#citeșteDobrogea „Constanța pitorească“ (1908) Insula Ovidiu și poetul exilat, în așteptarea iertării lui Augustus
#citeșteDobrogea „Constanța pitorească“ (1908): Insula Ovidiu și poetul exilat, în așteptarea iertăriiDacă acum constituie un punct de atracție pentru turiştii de pretutindeni, cu spaţii special amenajate şi tot confortul aferent unei vacanţe reuşite, cercetările au lăsat să se creadă că aici ar exista urme ale unor aşezări omeneşti din timpul tracogeţilor si a getodacilor, iar cele mai vechi aşezări ar data din paleolitic. S-ar părea că de-a lungul timpului, aici şi-au găsit locul populaţii getice, scite, dar şi colonii greceşti.
Cum la fel de intens este mediatizată ideea că poetul Ovidiu ar fi fost exilat pe această insulă, fapt consemnat și de publicistul Ioan Adam, într-un capitol din monografia „Constanța pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustrații”.
„Duna se întinde între mare şi lacul SiutghioI. Din dreptul băilor se vede în lac insula Ovidiu. Se zice că poetul surghiunit şi trist găsia adeseaori linişte şi împăcare sufletului, privind din insulă minunea dimprejur.
Apele lacului sunt clare şi cuminţi. Ne-am suit într'o barcă şi am spus să ne ducă la insulă. Unda era caldă şi din mers clăbuciam apa cu mânele. Prin limpedele apei se vedea prundişul dela fund.
La răstimpuri săgetau pe de lături peşti de toate mărimile. Mreanele iuţi şi jucăuşe, se azvârliau la suprafaţa apei şi străluciau în bătaia soarelui, ca nişte platuşe sucite în raze.
Luntrea noastră tăia apa uşor şi'n cuminţenia care amuţise cuprinsul, s'auzia nu.mai lopăitul lopeţilor.
Plaja rămăsese departe şi cu cât intram în umbra răchiţilor mari, crescute pe insulă, cu atât se răcoria şi cuprinsul.
Stufărişul fâşie mătăsos şi ascuţit de atingerea luntrii, care-şi face loc ca să se apropie bine de mal. Vegetaţiunea din insulă este îmbelşugată şi înneacă mirosul cu prisosul de sevă şi abundenţă.
Am sărit cu toţii pe mal şi ne-am strecurat câte unul pe o potecuţă bătută de pescari.
În mijlocul insulei, am dat peste nişte grădinari care lucrau la răzoare.
Ici-colea câte un buştean trântit la pământ, părea împletit aproape în buruienile agăţătoare, încâlcite şi grase.
Un bloc de granit rotunjit, abea se mai conturează din mucegaiul îngrămădit pe el de vreme. Pe o lature a pietrei se mai cunosc chiar urmele unor slove latineşti.
DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF
Se zice că insula aceasta se va lua în curând sub îngrijirea publică şi se va transforma într'un parc şi loc de escursiune, ca o întregire a frumuseţii dela Mamaia. Nicăiri în lume nu e un colţ aşa de potrivit, unde natura să fi întrunit mai multă podoabă. Rămâne acum ca omul să complecteze această operă rară.
Începutul s'a făcut cu mult noroc, căci băile au toată graţia şi surprinderea împrejurimilor. Va fi o luptă de întrecere.
Ocârmuitorii şi artiştii care vor duce lucrările înnainte, vor fi puşi un moment la încercare, căci natura a întrecut aici orice închipuire, cu forţa ei de creaţiune.
În adevăr, locul acesta eră poate singura răsplată, pentru înstrăinatul Ovidiu, care să-l facă să-şi uite plânsul.
Natura, a cărei metamorfoză misterioasă a cântat-o Ovidiu cu atâta pompă, i-a rămas singura credincioasă, din toţi cei pe care-i preamărise în versuri, elegantul poet al Romei. Natura s'a împodobit aici ca de sărbătoare, pentru ca să primiască pe surghiunitul cel străiucit, pe cântăreţul genial al ei.
Şi noi vediam cu ochii minţii pe Ovidiu, cum părăsia în dimineţele de toamnă metropola Tomis şi, strângându-şi toga la gât, se strecura posomorât şi învins printre negustorii greci gălăgioşi şi de acolo se îndrepta înspre insula lui favorită.
În drumul şerpuit şi în paragină, întâlnia Schiţi bărboşi şi murdari, trecea pe lângă locuinţe vârâte în pământ şi din pragul acestor vizuini îl petreceau din ochi uimite, trogloditele plodicioase şi nespălate.
Ajuns în insulă, Ovidiu îşi strângea mai bine toga la gât şi, aşezându-se obosit pe piatra lui, cerceta îndelung cu ochii orizontul mărei, în aşteptarea corăbiei care să-i aducă iertarea lui August.
Târziu, descurajat, îşi lua tableta lui şi scria o «Tristă» pentru cei rămaşi în Roma.
Ne-am întors cu luntrea grăbiţi, ducând în suflet senzaţia omului părăsit şi înstrăinat”.
#citeştemaideparte din lucrarea „Constanța pitorească“
#„Constanța pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustrații” (1908)
#Autor Ioan Adam
Mai multe evocări ale Constanței de acum 100 de ani citiți în lucrarea „Constanța pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustrații”, disponibilă integral în format electronic.
Dacă în urmă cu 121 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
DREPTURI DE AUTOR
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANȚA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicațiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANȚA sau, după caz, furnizorii săi de informații.
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
Citeşte şi:
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp