„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Trăim într-o ţară eminamente… flecară”

 
Sub titlul „Viața societară la Constanța”, reputatul jurnalist Constantin Sarry publică în ziarul „Cultura”, nr. 17-18-19, din 1906 (antologat în volumul „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“), un inspirat articol despre activitatea cercurilor și societăților românești apărute în primii ani ai începutul de veac XX.

Deși ar fi trebuit să se coaguleze sub dezideratul acțiunii împreună „spre o ţintă comună, împărtăşind binele şi răul”, diversele forme asociative timpurii inițiate în Constanța și aiurea, sunt marcate de o tară comună la români: se vorbește prea mult și se face prea puțin.

„Pe vorba goală nu se poate sădi nimic, nici nu se poate rezema ceva cu nădejde şi trăinicie” este opinia fermă a patronului ziarului „Dobrogea Jună”, întristat și dezamăgit de această lipsă de seriozitate și responsabilitate, provocatoare de discordie și dezorganizare.
 

„Dumnezeu, cu toate că trăeşte singur în palatele sale – lucru ce n’aşi atesta – dând făpturei sale de a şeasea zi de tovarăş pe Eva, a afirmat şi confirmat necesitatea vieţii societare.
L’union fait la force şi unde-i unul nu-i putere, aceste două adevăruri stabilite şi respectate astăzi de indivizi şi de naţiuni, mă dispensează de a mai inzista asupra acestei teme: necesitatea şi foloasele ce decurg, sunt demonstrate de istorie…
De cât românul pare că nu e pătruns încă de importanţa acestui mare adevăr şi lipsa unui simţ de asociaţie şi solidaritate se remarcă în toate ramurile activităţii sale. Numai acolo, unde e nevoe comună şi bine resimţită i-a impus să se gândească şi la o acţiune ofensivă sau defensivă comună; numai acolo unde un mediu, superior lui ca cultură, i-a impus felul său de acţiune şi de trai; acolo numai s’a putut semnala şi un curent favorabil ideii de a trăi sufleteşte într’un comun acord cu alţii, lucrând spre o ţintă comună, împărtăşind binele şi răul; numai în asemenea împrejurări românul şi-a impus viaţa societară.
E destul să amintesc de băncile populare din Transilvania – adoptate acum şi la noi – de societăţile studenţeşti culturale sau de ajutor din ţările apusene, în deosebi germane, primele impuse de o opresiune generală şi de toţi resimţită, secundele dictate de spiritul predominant în acele ţări şi poate, în primii ani, înfiinţate dintr-o pornire de imitaţie – o altă «calitate» a românului.
Din contră, acolo unde nu a intervenit o înrîurire străină sau o nevoe bine simţită, românul n’a căutat să strângă relaţiunile de prietenie, să coordoneze viaţa lui cu a compatrioţilor săi, să pună voinţa şi puterea sa la dispoziţiunea unui tot, fie cât de mic, din care să facă şi el parte, n’a căutat în sfîrşit să’i asigure un ajutor mutual pentru momente de încercare ale soartei.
La românii instalaţi în ţări neolatine, locuite de popoare cu caracter identic cu al nostru, cu acelaş fond sufletesc ca noi, unde un egoizm rău înţeles nu şi-a curmat ravagiile încă, sentimentul de asociaţie şi solidaritate a rămas în faşe. Chiar dacă ici şi colo, instinctiv, se semnala câte o tendinţă mai sănătoasă din acest punct de vedere. Dacă câte o flacără, dătătoare de un nou fel de viaţă, cerea să pălpâe era imediat înăbuşită de curent predominant înăscut şi alimentat de mediul înconjurător.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

Câte cercuri literare, culturale, ştiinţifice şi mai ştiu eu cum intitulate, nu s’a căutat să se înjghebeze de către studenţii români din Paris? Nici unul n’a reuşit să se menţină. Şi de ce? Nu erau atât de vină românii, cât Franţa!
La Geneva, centru eminamente francez, în 1899, graţie unor stăruinţe titanice ale consulului român din localitate, d. G. Fazy, se reuneşte a se pune bazele unei societăţi româneşti. Trebue să ştiţi, că peste un an din 14 membri activi ai societăţei, 15 – citiţi cinci-spre-zece – candidau la preşedenţie! Membri demisionaţi îşi arogau drepturi asupra acelui scaun. Din contra, în ţările germane, locuite de popoare cu o fire mai proprie secolului nostru, dotate cu un spirit neşovăit de asociaţie, cu un program de activitate mai practic şi românii, gustând din binefacerile unui trai în asemenea condiţiuni, au căutat să se dea cu dânsul, rupând astfel cu un trecut dăunător. Societăţi ca: România Jună din Viena, Petru Maior din Budapesta, Societatea studenţilor români din Zurich, fiinţează de zeci de ani, iar altele noi, spre pildă la Munich, continuă să se formeze. Dacă am insistat mai mult asupra societăţilor de peste hotare, a fost ca să viu în ajutorul premizei ce pusesem şi al doilea, pentru ca să fiu complect în istoricul temei, de oarece asociabilitatea la noi e o marfă importantă, ca multe altele. * * *
Trecând la o altă ordine de idei, trebue să ne oprim la următoarea constatare: Trăim într-o ţară eminamente agricolă – sună un învechit dicton. Eu îmi voiu permite să susţin, fără cea mai mică ezitare, că trăim într’o ţară eminamente guralivă – ca să nu zic flecară. Aci trăim ca să vorbim şi vorbim ca să trăim! Pentru o infimă parte tăcerea-i ca mierea; pentru cea mai mare parte, cineva tace, fiindcă n’are ceva bun de spus.
«Strămoşi, dormiţi în pace! Flecărescu vorbeşte … » - exclamă într’un moment de dureroasă inspiraţie d. Mehedinţi. Vorba, cu toate că numai cu ea nu se face ciorbă, cu toate că e sărăcia omului, totuşi e foarte preţuită în ţara românească. Ea crează oameni şi situaţii. Ea conduce indivizii şi societatea; pe terenul ei caută fiecare să se evidenţieze.
Vorba zboară, însă: ea e vânt, ca vântul trece; pe vorba goală nu se poate sădi nimic, nici nu se poate rezema ceva cu nădejde şi trăinicie.”

 
#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ 
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu

 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.


Sursa foto (cu rol ilustrativ): Arhiva ZIUA de Constanța

Citeşte şi:
 
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Constanța să fie a Românilor, iar nu a streinilor!“

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Industria în Dobrogea - sublimă, dar inexistentă. Un raport al „Camerei de Comerciu şi Industrie Constanţa“ din urmă cu un secol

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Înfiinţarea filialei dobrogene a Ligii pentru Unitatea Culturală a Românilor - „Ne-am adunat aci la o serbare de frăţie“
 
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Pledoarie a unui ziar dobrogean pentru armonie şi înţelegere între etnii