Unirea Dobrogei cu România - o etapă importantă în construirea edificiului statal modern.
 
Unirea Dobrogei cu România, pe care o aniversăm în fiecare an, la 14 noiembrie, reprezintă un moment important din procesul de formare a statului nostru modern. În ordine cronologică, după Unirea Moldovei cu Țara Românească, reprezintă al doilea mare pas înfăptuit în direcția continuării, afirmării și consolidării construcției noastre statale. Într-o ordine politică, este primul pas după dobândirea independenței care a deschis calea desăvârșirii unității naționale prin actele istorice din 1918 (Unirea Basarabiei, Bucovinei și a Transilvaniei cu România). Numai în acest context istoric trebuie privit și analizat evenimentul pe care îl sărbătorim astăzi.
Proclamația Regelui către dobrogeni, dar și cea către armată, date în condițiile ocupării teritoriului dintre Dunăre și Mare de către trupele rusești după încheierea Războiului pentru Independență,  reprezintă adevărate documente programatice care garantau locuitorilor provinciei, indiferent de origine sau religie, apărarea vieții, onoarea și proprietatea. Principiile pe baza cărora se înfăptuiește unirea, vor prinde viață prin Legea de organizare a Dobrogei din anul 1880.
 
O serie de discuții pseudo-istorice încearcă să minimalizeze acest moment, eclipsat, oarecum, de proclamarea independenței României, eveniment care a trecut, încă din epocă, pe primul plan. Noua unire este pusă, prin necunoașterea mersului evenimentelor în contextul local intern, excesiv pe seama prevederilor tratatului de pace de la Berlin din iunie/iulie 1878. Din această perspectivă, Unirea Dobrogei cu România este privită ca rezultat al negocierilor la masa tratativelor. Se ignoră, astfel, pe nedrept, atmosfera creată în Dobrogea după începutul războiului, și mai ales după încheierea lui când provincia a rămas sub ocupația armatei ruse, curentul puternic unionist afirmat cu putere atât din partea locuitorilor provinciei, cât și din partea oamenilor politici de la București și mai ales din partea Regelui Carol I. Conjunctura internațională care consacră recunoașterea independenței României cu Dobrogea în componența ei nu pot fi argumente care să anuleze spiritul naționalist al epocii care a animat, deopotrivă, toate stările societății românești și toate provinciile istorice. Să ne amintim că toate construcțiile naționale europene, mai ales cele  din secolul al XIX-lea, dar și din următorul, se consacră numai prin consensul dintre marile puteri care garantau pacea și securitatea continentului. Practica internațională nu a știrbit însă cu nimic voința și eforturile popoarelor de a se organiza în state pe criterii naționale, dimpotrivă a amplificat și întărit spiritul național pretutindeni.
 
Privind evenimentul din perspectiva filosofiei și a practicii construcției statale europene moderne, Unirea Dobrogei cu România a permis asigurarea ieșirii la Mare cu toate facilitățile oferite de organizarea portuară sau turistică, și a integrat țării un teritoriu a cărei istorie era, și este în continuare, emblematică pentru evoluția civilizației europene începând cu mileniile III a. Chr.  prin salba de orașe antice de pe litoral, care vor fi descoperite în secolul al XX-lea, sau prin constelația cetăților dunărene, la care se adaugă Delta Dunării și monumentele naturale cu valoare excepțională din întregul ținut. Toate acestea ne obligă să facem un bilanț, de fiecare dată, la fiecare aniversare, asupra modului în care tezaurul istoric și natural al Dobrogei a fost pus în slujba propriilor cetățeni sau pentru bunăstarea românilor, în general.
Așa cum este omenesc, cum ne îndeamnă credința, Unirea Dobrogei cu România ne prilejuiește și afirmarea sentimentelor de recunoștință față de jertfa de pe câmpul de luptă a mii de români, atașamentul și respectul față de principiile generației excepționale de politicieni care au luptat pentru aceste idealuri, și nu în ultimul rând față de Regele Carol I, artizanul independenței României care a făcut posibilă înfăptuirea Unirii din 1878.                                                       
Fără festivismul bolșevic ce ne bântuie încă de ani buni, astăzi, acum, este momentul să reevaluăm bogăția acestui paradis care este Dobrogea: Marea, Litoralul, Delta, Dunărea, imensul potențial uman rezultat din multiculturalism, să încercăm să le punem mai mult în valoare și să abordăm cu mai multă încredere, cu curaj și responsabilitate civică viitorul nostru comun.
Pentru Dobrogea și dobrogeni, pentru România și pentru români,  un sincer și călduros LA MULȚI ANI!

#Dobrogea144 La mulți ani, Dobrogea! Ziua Dobrogei, la Biblioteca Academiei Române