#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Înfiinţarea filialei dobrogene a Ligii pentru Unitatea Culturală a Românilor - „Ne-am adunat aci la o serbare de frăţie“

În ziarul „Constanţa”, I, nr. 29, din 5 iulie 1892 - publicaţie pe care o regăsim indexată în volumul istoricului Stoica Lascu „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“, putem citi un articol referitor la apariţia primei filiale dobrogene a Ligii pentru Unitatea Culturală a Românilor.
 

 
Înfiinţată în septembrie 1890, la iniţiativa unor personalităţi culturale de calibru (Nicolae Iorga, V.A. Urechia, Grigore Brătianu etc.), precum şi a unor studenţi ai Universităţii din Bucureşti, Liga a fost o organizaţie militantă, care a promovat unitatea naţională a tuturor românilor din România şi Transilvania, dar şi limba şi cultura naţională, egalitatea socială şi politică. 
 
Filiala dobrogeană apărută la Medgidia, la 28 iunie 1892, a prilejuit o adevărată sărbătoare naţională, cu flori, steaguri, muzică, discursuri însufleţite de patriotism şi declaraţii de solidaritate cu suferinţele românilor din Transilvania.
 

„Sute de tricoloruri fălfăiau în împrejurimi şi în tot târgul. Câte-va tacâmuri de lăutari intonau cele mai frumoase arii naţionale. Încă de pe la orele 12, încăperea întinsă a umbrarului era înţesată de lume. Tot ce judeţul are mai inteligent, îşi dedese întâlnire aci. Printre asistenţi remarcăm şi o mulţime de Doamne, între cari: D-na Drăgescu, D-na Furtună, D-na Vlasie cu D-na Circă, D-na Petreanu, D-na Sorescu, D-na Aldea Nistor, d-şoarele Bărbulescu, D-na Belu cu Domnişoarele Belu, d-na Meculescu, D-na Ionescu Cochirleni, D-na Michăescu, d-na Popescu, d-na Tudorăchescu şi altele. Şedinţa se deschide la 2 ore p.m. D-l M. Coiciu propune şi adunarea proclamă Preşedinte al întrunirei pe D-lu Ion Blebea, cel mai în vârstă dintre asistenţi, care expune în câte-va cuvinte scopul înfiinţărei Ligei culturale. Se dă cuventul D-lui Drăgescu. D-sa rostesce discursul domnii sale de deschidere cu multă animaţiune, într'o limbă poetică, cu convingerea şi claritatea-i recunoscută. «Ne-am adunat aci la o serbare de frăţie, spre a chibsui cum să întindem o mână de ajutor fraţilor noştri de peste munţi, şi cum am putea trimite un cuvent de mângăiere şi încuragiare fraţilor cari suferă de opresiunea streinilor».

 

„Liga vrea să ajute pe fraţii de dincolo în lupta sântă ce poartă pentru cultură şi naţionalitate”
Descriind istoria tuturor „urgiilor” suferite din partea ungurilor de către românii din Ardeal, vorbitorii îndeamnă la solidaritate cu cauza acestora, declarând că ardelenii nu-şi doresc decât „libertate şi patrie”: 
 
„Trebue să dăm o mână de ajutor acelora cari au luptat şi suferit pentru naţionalitatea şi cultura întregului neam. Ne-am adunat aci nu ca să facem manifestaţii sgomotoase, ci să arătăm tuturor fraţilor noştrii suferinţele ce îndură jumătatea poporului românesc de sub domnia ungurească, şi cât de ameninţaţi sunt în esistenţa lor naţională, cele trei milioane de români, dacă nu ne vom sili să le venim într'ajutor prin mijloace cari să ţie deştept sentimentul de naţionalitate în tot poporul românesc… 
 
Liga vrea să ajute pe fraţii de dincolo în lupta sântă ce poartă pentru cultură şi naţionalitate. Românul e om cinstit, om de cuvent; Ungurul nu e; el este rău şi fudul. Au spus lumei că suntem inculţi - a minţit. 
Dela 1867, Ungurii urmăriau ideea de a face un stat curat unguresc: adecă 5 milioane, câţi sunt ei în tot regatul lor, să magyariseză 10 milioane de oameni de altă naţionalitate. Românul a resistat veacuri, împotriva atâtor neamuri, fără a se desnaţionalisa; totuşi UnguriI n'au înveţat nimica; ei vor ca să-I desnaţionalisează prin mijloace condamnate de veacul în care trăim. EI persecuta în toate pe români. 
 

