#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Industria în Dobrogea - sublimă, dar inexistentă. Un raport al „Camerei de Comerciu şi Industrie Constanţa“ din urmă cu un secol
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“: Industria în Dobrogea - sublimă,„Un ce caracteristic nu numai în Dobrogea, dar chiar în întreaga ţară este lipsa spiritului de intreprindere. Faţă cu bogăţiile presentate, ramura această de activitate «Industria» este cât se poate de puţin practicată şi aceasta pentru motivul arătat.
Nu este insă mai puţin adeverat, că una din causele principale este şi uşurinţa cu care se poate dobândi în alte ramuri, agricultura de exemplu, foloase însemnate: Faţă cu cheltueli nu tocmai mari, cunoscinţe mărginite şi cu fertilitatea pămentului cine-va, în mod lesnicios, poate a'şi agonisi un capital.
Până astă-zi aceasta stare de lucruri a putut să meargă şi va continua chiar încă un timp oare-care; acesta însă nu până la infinit. Pământurile la noi, unde nu există o exploatare raţionată şi unde această exploatare se face mai în general de alţii de cât de posesorii bunurilor, este invederat şi inevitabil ca într-o bună zi, să ne pomenim cu epuisarea complectă a acestui capital; capital din care toţi caută a trage foloase cât se poate de mari, fără a complecta în urmă golul lăsat şi ce e mai mult îl reduc la sterilitate.
Un alt punct, care trebue să ne dea de gândit, este şi micşorarea, cu timpul, a acestor întinderi de pământuri, consacrate astă-zi agriculturei, prin faptul crescerei populaţiunei şi a crearei de centruri, a construirei de căi de comunicaţie etc.; agenţi cari lucrează în raport invers cu producţiunea, cu toate îmbunătăţirile realisate prin progres şi relative la maximum de producţiune al terenurilor.
Se poate intempla ca într'o bună zi capitalişti agricultorI să nu mai poată plasa fondurile în această ramură, şi atunci ce vor deveni ei? Un fel de groază ne apucă, când ne gândim la una ca asta şi dorinţa noastră cea mai mare ar fi să putem arăta căile, pentru a putea evita uă asemenea catastrofă. Astă-di încă capitalurile pot fi angajate în titluri de ale statului şi aceasta convine mult, căci interesul dat este destul de însemnat. Însă mai târziu, statul nu va mai fi în posiţiune, prin oferta mare de capitaluri, a plăti dobânzi de 4, 5 şi 6 la sută şi deci nu o să convină capitaliştilor şi mai ales micilor capitalişti un beneficiu neînsemnat, căci cheltuielile se măresc prin faptul crescerei trebuinţelor.
Tot astă-zi se mai întâmplă, ca mulţi capitalişti să se lanseze în afaceri, ce pot duce la periclitarea posiţiunei lor materiale, cum de ex. jocul de Bursă, şi aceasta tocmai pentru faptul că se caută ca prin puţină muncă şi pricepere să ajungi la acumulare de capitaluri, la îmbogăţire grăbită. Cât despre acei cariI îşi angajează capitalurile în împrumutări în condiţiuni oneroase, nu ar trebui să mai vorbim, căci este în destul cunoscut resultatul, efectul produs de aceşti «înlesnitori de capitaluri»: ruina. Nu facem nici un fel de alusiune, este vorba de ceea-ce se întâmplă adesea şi pretutindeni, lucruri, ce poate, fie-care în parte avem ocasiunea a le vedea sau a le auzi. Pentru evitarea relelor enumerate, n'ar fi mai bine să luăm mesuri preventive chiar de acum?”
DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF
„Industria în Dobrogea este pe un picior cât se poate de primitiv“
Și continuă autorul:
„Oare, de ce nu s'ar putea, ca o parte din capitaliştii agricultori, rentieri, în fine, acei ce dispun de un capital oarecare; spun, de ce nu s'ar putea ca aceştia să caute o altă ramură de activitate, de producţiune? De ce n'ar voi aceşti capitalişti să se angajeze în afaceri, cât se poate de sigure alt-fel, afaceri cari cu timpul nu numai că nu se micşorează, der contrariul se măresc şi realisând în acelaş timp avantagii însemnate? Pentru dragostea ce avem de a vedea inflorind această tară, ale cărei interese cu toţi suntem datori a le apăra, ne ridicăm glasul şi sfătuim capitaliştii a'şi arunca privirile şi asupra ramurei numită Industria. Să se priviască ţările industriale şi se va vedea că stau pe un picior foarte solid, pe un picior de bogăţie şi suntem convinşi că nu ar schimba cu nici o altă ţară. Belgia, Franta, Anglia, Germania, Elvetia etc. au recunoscut această necesitate şi le merge bine.
