#DobrogeaDigitala -„Anuarul presei române și al lumei politice 1926-1927", ediția VII Cei dintâi apostoli ai Dobrogei

Anuarul presei române s-a aflat printre primele publicații românești, tipărite și distribuite, în primele decenii ale secolului XX, în toate cercurile comerciale, industriale și financiare din țară și din străinătate.
În conținutul său, mare parte fiind acoperit de reclame, ilustrații de epocă sau portrete ale unor personalități de seamă ale vremii, descoperim, în ediția VII 1926-1927, un text semnat de Vasile Helgiu, fost revizor școlar.

Autorul face o istorie impresionantă a celor patru decenii (1879—1919) scurse de la revenirea Dobrogei sub administrație românească și a parcursului pe care școala primară a avut-o în noua provincie.
Evocarea începuturilor precare, de-a dreptul eroice, pentru înjghebarea unor școli primare, sunt un prilej de aducere în memorie a figurilor celor dintâi întemeietori ai învățământului în Dobrogea, precum și a rolului lor fundamental în „luminarea poporului” din acest teritoriu încercat de istorie.
 

„Povestirea aceasta, mai mult un document al vremurilor de ieri, va cădea, poate în viitor pe mâna altui cercetător de lucruri vechi sau pe mâna dascălului din sat. Și răsfoind foile îngălbenite de vreme, le va fulgera în suflet o clipă șiragul bătrânilor dascăli ai Dobrogei – unii robii muncii tăcute și ai zilelor de sacrificiu, alții martirii zilelor de prefacere și luptă a neamurilor pământului – și toți vor vedea ce grele au fost începuturile învățăturii în acel pustiu, care a fost Dobrogea la 1878.
Pe cei dintâi învățători veniți îi văd și eu cu lumina sufletului; unii dintre ei tineri, abia eșiți de prin școlile normale din București și Iași sau din Seminariile Hușilor și Ismailului; alții încărunțiți, vechi școlari dela Academia Mihăileană și din preparandiile Transilvaniei – toți băjenari basarabeni – cari în iarna lui 1878 și 79 s’au luptat cu asprimea frigului și nevoile vremii, ca să ajungă la Constanța, sau să primească îndreptări dela Tulcea, pentru a-și începe lucrul.
Sosiți cu gospodăriile în spinare și copiii de mână, abia pe la sfârșitul lui Aprilie 1879, când razele căldicele ale soarelui le îngăduiră să înceapă învățătura și fără de foc, având în loc de bănci scânduri așezate pe patru pari bătuți în pământ, iar drept tablă de scris o cutie mai mare de nisip, ei au deschis cele dintâiu școale oficiale românești în satele din lungul Dunărei. Celelalte școli din satele cu neamuri amestecate, s’au închis curând: viața lor, viață de floare efemeră! Învățătorii depe acolo rămaseră câtăva vreme numai ca notari, căci învățătorii prin Dobrogea la început au fost numiți și notari. Școalele din satele românești însă, și-au urmat drumul croit, căci ele s’au sprijinit pe începuturi mai vechi pe școală, potrivite vremii și locurilor.
În adevăr, cei dintâi învățători din Dobrogea, cu mult înainte de 1878, au fost cântăreții dela bisericile de scânduri, absolvenți ai școlii românești din Silistra, fiind plătiți pe an cu câte 5-10 băniți de bucate și cu alte venituri, după cum era și satul de mare și după cum știuse omul să rupă prețul. În satele așezate în cine știe ce mijloc de pădure, sau vale adâncă, cel dintâiu învățător a fost și câte un mocan, care odată cu oile aducea și învățătura de carte românească pe care o căpătase și el prin părțile Sibiului și Brașovului.

DESCARCĂ INTEGRAL CARTEA IN FORMAT PDF  

Într’o largă măsură au dat ajutorul lor și bătrânii – catiheți – făcuți preoți numai pentru că știau să cânte și să citească Evanghelia, bătrânii cu barba albă și cu duhul blândeții, cu amintirile trecutului, pe cari i-am întâlnit și eu acum 15-16 ani la Ostrov și Oltina, la Aliman și Brăila, la Rasova și Cerna-Vodă.
Acești bătrâni din lumea curată a trecutului, câte un dascăl mai inimos (dascălul Eftimie, dascălul Mihail), un mocan de cine știe unde, au pregătit sufletele pentru sămânța cea bună aruncată dela 1878 și 1879 de normaliștii stăpâni pe meserie, oameni  noi și învățați cum nu mai apucase lumea din Dobrogea niciodată. Poate că la orașe, la Constanța, la Tulcea, și chiar la Cerna-Voda vor fi fost și înainte oameni mai învățați în ale școlii. E drept că se pomenește într’o hârtie dela 1889 despre Costache Petrescu (autor de cărți didactice) că a funcționat în Constanța, Constantin Dreian dela 1872 în Tulcea și Maria Gheorghiu tot înainte de 1877 la Tulcea. Veniții dela 1878-79 au muncit cu atâta simțire și dragoste de meserie, încât bătrânii de azi din rândul întâiu de școlari, le pomenesc numele cu un respect aproape sfânt și numele lor plutește parcă într’o aureolă în satele unde și au împărtășit învățătura și sufletul lor.”

 
 
#citeşte mai departe în -„Anuarul presei române și al lumei politice 1926-1927", ediția VII
# Vasile Helgiu
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: Arhiva ZIUA de Constanța

 
Citeşte şi:

#DobrogeaDigitala: Pământul Dobrogei – „o adevărată corabie a lui Noe”

#DobrogeaDigitală - „Arhiva Dobrogei”: Tulcea, tărâmul unor descoperiri uimitoare