#DobrogeaDigitală - „Existențe și creații literare“, de Pericle Martinescu Jurnalul lui Mircea Eliade - „monument al literaturii memorialistice mondiale”

În volumul „Existențe și creații literare”, aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța, Pericle Martinescu ne oferă un minunat model de literatură memorialistică, adunând între coperțile cărții o seamă de evocări emoționante ale unor scriitori care au marcat literatura română și universală.



 
Paginile dedicate lui Mircea Eliade, căruia autorul i-a fost apropiat și i-a cunoscut drama condiției de expatriat, sunt scrise cu ocazia împlinirii a 95 de ani de la nașterea celui mai de seamă istoric al religiilor, și iau în discuție mai ales Jurnalul scris de Eliade timp de aproape un sfert de secol, reținând, cu incredibilă autenticitate, momentele esențiale din viața spirituală a scriitorului, o serie întreagă de impresii, meditații, considerații și concluzii ce oglindesc o perioadă întinsă de viață, prețioase pentru cititor, dar și pentru istoria literară. 

„Oamenii tineri de azi - chiar și cei «mai puțin tineri» - îl cunosc pe Mircea Eliade mai mult din auzite. Ei știu, de pildă, că numele acesta reprezintă o somitate mondială în materie de exegeză a Simbolurilor și Miturilor, că el este al unui scriitor ce se bucură de un mare prestigiu în lumea literară, unii au citit câteva din cărțile lui publicate înainte de război (și reeditate în anii din urmă) - însă puțini își pot imagina ce aureolă avea și ce rol a jucat el în viața noastră intelectuală din decursul anilor '30. Mărturiile scrise, deși au înregistrat totul la vremea lor, spun prea puțin astăzi despre ceea ce a fost în realitate cândva; ele au devenit seci, mult prea obiective și par a-și fi pierdut puterea de evocare. Dar cine a trăit în mediul spiritual din acel timp, sau i-a fost martor nemijlocit, nu poate uita că Mircea Eliade era fermentul unei modernități explozive în gândirea și creația literară din tara noastră, polarizând filoanele unei generații plurivalente animată de marea și fierbintea ambiție de a integra fenomenul cultural românesc în circuitul valoric european și chiar universal.


Nimic din tot ce se discuta și se scria atunci în această direcție, la un nivel mai elevat și mai tonic, nu se făcea rară a invoca numele și persoana lui Mircea Eliade. El devenise promotorul unei intense mișcări intelectuale, heraldul noilor promoții de creatori, stindardul unor aspirații de perspective largi ce fertilizau și mai puternic climatul culturii naționale din eflorescentul deceniu al patrulea…


Edificator este faptul că, în 1966 primind titlul de doctor honoris causa al universității Yale (S .U .A.), foarte elocventă rămâne caracterizarea pe care i-a făcut-o atunci președintele comisiei ce i-a înmânat această înaltă distincție: «Dumneavoastră aparțineți Universului. In prima dumneavoastră tinerețe ați călătorit din Europa spre înțelepciunea interioară a Orientului și, pe urmă, după ce ați adâncit esența spiritualității hinduse, v-ați străduit să faceți Estul mai inteligibil pentru Vest. Venerând marile mistere exprimate în mit și simbol, ați contribuit să găsiți un limbaj comun pentru adevărul etern. Yale vă conferă gradul de doctor în umanități». Aceste cuvinte simple dar pline de conținut, rostite în aula unui prestigios for academic, sunt de ajuns, ele însele, pentru a atesta contribuția adusă de gânditorul român într-un domeniu unde el deține un loc de frunte, dacă nu chiar primul, la scară internațional.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

 

Jurnalul lui Eliade - „o importanță documentară excepțională”

În prezentele pagini - care vor să fie omagiul unui vechi prieten și admirator cu prilejul unui venerabil jubileu (95 de ani de la nașterea lui Eliade) - nu-mi propun să vorbesc despre volumul și însemnătatea aportului științific ori literar, ci despre un aspect absolut diferit din viața și activitatea scriitorului și filozofului, și anume un aspect minor în aparență, însă de o relevanță definitorie pentru personalitatea și existența lui Mircea Eliade. Din vasta listă a lucrărilor publicate de el, Jurnalul său, asupra căruia ne îndreptăm acum atenția, se detașează ca o realizare de sine stătătoare, în afara genurilor sau temelor cultivate cu asiduitate, însă ilustrând foarte limpede întreaga problematică legată de însuși destinul scriitorului-filozof.


