#DobrogeaDigitală Astronomia ne-a deslușit „mersul complicat al naturii”, în armonia ei simplă, dar ascunsă

 
„A fost odată... Grigore Moisil”, cartea Vioricăi Moisil, reface pentru posteritate, în cele peste 400 de pagini de evocări, figura memorabilă a ilustrului savant, academician, profesor și mare iubitor de cultură.

Figură de excepție a științei românești, o minte sclipitoare și un spirit veșnic scormonitor, Moisil a fost preocupat încă din tinerețe de mecanismele misterioase ale „mersului lumii”.

La vârsta de numai 15 ani, elev al liceului Spiru Haret, Moisil începea să publice, în reviste pentru tineret, traduceri din franceză și mici articole de popularizare, pe subiecte extrem de variate, dar întotdeauna extrem de bine documentate.

Iată mai jos un articol despre influența astronomiei asupra mentalităților, ca factor la civilizației moderne:
 

„Oricine rămâne uimit în fața progreselor realizate de astronomie, în fața preciziunii neatinse de altă știință, în fața exactității neînchipuite. De aceea toți considerăm astronomia ca cel mai mare și cel mai frumos monument al civilizației moderne. Că astronomia ar fi însă unul dintre factorii principali, cari au pus bazele acestei civilizații, iată ce foarte puțini își închipuie. Deoarece însă această influență a astronomiei nu se exercită asupra gândirii, cât mai ales asupra chipului de a gândi, iată de ce e mai greu să stabilim influența astronomiei asupra civilizației. Mă voiu încerca să o schițez în câteva cuvinte.
Să ne amintim pentru aceasta, cum concepeau lumea oamenii primitivi. Singur, înconjurat de atâtea forțe, contrare una alteia, într-un haos de fenomene, omul trebuia s-o cunoască. Mijlocul cel mai simplu, cel mai natural, se bazează pe analogie. Prin analogie deci, omul a explicat fenomenele naturii, considerându-le ca arme, ca atribute ale unor ființe superioare lui ca forță, dar asemenea lui ca fire, ca sentimente, pe care le poate îmblânzi și pe care le poate întărâta. Această concepție a lumii a stăpânit cugetarea omenească timp de peste zece mii de ani. Roadele ei sunt, pe lângă o filozofie frumoasă, dar lipsită de orice importanță reală, și o serie de evenimente politice, care au turburat lumea timp îndelungat. Astronomia a fost cea dintâi care a luptat contra ei, a învins-o și s-a emancipat de sub ea. Omul și-a ridicat ochii și a pornit spre cer, la acele puncte luminoase ce se mișcă regulat în același chip și azi și mai târziu, cari nu se sinchisesc de evenimentele pământești. Regularitatea mișcării lor l-a frapat și acesta a fost primul exemplu de ordine pe care îl dădea natura. De atunci și până la crearea astronomiei a trecut timp lung, epoca de formație a astronomiei a fost lungă, drumul greu și încet, dar rezultatele la care s-a ajuns răscumpără aceste greutăți. Ptolemeu, Tycho-Brahe, Galileo-Galilei, Copernic au observat încetul cu încetul mișcarea aștrilor, Kepler a enunțat primele legi astronomice. De aici și până la legea lui Newton a fost un pas, care însă a îndrumat întreaga astronomie pe o altă cale: pe calea matematică. Și totuși, de la legea lui Kepler se poate trece la legea lui Newton printr-o exprimare mai simplă și mai generală a unor aceleași adevăruri.
Dar legea lui Newton e un adevărat exemplu, un prototip pentru legile fizice.