Russia, o ţară cu o stare agricolă însemnată, de asemenea a recunoscut necesitatea industriei şi astă-zi, în multe privinţi, pune piept producţiunei streine. Şi tocmai noi, cari posedăm atâtea bogătii de exploatat, cari afară de aceasta, prin positiunea Geografică ce o ocupăm şi prin mijloacele naturale de comunicaţie, suntem puşi ipso facto în posiţiunea de a alimenta ţerile orientului: tocmai noi să nu căutăm a ne folosi de toate aceste avantagii? Or, asceptăm poate ca capitaluri streine să intervină în defavoarea noastră? Cred că suntem destul de experimentaţi deja, ca să nu mai lăsăm, ca în trecut, mână liberă capitalurilor din afară! Capitalistul strein ştie foarte bine, sau prevede casul, că libertatea capitalului său de întreprindere este vremelnică şi de acea caută de la început să'şi garanteze, să'şi asigure un beneficiu cât mai mare; bine înţeles pe spatele nostru.
Să vorbim acum în special de Dobrogea. Din ştiintele culese până acum, pentru alcătuirea unui tablou de stabilimentele şi atelierele de industrie din întreaga Dobrogea, reese că industria este pe un picior cât se poate de primitiv, iar industri sistematice nu există aproape de loc. Până la pretinsele fabrici de apă gazoasă, de bere, ici şi colo de tăbăcărie etc. nu există nimic. Şi toate aceste ante-proecte de fabrici usează de mijloacele de fabricaţiune cele mai primordiale şi peste tot aproape munca mânuală are locul cel mai însemnat.
Este trist într'adever să vedem exportându-se pieile noastre, lâna noastră prin terile industriale mencionate şi apoi să le reprimim sub o altă formă, pentru a ne satisface nevoile noastre. Da, dacă măcar nevoea internă, nevoea noastră proprie ar fi satisfăcută şi excedentul l'am exporta, am fi de înţeles: dar când nevoile noastre asceaptă satisfacerea lor prin transformarea produselor noastre proprii în streinătate; cu alte cuvinte când de noi înşine nu ne îngrijim mai întâi, aceasta va avea resultate nu tocmai plăcute şi consecinţe a căror greutate nu ştim dacă vor fi de suportat. Dobrogea este în prima linie o provincie unde crescerea animalelor joacă un rol foarte însemnat şi deci materii, care să dea loc la variate industrii, destule. Lâna noastră, pieile noastre sunt exportate aiurea. N'ar fi mai bine ca capitaliştii noştrii să iasă din reserva, ce o păstrează şi în această direcţiune să întreprindă fructificarea capitalurilor lor?
Trebue să ne gândim că clientela este deja formată, prin consumatiunea internă şi n'avem nevoe, ca streinătatea să ne creăm debuşeuri streine, cele interne fiind destul de alimentate. Străinătatea cu toate acestea pe fie-care di crează noI industrii, căcI Industria formează astăzi cea mai mare bogăţie. Nici măcar fabricaţiunea cărămizii nu'şi are locul aci. Cărămidă care se fabrică, este cât se poate de rudimentară, făcută numai cu mâna şi arsă rău. Dar un alt produs natural de o însemnătate capitală şi unde o exploatare sistematică ar duce mari foloase, este piatra de construcţiune. Intinderi nemărginite ascund această bogăţie cu totul neexploatată, bogăţie care, dacă ar exista prin alte ţări, ar constitui înavuţirea lor, la noi este cu totul neapreciată.
Dobrogea, pe lângă că ar trebui să alimenteze interiorul ei, dar ar putea fi furnisătoarea întregului şes al Dunării şi deci un isvor însemnat de îmbogăţire pentru dânsa. Asfel, din nici-un punct de vedere nu se poate plânge cineva: avem materii prime, avem şi consumatori. Lipsa constă numai în angajări de capitaluri şi credem că această inacţiune va dispare şi pentru interesul nostru propriu chiar interes vital, vom căuta din răsputeri a da tot concursul acestei ramuri a activităţii omenesci.”
#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu
Mai multe date din istoria Dobrogei puteţi afla accesând lucrarea „Mărturii din epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“, disponibilă integral în format electronic.
Dacă, în urmă cu 121 ani, pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
DREPTURI DE AUTOR
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa.sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
Citeşte şi:
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“: „Funeste resultate“ ale ignorării importanţei caligrafiei în şcoli
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Măsuri împotriva invaziei de lăcuste, în Tulcea anului 1885
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp