#DobrogeaDigitală Dobrogea, sursa unei „mișcări românești incontestabile, care a servit cauzei naţionale generale”

Astăzi, se împlinesc 202 ani de la nașterea istoricului și revoluționarului român Nicolae Bălcescu.

A venit pe lume la 29 iunie 1819, la București, și a trăit – în scurta sa viață, de numai 33 de ani – cu patos și implicare în cauza sfântă a autonomiei românilor.

Talentat scriitor și diplomat, Bălcescu rămâne unul dintre simbolurile Revoluției de la 1848, un intelectual dedicat întru totul cauzei revoluționare, participând la elaborarea proiectului de constituție a țărilor române și militând pentru proclamarea independenței, adoptarea votului universal și împroprietărirea țăranilor.

În anul 2015, Academia Română i-a acordat titlul de membru post-mortem, iar în octombrie 2019, cu ocazia bicentenarului nașterii sale, înaltul for academic a organizat o Sesiune solemnă și i-a dedicat un număr al revistei Academica.

Despre poziționarea lui Nicolae Bălcescu și a revoluționarilor români de la 1848 față de Dobrogea, cităm mai jos un fragment din volumul„Istoria Dobrogei“,, de Adrian Rădulescu şi Ion Bitoleanu, aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța.
 
„Ştirile transmise din Dobrogea i-au trezit un viu interes lui Nicolae Bălcescu, făcându-l, alături de alţi revoluţionari, să-şi lege speranţele de posibilitatea creării în această regiune a unei baze de propagandă şi acţiune revoluţionară în apropierea Principatelor, în condiţiile când emigraţia silită s-ar fi prelungit. Acest plan nu era lipsit de realism, întrucât Dobrogea oferea mediul etnic românesc, activizat prin difuzarea ideilor de circulaţie naţională, vecinătatea faţă de ambele principate, posibilităţi materiale furnizate de o parte din populaţie, care era suficient de înstărită (mocanii s-au oferit chiar să depună fonduri «în folosul cauzei»). De asemenea, aici s-ar fi bucurat de libertate relativă de acţiune în raport cu regimul instaurat mai cu seamă în Ţara Românească, după pacea de la Balta Liman.
Este bine cunoscută comunitatea concepţiilor şi poziţiei lui Nicolae Bălcescu şi Ion Ionescu de la Brad faţă de rezolvarea problemei ţărăneşti în 1848. Victoria forţelor potrivnice înfăptuirii reformei agrare pe o cale burghezo-democratică nu i-a descurajat, iar constatările făcute în Dobrogea ofereau speranţa realizării unui experiment social în spiritul convingerilor lor. Scontând pe slăbiciunile regimului proprietăţii agrare din Dobrogea, cu întinse suprafeţe libere şi necultivate, cât şi pe posibilităţile lui Ion Ghica de a folosi raporturile sale cu autorităţile turceşti pentru a le obţine în beneficiul populaţiei româneşti, agronomul român concepea crearea unor comunităţi economice puternice, a unui învăţământ agricol românesc, plan în care s-ar încadra şi intenţia lui Nicolae Bălcescu de a se stabili aici.
Intenţiile exilaţilor nu se opreau însă la aspectul organizării economice a populaţiei româneşti. Referindu-se la propunerile ce priveau crearea unei şcoli de agricultură, Ion Ghica se grăbea să-i comunice lui Nicolae Bălcescu acest gând capabil «să ne slujească foarte mult în privinţa naţionalităţii române». Cu alt prilej, Ion Ionescu de la Brad scria, de asemenea, prietenului său: «Un cuib de români în care să crească ideile Proclamaţiei este un lucru prin care am scoate chiar din avortarea revoluţiei elementele cele mai curate pentru o viitoare mişcare».
Iată, aşadar, cheia înţelegerii prospectării atât de asidue a Dobrogei, la doi ani după 1848: nădejdea de a reînnoda firul rupt al revoluţiei cu mişcarea revoluţionară viitoare, la care lucrau, în acel timp, cele mai consecvente personalităţi democratice din Europa.
