Istoria Dobrogei - Bibliografie - Androtion (sec. IV î. H.) - „Istoria Aticii”

 
Discipol al oratorului și retorului Isocrate (436 î. H. Atena - 368 î. H. Atena), Androtion a fost un important demnitar al marelui polis atenian. În cariera sa politică, el a fost acuzat de ilegalități în 354 î. H. de marele orator și politician Demostene (384 î. H. Atena - 322 î. H. insula Calauria)  și a susținut în 346 î. H. decretul în cinstea regelui Leucon din Bosporul Cimerian (Crimeea).
 
Tot ca urmare a activității politice, Androtion a fost nevoit să plece în exil la Megara, oraș vecin cu Atena în regiunea Atica, unde a scris o Istorie a Aticii, din care s-au păstrat doar câteva fragmente. (ȘTEFAN 1964)
 
Într-un fragment citat după cinci secole de retorul roman Aelianus (175-235) în Felurite istorioare (ed. F. Jacoby), Androtion vorbește despre lipsa culturii scrise la traci, dar romanul pune la îndoială credibilitatea grecului pe acest subiect:
 

„Se spune că dintre vechii traci nimeni nu știa carte. Ba chiar toți barbarii din Europa socoteau lucru foarte rușinos să folosească literele. (...) De aceea unii îndrăznesc să afirme că nici n-a existat un înțelept Orfeu, de origine tracă, ci că miturile au născocit despre el povești. Acestea le spune Androtion, dacă el poate fi pentru cineva un martor de încredere cu privire la necunoașterea scrisului și lipsa de învățătură a tracilor.”

 
Importantă este sublinierea vechimii neamului tracilor de către Andotrion.
 
El îi încadrează pe traci între barbarii de pe continentul european, termenul „barbaros” fiind folosit de greci pentru a-i desemna, în general, pe străini. (RRA, 2018)
 
De asemenea, autorul face diferență între mit și poveste, aceasta din urmă fiind o invenție ulterioară mitului, care, în esența sa, ar conține un adevăr.
 
În mitologia greacă, poetul Orfeu era fiul regelui trac Eagru și al Caliopei, muza poeziei epice. Rezident în Tracia, el a participat la expediția argonauților greci, conduși de eroul Iason, în căutarea Lânii de Aur în Marea Neagră. Soția sa, nimfa Euridice, a murit mușcată de un șarpe, fiind urmărită de păstorul Aristeu. Cu lira sa, Orfeu a urmat-o în împărăția umbrelor stăpânită de Hades, frate al lui Zeus, și a reușit să obțină întoarcerea ei printre cei vii. Dar el nu a avu răbdare să aștepte ieșirea din Infern pentru a o privi pe Euridice și astfel a pierdut-o pentru totdeauna. Durerea pricinuită l-a determinat pe Orfeu să insulte femeile trace, care l-au sfâșiat în timpul unei orgii bahice. (OPREA 2014)
 
Tragedia lui Orfeu și Euridice s-a reflectat și în opera tragedianului grec Eschil
 
Editorul român Gh. Ștefan argumentează, într-o notă, cunoașterea alfabetului grecesc de către traci prin mult discutata inscripție de pe inelul descoperit în 1912 la Ezerovo, în Bulgaria, într-un mormânt din secolul V î. H. (Dimităr Decev, Die thrakischen Sprachreste, Wien, 1957)
 
 
Bibliografie cronologică
FELIX JACOBY (ed.), Die Fragmente der griechischen Historiker, Part III, Volume B, nr. 324, Berlin & Leiden, 1923-1958.
GHEORGHE ȘTEFAN (redactor responsabil) /INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE AL ACADEMIEI RPR, Izvoare privind istoria României, vol. I, Ed. Academiei R. P.R., București, 1964. (XXV. Androtion)
OPREA HORIA, Legenda lui Orfeu, „Istorii regăsite”, 12 mai 2014, (https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/05/12/legenda-lui-orfeu/ )
***, Barbar-Ajam-Nemets. Barbarul sau celălalt care nu vorbește ca noi..., Radio România Actualități/Documentare, București, 9 mai 2018
https://www.romania-actualitati.ro/documentare/barbar-ajam-nemets-id109212.html
 
 
sursa foto: ZIUA de Constanța
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 
Citeşte şi:
 Istoria Dobrogei - BibliografieDemostene (384 î. H. - 322 î. H.) - „Discursul împotriva lui Lacritos”