#citeșteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Sate „pierdute“ la numărătoare - avatarurile noii „administrațiuni“ dobrogene

Prezentăm astăzi, din lucrarea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ (autor Stoica Lascu), un articol referitor la cătunele dobrogene cu statut incert, „sărite” la numărătoare, cu ocazia alipirii noului teritoriu la România.
 
Satul Docuzaci, situat la linia frontierei cu Bulgaria, nu făcea parte, sub administrația turcească, nici de „caimacamlîcul” Mangaliei, nici de cel al Silistrei, rămânând o vreme neocupat de noua administrație română și funcționând sub autoritatea unui vechi „ciorbagiu”, ca și cum războiul nu s-ar fi terminat, iar turcii n-ar fi părăsit niciodată Dobrogea.
 
În Farul Constanței, II, nr. 44, din 29 martie 1881, este citată o altă publicație a vremii, „diarul” România Transdunăreană, cu care Farul… intră în polemică, susținând că, de fapt, satul în cauză – „un sat românesc, mare și bine populat” - nu este chiar al nimănui (res nullius) și că însuși prefectul ar fi vizitat și luat în calcul restabilirea ordinii administrative a locului:
 

„Diarul România Transdunărenă nefiind cu acestă ocasiune, îndestul de esact informat, Prefectura se crede datoare a restabili adeverul în întregul său. Când s'au format plășile noastre pe întinderea vechielor caimacamlîcuri (caza) turce, satul DocuzacI a rămas, într'adevăr, puțin timp neocupat și de administrațiunea română. Administratorul plășii Mangalia nu'I putea considera ca făcând parte din plasa sa, pentru că nu făcuse parte din vechia caza Mangalia, Administratorul plășii Silistra Nouă nu'I putea coprinde între satele plășii sale, pentru că Docuzaci nu făcuse parte din vechia caza a Silistrei.
 
Prefectul județului, la prima inspecțiune ce a făcut comunelor și cătunelor de pe linia frontierii a făcut în persoană această constatare. Aceasta încă din primăveara anului 1879. Un post de șase soldați români ocupau satul DocuzecI așezat chiar pe linia frontierii. Prefectul a găsit un ciorbagiu bulgar acolo însărcinat cu atribuțiunile autorității comunale; a disființat însuși această autoritate ce nu mai era legală și ajuns la Ostrov, reședința plășii Silistra Nouă, a trimes pe Administratorul plășii Mangalia la Docuzaci, ca să incorporeze satul plășii sale și să înființeze autoritatea comunală română. Ceia ce s'a și făcut neîntârziat.
 
Docuzaci avea 10 familii musulmane și două câșle de oi bulgare. În luna Mai din același an, alegerea consiliuluI comunal era validată de Prefectură și primarul numit. De atunci, Prefectul cu ocasiunea inspecțiunilor, s'a oprit mai de multe ori în Docuzaci. Astă-zi acest sat e unul dintre cătunele comunei Cara-omer”.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

Nici Docuzaci și nici Hasancea nu au fost res nullius
 
Și continuă cronicarul:

„Dacă Onor redacțiune al diarului "România transdunăreană" a făcut alusiune la Docuzaci, noutatea este cu doi ani mai târzie. Dar chiar la începutul anului 1879 nu se putea zice despre Docuzaci că era un res nullius. Armata română îl ocupase și aparținea, prin urmare, țerii.
 

Alt sat la care încă a putut face alusiune
"România transdunăreană" este Hasancea, locuit de 18 familii turce, așezat pe linia frontierii și el tăiat chiar de acestă liniă în duoă; 15 case în România, trei remase în Bulgaria. Acest sat, ai căror locuitori, în anul trecut, s'au restabilit definitiv în căminele lor, depindea de Comuna Hasarlik. Astăzi este incorporat, dupe cererea locuitorilor, în Comuna HairanchioI. Cele trei familii aflate în porțiunea satului remasă în Bulgaria au cerut Prefecturii se li se permite a trece peste drumul de frontieră și a se stabili în porțiunea satului de la noi, unde se află și giamia. Cea-ce li s'a și acordat. Nici acest sat prin urmare, nu a putut fi considerat, un singur moment, ca res nullius, de ore-ce n'a încetat de a fi ocupat de armele române și autoritatea administrativă s'a întins totdauna și asupra luI.
Comunele de pe frontieră sunt organisate în mod regulat conform legii Dobrogii. Administrațiunea afirmă că nu este cătun care să fi fost lăsat afară din acțiunea sa. Prefectul județului, de altminteri, a constatat personal, acesta în repețite rînduri și fiă-care localitate de la cea mai importantă până la cea cu mai puțină însemnătate”.

 
Sursa foto: Ilustrație din volumul „Țările române văzute de artiști francezi (sec. XVII-XIX), aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța.
 
#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu


Mai multe date din istoria Dobrogei puteţi afla accesând lucrarea „Mărturii din epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“, disponibilă integral în format electronic.
 
Dacă în urmă cu 121 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.


Citeşte şi:

#citeșteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Lanțul Măcinului - una dintre primele prezentări ale munților din Dobrogea

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Obiectivul lui Remus Opreanu - interesul public, mai presus de orice

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Esploraţiuni oficiale“ la preluarea Dobrogei de către români, în urma Tratatului de la Berlin

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Sosirea autorităţilor militare româneşti în Tulcea, prilej de sărbătoare şi speranţă

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Revenirea Dobrogei la România, în viziunea lui Grigore Cobălcescu

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Generalul Averescu, aclamat în Piaţa Ovidiu din Constanţa

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Mihai Eminescu despre anexarea Dobrogei - „Noi ne-am pierdut din calea istoriei noastre adevărate“

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Revenirea Dobrogei la România - eforturi comune ale patrioţilor dobrogeni pentru ridicarea noii provincii