#DunăreaCălăuzăTuristică Cernavodă și Hârșova în anii 1930, două orașe care nu și-au pierdut „orientalismul de ieri“

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.
 
Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.
 


Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).
 
Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.
 
Continuăm cu expunerea lucrării antemenționate cu cel de-al doilea capitol intitulat sugestiv „Dunărea românească“. Capitolul debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 
Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă.
 
Părăsim „Defileu Dunării“ și ne îndreptăm, tot navigând Dunărea, „de la Turnu Severin la Brăila“, denumirea dată de autorul R.I. Călinescu celui de-al doilea subcapitol. În ediția trecută am prezentat orașul Călărași.
 
Finalul acestui subcapitol aduce în discuție orașele Cernavodă și Hârșova. Despre Cernavodă autorul trece în revistă detaliile referitoare la pod, la port, dar și la oraș, amintind de numărul locuitorilor, dotările orașului etc, după cum urmează:
 
„Înainte de a ajunge la Cernavodă, trecem pe sub podul de cale ferată «Regele Carol I»  care taie în două balta lalomiţei. Acest pod care începe de fapt la Feteşti, trecând peste braţul Borcea şi înaintând în «balta lalomiţei» pe un rambleu puternic, este o adevărată podoabă arhitectonică, nu numai a ţării noastre ci şi a întregei Europe, fiind unul din podurile cele mai lungi (podul propriu-zis are 750 m. lungime) şi mai armonios construite.
 
El este de altfel, de la Ujvidek, singurul pod de cale ferată al Dunării de jos. Înălţimea sa este de 30 m., deasupra nivelului apei. La capul dinspre Cernavodă al acestui pod, se află 2 mari santinele de bronz care privesc una în susul Dunării, alta în josul ei . Pe sub acest pod poate să treacă orice vas fluvial. El a fost construit între anii 1894 - 1896 de 78 către Anghel Saligny, fost director general al porturilor şi căilor de comunicaţie pe apă.
 
În portul Cernavodă vaporul face o oprire de 20 minute. Cheul portului are o lungime de 185 m. Două linii de cale ferată şi alte 6 linii de garaj, deservesc portul. Populaţia Cernavodei, formată în majoritate din români, având foarte puţini turci, tătari, evrei, armeni şi ţigani, numără 5.000 locuitori. Caracterul acestui orăşel este totuşi oriental. Cernavodă este comună urbană, are judecătorie mixtă, primărie, etc. Ea posedă o fabrică de ciment şi o rafinerie de petrol. “
 
Hârșova, „un orăşel izolat, tihnit, care nu s-a desbrăcat de orientalismul său de ieri“
 
R.I. Călinescu așterne pe câteva pagini notițele sale de călătorie despre Hârșova. Printr-o descriere specifică, autorul amintește de importanța istorica a locului, a „vechiului Carsium“, a muzeului înființat de V. Cotavu, de primăria, școala și judecătoria orașului. Redăm mai jos rândurile scrise de R.I. Călinescu despre Hârșova:
 
„Cam după 2 ore de navigaţie, după ce vaporul se opreşte puţin şi în micul port Topalu, cu bogate cariere de piatră, ajungem la Hârşova. Între Cernavodă şi Hârşova malul dobrogean al Dunării este înalt şi pietros (calcaros).
 
Portul Hârşova se confundă cu oraşul Hârşova. Acest port are un cheu lung de 585 m. Posedă câteva magazii, cele mai multe pentru cereale. Portul este bine pietruit şi se poate lucra în el pe orice vreme.
 
El este în directă legătură cu oraşul prin 4 străzi pavate. Cale ferată nu există. Portul este iluminat cu lămpi Petromax. Hârşova, vechiul Carsium, are o poziţie geografică minunată, fiind aşezată între 2 dealuri rupte în pereţi verticali, albi, la marginea fluviului. Pe una din stânci se mai văd şi azi ruinele unei vechi cetăţi, semnul trecutului îndepărtat. Pe cealaltă se înalţă mândre şcoala şi biserica, clădiri frumoase ce se zăresc de departe.
 
Este un orăşel izolat, tihnit, care nu s’a desbrăcat de orientalismul său de ieri.  Cu Constanta şi Tulcea, Hârşova e legată prin 2 orăşele judeţene. În oraş se găseşte judecătorie, poliţie, un spital şi câteva şcoli primare. Pendinte de portul Hârşova sunt carierele de piatră, nisip, piatră de var şi argilă, exploatate de 2 firme particulare.
 
Demn de menţionat este Muzeul regional, operă, a institutorului V. Cotovu, fost director al unei şcoli primare de aici, în al cărei local s’a şi înfiinţat. Colecţia era compusă din 9 secţii (Documente, Antichităţi, Numismatică, Etnografie, Zoologie, Botanică, Mineralogie, Geologie, Paleontologie şi Artă).
 
 Această frumoasă colecţie a fost în parte distrusă de ocupaţie, în parte mistuită de un incendiu. Din ea n’au mai rămas decât resturi. Imediat în jos de Hârşova, Dunărea se desparte în 2 braţe prin ostrovul Gâscă.“
 
Va urma.
 
Descarcă   gratuit   volumul   „Dunărea.   Călăuză   turistică“,  de   R.I.Călinescu din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
 
Sursă foto: „Dunărea.   Călăuză   turistică“,  de   R.I.Călinescu
 
Citește și:
#DunăreaCălăuzăTuristică: Călărași în anii 1930 - „Palatul administrativ în deosebi e cea mai frumoasă clădire a oraşului“