Proiectele revoluţionarilor români de a folosi Dobrogea ca bază de acţiune în Principate nu s-au putut realiza însă pe de-a-ntregul. În anii următori evenimentele lăsau să se întrevadă faptul că o nouă revoluţie n-ar mai putea avea loc prea curând, iar crearea unor state naţionale se va împlini prin alte mijloace.
După tratatul de la Paris din 1856, s-a lărgit contactul Dobrogei cu Principatele pe toată întinderea sa dunăreană, atât sub aspectul relaţiilor general umane, cât şi sub aspect cultural, politic şi naţional. În contextul prodigioasei activităţi de propagandă pentru unire, desfăşurată cu mijloace publicistice, în 1855, revista moldoveană "România literară" formula următoarea întrebare plină de înţelesuri: «Nevoile românilor din Dobrogea, în privirea morală, fiind dar ... tot aceleaşi cu ale tuturor celor trăitori în celelalte provincii române, oare nu trebuie să căutăm să le îndestulăm deopotrivă, ca prin îndestularea aceasta să asigurăm cât mai bine viitorul nostru naţional?» ("România literară", Iaşi, nr. 2 din 8 ianuarie 1855, p. 15).
Cu privire la gradul de dezvoltare a conştiinţei naţionale relevant apare faptul că, încă înainte de 1859, alături de denumirea curentă a Principatelor, în Dobrogea începuse să se folosească termenul de "Rumânia" sau acela general de "ţara noastră".
Un raport al delegatului României la Tulcea şi Sulina, C. Stoianovici, datând din anul 1867, atrage în mod deosebit luarea aminte prin înfăţişarea unei stări de spirit fără egal de limpede exprimată. Redând sentimentele de puternică satisfacţie a locuitorilor din Tulcea pentru ajutorul acordat bisericii române din această localitate, delegatul României îi descrie "ca nişte fraţi şi patrioţi hierbinţi ai patriei noastre şi carii au speranţe a se uni cu noi pe viitor" (Documente privind istoria Dobrogei 1830-1877, p. 269).
Această nădejde a fost alimentată atât de naşterea statului naţional, cât şi de adâncirea stării de nesiguranţă a provinciei, context în care raporturile dintre populaţia nemusulmană şi stăpânirea otomană a îmbrăcat un caracter complex şi contradictoriu.
Pe măsura defectării resorturilor disciplinei feudalilor faţă de puterea centrală, s-au redus şi posibilităţile acesteia de a proteja, din raţiuni economice şi fiscale, populaţia productivă din provinciile periferice. În aceste împrejurări elementele înstărite ale factorului dominant îşi găseau în afara legii, uneori cu metode violente, mijloace de exploatare şi intimidare a creştinilor, între care erau numeroşi români, angajaţi ca păstori sau argaţi. Acest fapt a întreţinut sentimentul de revoltă împotriva stăpânirii otomane, în general, cu care elementele feudale locale spoliatoare se identificau în conştiinţa populaţiei. Acest sentiment s-a transformat în manifestări de rezistenţă activă, colective sau individuale, pentru apărarea bunurilor şi vieţii oamenilor[...]
Având în vedere toate aceste aspecte, se poate conchide că deşi starea conflictuală n-a îmbrăcat formele unei mişcări insurecţionale, în condiţiile existenţei României, capabilă să realizeze într-o conjunctură favorabilă etapa întregirii naţionale spre Marea Neagră, în Dobrogea s-a manifestat - sub raport economic, cultural şi politic - o mişcare românească incontestabilă, care a servit cauzei naţionale generale.”
 
#citeşte mai departe în „Istoria Dobrogei“, de Adrian Rădulescu şi Ion Bitoleanu 
#„Istoria Dobrogei”
#Autori Adrian Rădulescu şi Ion Bitoleanu
 
Dacă în urmă cu 123 de ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. https://www.ziuaconstanta.ro/fondul-documentar-dobrogea-de-ieri-si-de-azi.html
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: Ilustraţie din „Istoria Dobrogei“, de Adrian V. Rădulescu şi Ion Bitoleanu
 
Citeşte şi:

Se împlinesc 168 de ani de la moartea lui Nicolae Bălcescu, un model de simţire românească