Istoria Dobrogei - Bibliografie Aristotel (384 î. H. - 322 î. H.) - „Nașterea animalelor”, „Istoria animalelor”, „Meteorologicele”, „Povestiri minunate”, „Probleme”, „Statul”

11 Jun, 2023 15:04 Marius TEJA 3764 Marime text

Versiune printabila

Aristotel s-a născut în orașul Stagyra (azi în nordul Greciei), tatăl său Nicomah fiind doctorul regelui macedonean Amyntas III (393 î. H. - 369 î. H.).

El a studiat la Atena cu marele filosof grec Platon, fiind atras atât de filosofie, cât și de științele naturii și retorică.

După moartea magistrului, discipolul s-a mutat la Assos în Misia (litoralul turc al Mării Egee), apoi a trăit la Mitilene (insula Lesbos din Marea Egee) (344 î. H. - 342 î. H.). Ulterior, Aristotel a fost invitat pentru trei în Macedonia de către regele Filip II (359 î. H. - 336 î. H.) pentru a-l educa pe fiul său, viitorul Alexandru cel Mare (336 î. H. - 323 î. H.). După 335 î. H., filosoful a revenit la Atena, deschizând la Lyceion școala peripatetică.

A murit la Calcis, în insula Eubeea.

Împreună cu Platon (427 î. H. - 347 î. H.) și cu profesorul acestuia, Socrate (469 î. H. - 399 î. H.), Aristotel formează tripleta marilor filosofi ai antichității grecești
Marea sa operă științifică se bazează pe date importante din diverse domenii. În științele naturii a reușit o clasificare foarte valoroasă a bogatului material adunat și a elaborat scrieri monumentale în științele sociale. (ȘTEFAN 1964)

De generatione animalium (Nașterea animalelor)

În această lucrare de zoologie, naturalistul face o neașteptată observație referitoare la impactul climei asupra fizionomiei locuitorilor bazinului Mării Negre : „V, 3. Din această cauză, sciții din Pont [Marea Neagră] și tracii au păr drept, căci atât ei înșiși, cât și aerul care-i înconjoară sunt umezi”.

De historia animalibus (Istoria animalelor)

Aristotel precizează că marsuinul „Seamănă cu un delfin mic și trăiește în Pontul Euxin” (VI, 12)

El menționează un obicei al vestiților călăreți sciți: „VI, 22 ... Sciții călăresc pe iepele însărcinate îndată ce mânzul din pântece s-a mișcat și spun că în felul acesta le ușurează nașterea”.

De asemenea, autorul amintește un obicei al tracilor referitor la creșterea porcilor: „VIII, 6. Tracii îngrașă dându-le prima zi să bea, apoi îi lasă [fără să bea] mai întâi o zi, după aceea două, apoi trei, patru, până la șapte”.

Migrația animalelor este prezentată ca un mijloc de apărare împotriva schimbării temperaturii cauzată de succesiunea anotimpurilor: „VIII, 12.... După echinocțiul de toamnă, pleacă din Pont și din țările reci, evitând iarna care se apropie, iar după cel de primăvară, pleacă din regiunile calde spre țările reci, deoarece se tem de căldurile arzătoare. (...) De exemplu, cocorii. Ei merg din câmpiile Sciției îm mlaștinile Egiptului de Sus, de unde izvorăște Nilul... Și pelicanii își schimbă așezarea. Ei zboară de la fluviul Strimon [Bulgaria-Grecia] la Istru [Dunărea] și acolo nasc pui.
(...) Și peștii la fel, unii pleacă din Pont sau intră în Pont, alții vin iarna din largul mării către țărm, căutând căldura. Iar vara pleacă de lângă litoral în largul mării, fugind de căldură.”

De asemenea, clima influențează măgarii și berbecii: „VIII, 25. Cel mai friguros dintre animalele din acest fel este măgarul De aceea nu se nasc măgari în regiunea Pontului și în Sciția. (...) VIII, 33.... (...) În Pont, prin preajma Sciției, lucrurile stau invers: [berbecii] se nasc fără coarne... Adesea, temperatura e pricina deosebirii. În Iliria, în Tracia, în Epir, bunăoară, măgarii sunt mici, iar în Sciția și în țara celților nu există deloc măgari, căci aceste regiuni au ierni geroase”.

Meteorologica (Meteorologicele)

În acest studiu, autorul explică apariția fenomenului de rouă în regiunea Mării Negre prin acțiunea particulară a vântului din nord: „I, 10, 6. Roua se ivește pretutindeni când bat vânturile din sud, nu cele din nord, afară de regiunea Pontului. (...) I, 10, 7. În Pont vântul din sud nu aduce atâta căldură încât să producă vapori. Dar vântul din nord, apăsând cu frigul său întreaga regiune, adună căldura și înlesnește o evaporare mai abundentă”.

În aceeași lucrare, Aristotel comite o eroare de hidrografie, localizând izvoarele Dunării în munții Pirinei (granița franco-spaniolă), în loc de munții Pădurea Neagră (sudul Germaniei): „ I, 13, 19. Din Pirinei (munți ce se află în țara celtică spre apusul echinocțiului) curg Istrul și Tartessos. Acesta din urmă se varsă dincolo de Coloanele, iar Istrul prin toată Europa, în Pontul Euxin”.