Justiţia o dau cu o nedreptate revoltătoare; despre vre-o funcţiune publică mai importantă în stat, măcar în districtele curat româneşti, nici vorbă, nici în cele politice, administrative, nici în cele speciale…
Nu voim şi nu urmărim revindecări de teritoriu. Vrem ca să ne adăpăm la cultura occidentului; să ne încălzim la această lumină splendidă pe care ne-o refuză Ungurii. 
Nouă ne este rezervată sarcina de a fi luminători orientului; suntem liberali, răbdători, oneşti, liniştiţi. Să fim prudenţi, şi de sigur ţinta o vom ajunge; să pregătim românii ca să fie gata pentru România viitoare…
 
Părăsind căminele strămoşesci şi venind în mijlocul acestor stepe pentru a înfige steagul românismului şi al civilisaţiunei, noi liberi şi neîmpedecaţi în desvoltarea culturală a neamului, ne-am adus aminte că mormintele strămoşilor noştri de peste munţi, astă-zi pângărite, cer ca soarele libertăţei să răsară şi d'asupra lor, ne-am adus aminte că strămoşi noştri ne-a păstrat limba cea dulce, simţirea cea caldă a iubirei de naţie, datinele şi doina cea tristă de care răsună văile Carpaţilor şi prin care ei ş'au versat focul în veacuri. Ne-am adus aminte că şi le-au păstrat prin singurele lor forţe şi atâta vreme cât asupritorul nu înţelesese că noi prin ele trăim, şi ni le-au lăsat cu limbă de moarte, cum zice românul, să le păstrăm şi noi şi să le transmitem, fiind încredinţaţi că atât cât aceste sfinte moşteniri vor fi în picioare, vie hunul barbar, vie barbarii barbarilor, românul în veci va fi român. Dar acum asupritorul a înţeles care este isvorul vieţei noastre, el strigă moarte acestora, dar şi românul cu desnădejde, din adâncul inimei zice: luptă căci viaţa neamului nostru astăzi mai mult de cât or când este în pericol!...
 
Toate nervoile fraţii noştri le-au suferit cu răbdare, dar când asupritorul a voit se intre în altarul sfânt al neamului, când a voit se răpească pe copil dela sânul mamei care cu laptele-i transmitea sângele suferinţei şi idealul strămoşilor, pe copil care la sânul mamei învăţa a zice, nu sunt ungur, atunci întreaga suflare românească s 'a ridicat în piciore, fraţii noştri asupriţi au strigat, iar noi liberi am format acea falangă puternică «liga culturală a neamului românesc» şi am expus Europei plângerile drepte ale fraţilor noştri. Dar Europa gârbovită şi poate îmbrăcată în haina interesului, iar nu a ideilor umanitare, ne-a auzit, dar s'a mărginit numai în a ne compătimi; să nădăjduim că ea care scie că poporul român e îndelung răbdător, va face ca răbdarea sa se nu ajungă ultimul sfârşit”. 

 
#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ 
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“

#Autor Stoica Lascu

Mai multe date din istoria Dobrogei puteţi afla accesând lucrarea „Mărturii din epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“, disponibilă integral în format electronic.
 
Dacă în urmă cu 121 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.


Citeşte şi:
 
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Pledoarie a unui ziar dobrogean pentru armonie şi înţelegere între etnii

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Vizita regelui Carol I şi a principelui Ferdinand la Constanţa

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Apariţia ziarului „Dobrogea“ - „Păşim cu sfială la luptă, dar cu inima curată“

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Măsuri împotriva invaziei de lăcuste, în Tulcea anului 1885

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Funeste resultate“ ale ignorării importanţei caligrafiei în şcoli

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Un dobrogean se plânge de discriminare - „Să ni se dea aceleaşi legi, căci aceleaşi aspiraţiuni le avem“