Rezistența Bisericii în fața comunismului Rugul Aprins, mișcarea cu un caracter unicat în ortodoxie

La Mănăstirea Dervent din județul Constanța au fost pomeniți toți deținuții politic care au suferit și au murit în temnițele comuniste, iar în cadrul unui seminar, istorici și cercetători au vorbit despre mișcarea „Rugul Aprins“.
 
La Universitatea Ovidius din Constanța și la Mănăstirea Dervent, istorici, cercetători și profesori universitari au participat în acest weekend la conferința națională „Rezistența Bisericii sub totalitarismul comunist. Sub semnul Rugului Aprins: memorie, identitate, modele”.
 
Simpozionul „Rugul Aprins: memorie, identitate, modele“, care s-a derulat în perioada 17-18 noiembrie 2023, mai întâi în Sala Senatului a Universității „Ovidius” din Constanța și, în cea de-a doua zi, la Mănăstirea Dervent, se așază într-o continuitate, reprezentând cea de-a patra ediție a manifestărilor academice pe tema rezistenței Bisericii sub totalitarismul comunist. 
 


De ce data de 17 noiembrie?
Conf. univ. dr. Carmen Ciornea, organizatorul evenimentului, spune că 17 noiembrie „este data în care Părintele Daniil Sandu Tudor, fondatorul, organizatorul și catalizatorul Rugului Aprins, din iadul Aiudului, își înălța sufletul la cele veșnice, primind cununa muceniciei de la Hristos Domnul. Or, și în cadrul acestui eveniment, noi am avut privilegiul, grație eforturilor conjugate ale specialiștilor din varii domenii care au răspuns invitației noastre (teologi, istorici, sociologi, antropologi, filologi) de a reface traseul existenței pământești al acestui mărturisitor, veritabilă paradigmă a rezistenței prin credință și cultură, precum și a celor care au făcut parte din această mișcare spirituală și duhovnicească care a marcat o reală simbioză între cult și cultură, intelectualii laici și clericali care au văzut în Rugul Aprins o cale de prezervare a umanității, în pofida acțiunilor represive ale regimului comunist.
 
Tot acum a avut loc lansarea volumului  „Dosarul Pascaliei: reconstituiri din arena publicistică interbelică”, vol. I, publicat la Editura Eikon, lucrare care s-a născut din dorința de a recupera și recicla articolele tipărite în cotidianul „Cuvântul“ pe tematica Pascaliei, realizând în fapt, o reconstituire a controversei de mare anvergură ce a avut ca punct de plecare hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 14 mai 1928 de a reașeza data prăznuirii Paștelui ortodox începând cu primăvara anului 1929. De ce am legat această lansare de tema conferinței noastre? Pentru că Sandu Tudor (pe vremea aceea încă laic), alături de Mircea Vulcănescu, Paul Sterian și George Racoveanu, a fost unul dintre tinerii care au făcut zid în jurul lui Nae Ionescu în argumentarea pe temeiuri scripturistice și patristice în contra noii Pascalii“.
 


Ce a fost mișcarea „Rugul Aprins“
 
Mişcarea „Rugul Aprins al Maicii Domnului“ a fost o organizaţie religioasă, în cadrul căreia monahii şi intelectualii laici îşi propuneau păstrarea valorilor ortodoxe, care a funcţionat legal, între 1946 şi 1948, în cadrul Mănăstirii Antim din Bucureşti.
 
Sufletul mişcării a fost părintele Daniil Sandu Tudor, cel care aflase de „Rugăciunea Inimii“, încă din 1929, când a fost la Muntele Athos. Tot de acolo el adusese o icoană veche dedicată Rugului Aprins. 
„Practica rugăciunii inimii a ajuns la membrii Rugului Aprins prin părintele Ivan Kulîghin, duhovnic isihast de tradiţie veche spirituală, rusească, a cărui chemare a Numelui Domnului, potrivit mărturiei părintelui Sofian Boghiu, reuşise să coboare din minte în inimă astfel încât se ruga şi când vorbea şi când slujea, când mânca şi când mergea. Rugăciunea devenise pentru el ca şirespiraţia.
Mai mult, până şi în somn se ruga. Pelerinul rus le-a transmis această învăţătură, alături de o binecuvântare specială, de unde deducem atât că aceasta nu putea fi practicată decât sub călăuzirea unui părinte duhovnicesc, cât şi că rugăciunea trebuia integrată contextului liturgic.
Regula hirotesiei pentru rugăciunea inimii, introdusă de pelerinul rus, consta într-un ritual cu punerea mâinilor pe cap şi rostirea binecuvântării pentru începerea ei. Sigur că oamenii Securităţii au văzut în practica rugăciunii inimii o „activitate cu caracter duşmănos”, o formă de „misticism desăvârşit” care-i sustăgea pe oameni de la împlinirea îndatoririlor profesionale şi social-politice, aceştia fiind preocupaţi, în viziunea lor, permanent cu rugăciunea”, spune conf. univ. dr. Carmen Ciornea.
Faptul că la conferinţe participau atât monahi de seamă ai vremii cât şi intelectuali de marcă îi conferă acestui grup un caracter unicat în ortodoxie.
Părintele Daniil Sandu Tudor, fondatorul grupului „Rugul Aprins“, a murit la 17 noiembrie 1962 în închisoarea de la Aiud. Cadavrul său a fost aruncat la Râpa Robilor.