borandă – Porturi dobrogene – Sulina. Scurt istoric; articol apărut în lucrarea “Dobrogea – Repere istorice”, coordonator Mihai Lupu, p.33-37; Editura Europolis.
Nicolae Iorga – Istoria Comerțului Românesc – Epoca Veche; Tipografia Tiparul Românesc, București, 1925.
Kristof Van Assche, Petruța Teampău – Sulina, Sulina / When there’s water, there’s no light: Narrative, Memory, and Autobiography in a Romanian Town; 2008.
Kristof Van Assche, Constantin Iordachi (coord) – The Biopolitics of the Danube Delta: Nature, History, Policies.
Anuarul Dobrogean pe anul 1911 – Orașul Sulina, p.75-76, sursă - material digitizat pe site-ul Bibliotecii Județene IN Roman Constanța.
Auris Luca – Sulina, orașul care îi fascinează pe turiști cu poveștile sale captivante; articol publicat pe  site-ul Discover Dobrogea pe data de 13 iunie 2021.
Anuarul Statistic al României 1925-1926.
Anuarul Statistic al României 1939-1940.
Jean Bart – Europolis, 1933.
Revista Misterele Dunării – Misterele Dunării.wordpress.com.
John Haywood – Northmen: The vikings saga, AD 793-1241; Thomas Dunne Books, 2016.
Cronica Vremurilor ce-au trecut, a doua ediție a așa-numitei Cronici a lui Nestor - Letopisețul Laurențian.
Analele Dobrogei 1928 – Cincizeci de ani de vieață românească, Editura Cultura Națională, 1928.
 
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea Sulina, file de poveste (I). Mai multe motive, o seamă de surse și primele izvoare istorice
#citeșteDobrogea Sulina, file de poveste (II) - Scurt istoric al așezării. Mărturii orientale și occidentale din Evul Mediu
#citeșteDobrogea Sulina, file de poveste (III) - Scurt istoric al așezării. Mărturii din sec. XVIII-XIX și stăpânirea rusească
#citeșteDobrogea Sulina, file de poveste (IV) - Scurt istoric al așezării. Războiul Crimeii, moartea căpitanului Parker și distrugerea orașului
#citeșteDobrogea Sulina, file de poveste (V) - Scurt istoric al așezării. Intervenția austriacă, diverse mărturii și revenirea sub stăpânire otomană
#citeșteDobrogea Sulina, file de poveste (VI) - Tratatul de la Paris (30 martie 1856) și înființarea Comisiunii Europene a Dunării (CED)