Ce e o lege fizică? Nu e un prototip al Universului, un calapod fix al lui, cum își închipuiau cei vechi, ci o relație necesară între o cauză și un efect, între o stare a Universului și cea ce-i urmează imediat. Generalitatea acestei legi ne atrage mai ales atenția: domeniul pe care ea e suverană e peste tot locul în sistemul nostru solar, departe de alte stele, peste tot locul, unde luneta, telescopul, aparatul fotografic pot să vadă, la distanțe pe care nu ni le putem închipui și cari se măresc pe zi ce trece. Dar simplitatea ei e tot atât de uimitoare: un enunciu de două rânduri ajunge ca să explice mișcări atât de complicate, forma orbitelor, ce-s asemenea unor curbe încurcate, cărora nimeni nu le-a scris ecuația, evenimente astronomice care depind de zeci de cauze.
Dar oare, fără exemplul astronomiei, n-am fi rătăcit mult, printre fenomenele fizice de pe pământ fără să le putem descurca, descurajați ori de câte ori vreo experiență nouă venea să ne dezmintă ideile ce le avem? Astronomia ne arată mereu că fenomenul, oricât de complicat, poate fi explicat cu ajutorul unor legi simple, generale și veșnice. De aici până la explicarea fenomenelor fizice nu mai era decât puțin. Fizica, matematica, născută din astronomie, erau asemenea ei în prima perioadă de dezvoltare. Apoi metodele s-au diferențiat, din cauza fenomenelor ce trebuiau studiate și astfel s-a creat o nouă știință, cel mai bine dezvoltată, cea mai rodnică în descoperiri. Iată că tot astronomia, după ce a pus bazele fizicei matematice, vine să ajute și chimia. O rază de lumină ce cade pe prizma spectroscopului ne dezvăluiește taine, pe care altfel nu le-am fi bănuit. Ea ne arată că oricât de departe, legile chimiei pământești sunt aceleași, au aceeași valoare de legi fixe; că toate astrele sunt compuse din aproape aceleași materii din care e compus și pământul. Mai mult! Corpuri care nu se găsesc pe pământ le putem găsi în stele și le putem studia amănunțit proprietățile, fără să le avem vreodată aproape de noi. Și descoperiri ca aceea a heliului — găsit întâi în soare (grecește helios = soare) și mai târziu abia regăsit pe pământ — vin să ne confirme părerile emise.
Mai trebuie să insist asupra unui punct. În concepția antică a lumii, omul era centrul naturii, pământul, soarele și stelele era centrul universului, în jurul căruia se învârteau planetele. Deci o altă cauză a concepțiilor greșite asupra lumii: concepția antropocentrică (dela grecește antropos = om). Însă, ca să putem înțelege natura, trebuie să ne dezbărăm de noi înșine și s-o privim din cât mai multe puncte de vedere. Și cine oare ne-a învățat să ne considerăm după dreapta noastră valoare, dacă nu astronomia; cine ne-a făcut să ne privim pe noi ca prin excelență ai naturii, dacă nu astronomia, care ne-a arătat că trăim pe una din cele mai mici planete ce se învârtesc în jurul unuia dintre cei mai mici sori? Dar tot ea ne-a arătat cât este de mare prin unitatea sa, care poate să înțeleagă mersul complicat al naturii și să guste armonia ei simplă, dar ascunsă. Nu este oare adevărat că astronomia este unul dintre factorii principali ai civilizației moderne? Nu este oare adevărat că ea ne-a învățat să pricepem universul? Și dacă ea ne-a ajutat atât până acum, nu trebuie să sperăm că ne va ajuta și de acum încolo? Răspunsul se impune de la sine.”

 
#citește mai departe în „A fost odată... Grigore Moisil”
#autor: Viorica Moisil
 
Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

Sursa foto: captură youtube/tvr

Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Surghiunul” în Dobrogea și spiritul de frondă al Moisililor
 
#DobrogeaDigitală: „Cu toții purtăm regretul câte unei cărți, pe care n-am citit-o”
 
#DobrogeaDigitală: „N-aș fi crezut că o găteală frumoasă poate să ascundă atât de bine urâțenia”

#Dobrogea Digitală: O scrisoare-mărțișor și o cafea „bine crescută”