#DobrogeaDigitală Despre Cernavodă - „Starea orașului în trecut și în prezent“ (III)

• După expunerea primelor patru capitole, continuăm astăzi cu prezentarea celui de-al cincilea capitol, „Starea orașului în trecut și în prezent“.

Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat, „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.


Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“.



Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţarea apariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.


Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“.


Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.



Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.


Așadar, după cum punctează autorul, „ să mergem şi să cercetăm istoria spre a vedea trecutul acestei localităţi“. După expunerea primelor patru capitole, continuăm cu prezentarea celui de-al cincilea capitol, „Starea orașului în trecut și în prezent“. Mergem mai departe cu relatarea acestui capitol, apropiindu-ne cu pași repezi de perioada neagră, cea a Primului Război Mondial. Aflăm din rândurile de mai jos când a fost utilat orașul cu iluminat public, alimentare cu apă și nu numai:


„În anul 1910, primar fiind Nicolae D. Chirescu, consiliul comunal, în şedinţa de la 8 Ianuarie, ia următoarea decizie: «Oraşul are absolută nevoie de străzi pavate. Localul de şcoală este vechi, construit acum 30 de ani, din moloz de pământ cu piatră, Consiliul aprobă un înprumut de 300.000 lei» Iar în şedinţa dela 18 Iulie, acelaşi an, consiliul aprobă lucrările de înpietruirea oborului de cereale şi a străzii Medgidia, în sumă de lei 37.940.


Până în anul 1907, oraşul era iluminat cu felinare. La data de 14 Martie 1902, s'a ţinut la primăria comunei licitaţie pentru darea în antrepriză a iluminatului celor 38 de felinare, iar în şedinţa dela 5 Aprilie, acelaşi an, consiliul aprobă a se da în antrepriză, d-lui C. Florescu, iluminatul oraşului, cu preţul de lei 3,15 de felinar pe lună, pe termen de 3 ani, până la 1 Aprilie 1905.


Consiliul comunal, în şedinţa dela 18 Mai 1905, primar fiind Athanasie Rădulescu, ia hotărârea ca oraşul să fie alimentat cu apă dela uzina «Hinog», iar în şedinţa dela 16 Septembrie, aceaşi an, se hotărăşte iluminarea oraşului cu electricitate; în acest scop s'au efectuat şi lucrările necesare.


Sub primariatul d-lui av. N. Chirescu, s'a făcut uzină electrică comunală şi s'a făcut lucrările necesare pentru iluminarea întregului oraş. Înfine d-sa a desăvârşit lucrările de lumină şi apă potabilă din conducta Constanţei.


În perioada antebelică, pe când sitele şi oraşele de pe întinsul întregii ţări înfloreau şi locuitorii trăiau în relativă bogătie matrială, şcoala creatoare de totdeauna, forma generaţia războiului de întregirea neamului. În deosebi şcoala primară a fost ursită să toarne prima picătură de apă vie în sufletele fragede ale copiilor cari aveau să mute pietrele de hotar.


Timp de aproape 30 de ani, învăţătorul a turnat cu sârg sfântul untdelemn, în candela redeşteptării naţionale. Deaceea când în August 1916 a vibrat glasul trâmbiţei , piepturile erau scuturi de oţel. Naţiunea întreagă era pregătită pentru ceasul cel mare.“


Va urma.


Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat


Descarcă gratuit volumul „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I.Mușat din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța



Citește și:

#DobrogeaDigitală: Despre Cernavodă - „Starea orașului în trecut și în prezent“ (II)