De fapt, nu este vorba de un Jurnal integral (Eliade mărturisește că își scria jurnalul încă din adolescență, însă, din cauza evenimentelor, prima parte a însemnărilor lui s-a pierdut), ci doar de Fragmente dintr-un jurnal, acoperind perioada 1945-1969, deci aproape un sfert de secol și însumând un volum compact de circa 600 pagini pe care autorul a acceptat să le încredințeze tiparului. Trebuie notat din capul locului - fără falsă modestie, dar și fără nici o legitimă exagerare - că acest Jurnal al compatriotului nostru, scris în limba română; dar publicat în traducere franceză, poate fi socotit unul dintre principalele monumente ale literaturii memorialistice mondiale din cursul veacului XX.


Amplitudinea personalității autorului, nivelul său intelectual, viziunea largă asupra lumii, echilibrul și seninătatea gândirii sale, seriozitatea meditațiilor și confesiunilor așternute pe hârtie, sinceritatea desăvârșită și admirabila modestie, expurgată de orice urmă de vanitate, ce se degajă din fiecare pagină, conferă acestui Jurnal o importanță documentară excepțională și constituie mărturia unei individualități de o calitate morală exemplară. El conține totodată frecvente aprecieri și judecăți extrem de juste, formulate de un martor obiectiv și cu un mare simț al răspunderii, asupra epocii consemnate, în ceea ce această epocă avea mai pregnant și mai semnificativ.


Pot fi urmărite în acest Jurnal mai multe procese psihologice ce se desfășoară paralel și alcătuiesc osatura lui intimă, străbătându-l ca niște nervuri prin care se scurge fluidul vital, decantat aici în reflecție și confesiune. Este în primul rând dilema din totdeauna a lui Mircea Eliade, provocată de problema dacă trebuie să opteze pentru profesiunea de scriitor, sau pentru aceea de savant. Aceste două profesiuni l-au atras în egală măsură din fragedă tinerețe, dar el nu s-a putut niciodată consacra exclusiv uneia, cu abandonarea totală a celeilalte, Alegerea a fost că le-a slujit pe amândouă cu aceeași pasiune și plăcere, Eliade fiind singurul om de știință dublat de un scriitor profesionist, activ în ambele direcții, care nu și-a permis să rezolve dilema printr-o opțiune unilaterală. În al doilea rând, Jurnalul înfățișează pe larg fazele genetice ale operelor literare și ale operelor de știință realizate de autor, cu toate etapele respective de gestație, documentare și elaborare, precum și latura cealaltă, nu mai puțin importantă, de încorporare editorială, ca ultim pas spre o valorificare concretă. Sunt relatate apoi călătoriile sale prin diverse țări și continente, întâlnirile cu personalități de notorietate mondială din lumea literară, științifică, artistică etc., condițiile de lucru în diverse ipostaze (ca scriitor, ca om de bibliotecă, sau ca profesor), comunicările făcute la diferite sesiuni științifice, convorbirile purtate, ideile și lecturile parcurse etc. Jurnalul consemnează de asemenea clipele de tensiune sau de relaxare spirituală, stările de mulțumire în urma unei munci dusă la bun sfârșit, sau crizele efemere de „vagotonie", cauzate de surmenaj, de suprasolicitări nervoase sau de inevitabile umbre de melancolie.”

#citește mai departe în „Existențe și creații literare”, de Pericle Martinescu
#Existențe și creații literare”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Sursa foto: captură YouTube/Arhivă TVR
 


Citește și:

#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Pagini de jurnal intim. Anul 1940”, de Pericle Martinescu: Tudor Vianu - un boem „refulat”

#DobrogeaDigitală - „Umbre pe pânza vremii“, de Pericle Martinescu: Martor al sublimei prietenii dintre Panait Istrati și Nikos Kazantzakis

#DobrogeaDigitală - „Umbre pe pânza vremii“, de Pericle Martinescu: „George Enescu - frumoasă viață, fericit destin!”
  
#DobrogeaDigitală: Pericle Martinescu și Emil Cioran, doi noctambuli filosofând într-un oraș adormit

#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”, de Pericle Martinescu: Sfârșitul războiului și „noi angajamente”
 
#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: În vizită la George Călinescu, „în laboratorul literar unde se făurește, zi de zi, marea istorie a literaturii române”

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: În volumele epurate de comuniști ni se prezintă „un popor compus din escroci, semidocți și tot felul de lichele”