Istoria Dobrogei - Populația - Popoare Protobulgarii

• Protobulgarii, ca și avarii, erau un trib de limbă türk redus numeric, care, ca și ceilalți migratori, erau atrași de regiunile bogate mediteraneene ale Bizanţului.

 
Sub domnia lui Justinian I (527-565), hunii, slavii şi protobulgarii atacă deseori - separat şi simultan - dioceza Tracia, care includea și provincia Sciţia Mică. În 529, protobulgarii și anţii au fost respinşi de comandantul gepid Mundus. Chilbudios,  ofiţer de origine slavă, a repurtat victorii contra protobulgarilor, hunilor, slavilor şi anţilor. Protobulgarii și slavii au ajuns până la Constantinopol, unde comandantul Belizarie a reuşit să-i învingă cu mari dificultăți.
 
Despre strămoșii lor, bulgarii contemporani susțin că „Bulgar înseamnă om înțelept, învățat (din istoria scrisă a bulgarilor de pe Volga)”. Până în secolul VI, protobulgarii aveau un mod de viață nomad ca războinici călăreți, dar după ce au intrat în contact direct cu Imperiul Roman de Răsărit (Bizanțul) au adoptat treptat un stil de viață sedentar. Principalul mijloc de trai era creșterea bovinelor, fiind dezvoltate meșteșuguri ca olăritul, fierăritul, pielăritul și prelucrarea aurului.  
 
În memoria colectivă a bulgarilor a rămas moartea, în jurul anului 660, a ultimului conducător al vechii Bulgarii, hanul Kubrat. Fiul cel mare, Bat Bayan, a rămas în capitala Fanagoria (Marea Azov) pentru a rezista ofensivei hazarilor, Kotrag a plecat spre est și a întemeiat Bulgaria de pe Volga, cu capitala în cetatea Bolgar, Kuber a trecut prin Pannonia și s-a stabilit în câmpia Bitola (Macedonia de Nord) și teritoriile sale au fost anexate de primul stat bulgar balcanic(681-1018), iar Alțek a ajuns în Italia. Cea mai mare parte a protobulgarilor bulgarilor, condusă de Asparuh (Isperih) s-a îndreptat spre Delta Dunării (Dobrogea și nord-estul Bulgariei de azi), unde, în alianță cu triburile slave locale, a creat un stat, cu capitala la Pliska (între Șumla și Varna), recunoscut, după lupte grele, în 681 de Bizanț.
 


Istoria protobulgarilor poate fi urmărită până în secolul V, când nomazi turci făceau parte din confederația hunică. În secolul VI, triburile bulgare făceau parte din Haganatul Turcesc de Vest, un imperiu care se întindea de la hotarele Chinei până după Marea Caspică la vest.

În secolul VII, pe teritoriul de azi al Ucrainei, Haganatul de Vest se învecina la vest cu  imperiu avarilor care se întindea până la granițele Austriei de azi. Un han bulgar din familia Dulo, Organa, a devenit șeful tribului protobulgar al utigurilor pe la anul 610, iar în 617 a reușit să-i unească pe utiguri cu celălalt trib protobulgar, kutrigurii. Pe la 628, Organa și nepotul său Kubrat s-au răzvrătit împotriva Haganatului Avar, iar în 632, au ieșit și de sub autoritatea Haganatului turcesc de Vest. În luptele care au urmat cu Haganatul de Vest, Organa a fost ucis, iar Kubrat a rămas conducător al unui mare regat care pornea de la malurile Mării Caspice și cuprindea tot sudul de azi al Ucrainei până pe linia fluviului Nipru, la vest. Bizantinii – de la care avem cele mai multe informații despre acest subiect - au numit țara Bulgaria Mare, Megálē Voulgaría, sau Patria Onoguria. Kubrat s-a războit și cu hazarii (turci seminomazi) la nord, dar a purtat lupte și cu arabii și persanii, în alianță cu Bizanțul.