De mirabilis auscultationibus (Povestiri minunate)

În această carte, autorul prezintă varianta corectă a locului de unde izvorăște Dunărea, în schimb comite o altă eroare în ce privește locul de vărsare: „105 (112) Se spune că Istrul izvorăște din Pădurea Hercinică, se desparte în două și o parte se varsă în Pont, iar cealaltă în Adriatica. Dovadă a acestui fapt este ceea ce am văzut nu numai în vremea noastră, ci mai ales în timpurile mai vechi, cum că locurile de acolo erau nenavigabile. Se spune că Iason ar fi intrat cu corabia pe lângă Stâncile Cianee și ar fi plutit pe Istru: se aduc mai multe dovezi în sprijin, printre altele se arată altare construite în acel loc de Iason, iar într-una din insulele Adriaticii un templu al zeiței Artemis, înălțat de Medeea. (...) 168 (182) Fluviile Rin și Istru curg în partea de nord, trecând unul pe lângă germani, iar altul pe lângă peoni. Vara, cursul lor este navigabil, iarna însă ele îngheață din pricina frigului, iar oamenii pot trece călare, ca și cum ar fi o câmpie”.
Iason a fost conducătorul eroilor greci care au pornit în căutarea Lânii de Aur în regiunea Mării Negre. (OPREA, 2102)

De asemenea, Aristotel descrie modul în care vestiții arcași sciți din nordul Mării Negre preparau otrava de viperă în care înmuiau vârfurile săgeților: „141 (153) (...) Sciții pândesc, precum se pare, viperele ce sunt gata să nască pui. Le prind și le lasă să putrezească câteva zile. Când socotesc că viperele au putrezit de tot, toarnă sânge de om într-o ulcică și o îngroapă, astupată, în bălegar. După ce și acest sânge a putrezit, lichidul, asemănător apei, de deasupra sângelui îl amestecă cu veninul viperei și astfel fac o otravă ucigătoare”.

Problemata (Probleme)

În acest volum, omul de știință își pune întrebări în legătură cu fenomenele naturii. El compară culoarea apei Mării Negre cu cea a Mării Egee: „XXIII.6. De ce este mai albă apa mării din Pont decât cea din Egeea? Oare din cauza refracției luminii din mare în aer? În jurul Pontului aerul este des și alb strălucitor, așa încât și suprafața mării apare la fel. (...) Sau poate pentru că lacurile sunt mai albe decât marea, iar Pontul are înfățișarea de lac, din pricină că se varsă în el mai multe fluvii?”

De asemenea, el este preocupat de diferența mare de temperatură între vară și iarnă în bazinul Mării Negre: „XXV, 6. De ce în Pont sunt și geruri și zădufuri? Oare din pricina desimii aerului? Iarna nu poate să fie străbătut de căldură, iar vara, când se înfierbântă, arde din pricina desimii.”

Politica (Statul)

În această lucrare de politologie avant la lettre, filosoful nominalizează popoarele „puternice” ale epocii: „IV (VII), 2, 5.... La toate neamurile puternice și capabile să domine, este în cinste această aptitudine [„capacitatea de cuceri și supune prin război” - notă G. ȘTEFAN], de exemplu la sciți, perși, traci și celți... 6... La sciți, nu era îngăduit acelor care nu omorâseră nici un dușman să bea la sărbători din cupa trecută din mână în mână...”.

De asemenea, Aristotel analizează revoltele care duc la schimbări de regim politic, dând ca exemplu și polis-ul Histria: „ VIII, 5, (...) 2. Dar, în funcție de cei care încep o astfel de răscoală, ea prezintă deosebiri: uneori răscoala se poate face chiar de către cei bogați care nu iau parte la magistraturi, deoarece foarte puțini sunt cei care ocupă demnități. Așa s-au petrecut lucrurile la Massalia [Marsilia], Histria, Heracleia [litoralul turc al Mării Negre] și în alte cetăți. Întra-adevăr, cei ce nu participaseră la magistraturi au provocat tulburări, până când au fost admiși la ele, la început frații cei mari și, apoi, și cei care erau mai tineri. În unele locuri, tatăl și fiul nu exercită puterea în același timp, iar în altele, fratele mai mare cu cel mai mic. Acolo, oligarhia s-a apropiat mai mult de un regim constituțional, la Histria sfârșind prin a deveni o democrație. (...)”
Notele lui G. ȘTEFAN precizează că aceste schimbări politice avuseseră loc în Histria în secolul V î. H., adică în secolul anterior.

Bibliografie cronologică
De generatione animalium, edidit G. Bekker, Berlin, 1831.
Meteorologica, edidit G. Bekker, Berlin, 1831.
Problemata, didit G. Bekker, Berlin, 1831.
De mirabilis auscultationibus, edidit Otto Appelt, Teubner, Leipzig, 1888.
Politica, edidit F. Susemihl, Teubner, Leipzig, 1894.
De animalibus historia, recognovit L. Dittmeyer, Teubner ,Leipzig, 1907.
GHEORGHE ȘTEFAN (redactor responsabil) /INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE AL ACADEMIEI RPR, Izvoare privind istoria României, vol. I, Ed. Academiei R. P.R., București, 1964. (XXII. Aristotel)
OPREA HORIA, Testamentul lui Aristotel, „Istorii regăsite”, 27 iulie 2010
https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/07/27/testamentul-lui-aristotel/
OPREA HORIA,
https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/01/20/legenda-argonautilor/
OPREA HORIA, Filosofia greacă (I), „Istorii regăsite”, 9 ianuarie 2012
https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/01/09/filosofia-greaca-i/

sursa foto: ZIUA de Constanța

Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.

Citeşte şi:
#citeșteDobrogea - Istoria Dobrogei - Bibliografie - Androtion (sec. IV î. H.) - „Istoria Aticii”

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii