Un faraon egiptean în Marea Neagră – Expediția legendarului Sesostris

 
 
În urmă cu aproape patru mii de ani, în apele bătrânului Pont Euxin au intrat, pentru întâia dată, corăbiile unei mari puteri ale lumii, Regatul Egiptului. Vasele legendarului faraon Sesostris au ajuns atât în estul Mării Negre, cât și în vestul și nordul acestuia, pe țărmuri scitice.
A trecut vreme îndelungată de la acea expediție a antichității și poate de aceea, ea a ajuns să fie considerată mai mult un mit decât un fapt istoric. Este însă o greșeală această mitizare, pentru că expediția lui Sesostris este dovedită de mai multe izvoare istorice. Vorbim despre mențiuni scrise, dar și despre vestigii arheologice ce atestă existența și confirmă faptele acestui faraon.
 
Părintele istoriei, Herodot, este principala sursă ce ne vorbește despre expediția egipteană în Marea Neagră. El menționează că egiptenii lui Sesostris au ajuns în regatul Colchida (identificat în estul Pontului, pe țărmul statului modern Georgia). Herodot scrie că egiptenii au creat acolo o colonie, pe malul râului Phasis (azi Rioni). Mai târziu, alți autori antici au scris că cei din Phasis se lăudau adesea că ar avea și sânge egiptean. Ne mai spune marele istoric grec și că din Estul mării, egiptenii au mers apoi spre apus, atingând poate coasta Scytiei Minor (Dobrogea de azi) și cu siguranță, Gurile Dunării. La acea vreme (mileniul II î.H), Delta era în formare, și este dificil de reconstituit imaginea sa din acea perioadă. Este posibil ca egiptenii să fi creat o colonie și în vestul Pontic, dar dacă a fost așa, aceasta a avut doar o existență efemeră.
 
Existența lui Sesostris a fost confirmată de egiptologi, care au stabilit că el a fost un faraon puternic al Regatului de Mijloc, și unul dintre conducătorii dinastiei a XII-a. Cei mai mulți specialiști consideră că Sesostris este de fapt faraonul Khakaure Senusret al III-lea, cel care a condus Egiptul în perioada 1878-1839 î.H. Există însă și unele voci care afirmă că Sesostris ar fi de fapt Kheperkare Senusret I (1971-1926 î.H.). Controversa nu a fost pe deplin rezolvată, dar ambele tabere sunt de acord că Sesostris este numele elenizat (și folosit de istoricii eleni), pentru a-l desemna pe faraonul Egiptului, fie el Senusret I-ul sau al III-lea.
De fapt, lucrurile ar putea fi și mai simple, în sensul că legendarul Sesostris ar fi categoric Senusret al III-lea, care însă în descrierea faptelor sale își aroga uneori și succese realizate de către strămoșul său Senusret I-ul. O astfel de practică era la modă în acea vreme, cu precădere în Regatul Egiptului.
 
Vom merge pe ipotezele unu și trei și putem concluziona că expediția din Marea Neagră a avut loc sub Senusret al III-lea. Acesta a avut numeroase campanii militare și expediții de cucerire. Numele său era celebru în antichitate și mari conducători de mai târziu precum persanii Darius cel Mare (sec.VI î.H) sau Cyrus cel Mare ( tot din sec.VI î.H), încercau, fără succes, să se compare cu el.
 
Ne spune Heorodot următoarele: „Sesostris, regele egiptean, a supus pe locuitorii de pe coastele Golfului Arabic. Reîntors în Egipt, a strâns oaste și a supus toate popoarele ce îi ieșeau în cale... Acest rege a fost singurul egiptean care a domnit și peste etiopieni. El a lăsat ca amintire, în fața templului lui Hefaistos, două statui de câte 30 de coți, a sa și a soției sale, și statuile celor patru copii ai lor, de câte 20 de coți fiecare. Multă vreme după aceea, preotul lui Hefaistos nu l-a lăsat pe Darius persanul să își înalțe statuia în față acestuia, zicând că el nu a săvârșit fapte atât de mari precum Sesostris egipteanul. Căci Sesostris, printre multe alte popoare la fel de mari cucerite de Darius, i-a supus și pe sciți, pe când Darius pe sciți nu i-a putut înfrânge”.
 
Să nu uităm că în 514-512 î.H, Darius a condus campania contra sciților, campanie ce s-a încheiat rușinos pentru marele conducător al Persiei Ahemenide.
Sesostris /Senusret al III-lea este văzut așadar ca învingător al sciților, succes neegalat ulterior de mari regi ai lumii.
 
Marii egiptologi ai ultimelor două secole explică astfel motivul expediției egiptene în Marea Neagră: aici se găseau materiale prețioase și resurse deosebite, de care supușii lui Sesostris aveau nevoie. Campaniile lui Senusret al III-lea erau extrem de costisitoare astfel că acesta a explorat zone  mai puțin cunoscute ale lumii, tocmai pentru a pue mâna pe noi resurse necesare finanțării armatei sale. Așa se face că Sesostris/Senusret a ajuns și în Europa și s-a războit cu tracii și cu sciții.
 
Faraonul apare în scrierile lui Herodot dar și la mulți alți autori ai antichității (Pliniu, Aristotel, Flavius Iosephus, Tacit, Salustius etc) . Strabon, de exemplu, îl menționa pe lista unor regi ai lumii, care ordonaseră masive strămutări de populații:
„Dar migrațiile carilor, trerilor, galaților, cum și strămutările cele mari făcute de nii comandanți cum ar fi Madys scitul, Tearco etiopianul, Cobos trerul, egiptenii Sesostris și Psamethicos sau regii perși de la Cirus la Xerxe, nu sunt cunoscute la fel de toți”.
 
Anticii și contemporanii au stabilit că Sesostris/Senusret a existat, a fost un mare conducător, că s-a luptat cu sciții și că a condus în premieră, o expediție maritimă egipteană în Marea Neagră, cu mai bine de 1000 de ani înaintea coloniștilor greci.
Din păcate nu se cunosc mai multe detalii și probe legate de prezența sa și a oamenilor săi în Dobrogea antică. Nu se știe nici cât a durat expediția sa maritimă. Istoria însă este plină de surprize iar dovezi ale prezenței egiptene pot apărea oricând. Apele bătrânului Pont rămân până atunci mute, dar în adâncuri stau poate ascunse urmele vreunei epave de pe vremea marelui Sesostris...
 
 
Bibliografie
 
Herodot - Istorii, vol.1 și 2, Editura Științifică, 1964
 
FONTES – Izvoare istorice privind istoria României vol.I, De la Hesiod la Itinerarul lui Antoninus, Editura Academiei RPR, București, 1964, coordonatori V Iliescu, V. Popescu, G. Ștefan
 
Romulus Seișanu, Dobrogea – Gurile Dunării și Insula Șerpilor, Editura Universul, București
 
Samuel David Ewing – Sesostris The Great, The egyptian Hercules, 2006
 
Wolfram Grajetski – The Middle Kingdom of Ancient Egypt, Editura Duckworth, London, 2006
 
Corneliu Motoc – Identitate și continuitate românească în Delta Dunării, Tulcea, 2018
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din București şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.