Este posibil – conform unei cronici a episcopului copt (etiopian) Ioan de Nikiu – ca Kubrat să fi fost creștin. Episcopul spune că Ketrades (Kubrat?) a fost botezat și crescut la Constantinopol „în măruntaiele creștinismului” și că i s-ar fi acordat titlul de patrician de către împăratul bizantin Heraclius I (610-641). De asemenea, o cronică bizantină vorbește de o delegație condusă de un „suveran al poporului hun”, care a sosit la Constantinopol pentru a-i cere împăratului Heraclius I trecerea la creștinism. Împăratul i-a primit cu bunăvoință, botezându-i pe toți, fiind posibil ca acest text să descrie botezul lui Organa, ocazie cu care și nepotul său, Kubrat, s-ar fi creștinat. Dar botezul a avut un rol strict politic, pentru câștigarea sprijinului Bizanțului, hanii bulgari nefiind interesați de a face prozelitism creștin printre ai lor. În 1912, într-un sat din apropierea Poltavei (Ucraina), un grup de copii a găsit, sub un mic tumul, o comoară din epoca migrațiilor, formată din sute de obiecte din aur și argint cu o greutate totală de peste 50 kg. Tezaurul conținea vase și obiecte de podoabă și port din diverse epoci și culturi, persane, bizantine, avare etc. Interesantă e și pateră (tavă rotundă pe care se punea pâinea sfințită) de argint cu o mare monogramă chi-ro, ce aparținuse unui episcop creștin  al Tomisulu din secolul V. Ceea ce a datat și identificat comoara ca fiind - foarte probabil – tezaurul funerar al hanului Kubrat, au fost trei inele de aur cu monograme. Pe unul scrie Kubrat, cu litere grecești (XOBPATOY) iar pe altul scrie „Kubrat patrician” (XOBPATOY ПATPIKIOY), indicând demnitatea lui, aceea de „Patrikios” pe care o dobândise în lumea bizantină. Comoara a fost recuperată parțial și se află la Muzeul Ermitaj din St. Petersburg.
 


După prăbușirea Bulgariei Mari din nordul Mării Negre sub atacurile hazarilor, Asparuh, al treilea fiu al hanului Kubrat, însoțit de grupuri de slavi, a trecut Niprul spre vest. Forțat de presiunea hazarilor, și-a continuat drumul spre gurile Dunării, unde cu acordul bizantinilor, a trecut fluviul , cu condiția unei stabiliri pașnice ca foederati (aliați).
 
O sursă din epocă arată că bulgarii s-ar fi așezat pe o insulă mare a Dunării, dar arheologii au identificat la Niculițel (jud. Tulcea) o mare circumvalație de sute de hectare, o fortificație circulară dublă formată dintr-un val de pământ. Este posibil ca fortificația să fi fost construită de bulgarii lui Asparuh, care s-au stabilit aici. Ulterior, forțând înțelegerea cu bizantinii, Asparuh și-a întins controlul până în cel mai îngust loc dintre Dunăre și Mare de pe teritoriul Dobrogei, unde a construit un alt val de pământ liniar de 61 km, menit să împiedice sosirea rapidă a cavaleriei bizantine.

Stăpân în Dobrogea, Asparuh a obligat triburile locale de slavi, dar și pe cele de la nordul Dunării (cele „7 triburi slave”) să îi plătească tribut și să-i furnizeze ajutor militar. Apoi, el a început să facă incursiuni în Peninsula Balcanică, la care împăratul bizantin Constantin IV (668-685) n-a putut reacționa, deoarece era ocupat cu luptele contra arabilor. Dar după ce au fost înfrânți de bulgari în bătălia de la Ongal, lângă Dunărea nord-dobrogeană (680), bizantinii au fost nevoiți să semneze un tratat de pace prin care cedau Dobrogea și Moesia (spațiul dintre Balcani și Dunăre), fără orașul Odessos (Varna). Astfel, s-a format nucleul hanatului bulgar din Balcani, din care făceau parte și teritoriile nord dunărene controlate de triburile slave, urmând o simbioză slavo-bulgară sau o slavizare a protobulgarilor.
 
Invaziile slavilor, avarilor şi protobulgarilor au dezechilibrat economia provinciei Scythia Minor  și, ca urmare, circulaţia şi emisiunile monetare au încetat. Dar, arheologul Adrian Rădulescu  (1932-2000 Constanța) a respins teza recentă a istoriografiei bulgare (Dobrudza. Etudes ethno-culturelles, Sofia, 1987), potrivit căreia, la venirea slavilor şi bulgarilor Dobrogea era o terra deserta.
 
 
Bibliografie
Adrian Rădulescu & Ion Bitoleanu, Istoria Dobrogei, ed. II revizuită, Ex Ponto, Constanța, 1998
Radu Oltean, Istoria primului țarat bulgar (sec. VII-XI), „Art historia”, 19 iunie 2023,
Horia Dumitru Oprea, A stăpânit țaratul protobulgar și în părțile noastre?, „Istorii regăsite”, 28 iulie 2010,
***, Protobulgarii, „Historikal Park”, Neofit Rilski, 1 mai 2020,
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
 
Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Populație - Popoare: Slavii