#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Dr. biolog Alexandru Şerban Bologa - „Profesorul Adrian Rădulescu, aşa cum l-am cunoscut“ (galerie foto)

Absolvent al Facultăţii de Biologie, specializarea Botanică, la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, în 1970, dr. Alexandru Ş. Bologa a obţinut doctoratul în biologie marină la Universitatea „C.I. Parhon“, Bucureşti, în 1980, cu teza „Productivitatea fotosintetică a unor alge macrofite bentale marine“.
 

 
A fost profesor asociat (1993-1996) la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa. De asemenea, a activat ca cercetător ştiinţific principal I din 1992, redactor responsabil al periodicului Cercetări marine - Recherches marines (din 1990), membru în comitetele de redacţie ale revistelor Noesis (Academia Română) şi Ocean Yearbook (Institutul Oceanic Internaţional), director ştiinţific al Institutului Român de Cercetări Marine (IRCM)/Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare Marină „Grigore Antipa“ (INCDM), din 1990.
 
„L-am întâlnit pe profesorul Adrian Rădulescu ca director al Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa (între 1969 - 1990 şi 1992 - 2000), din primii mei ani de stagiu la Institutul Român de Cercetări Marine (IRCM), adică la începutul anilor ’70. M-au impresionat activitatea sa ştiinţifică şi prestanţa managerială. M-a apropiat apetenţa proprie, tot mai accentuată cu timpul, pentru istorie, a Dobrogei, a României şi universale, ulterior a ştiinţei, în particular a ştiinţelor mării.
 
L-am simţit apropiat intelectualiceşte şi sufleteşte, spre deosebire netă de directorii mei, de cu totul altă factură. În unele momente de impas profesional şi lipsă de înţelegere, m-am adresat lui pentru a-i mărturisi unele aspiraţii de natură exclusiv profesională şi susţinere morală, în ciuda profilurilor noastre de activitate diferite. Desigur, nu m-a putut sprijini în mod direct, dar m-a ascultat (sic!) şi m-a susţinut în ceea ce îmi propusesem să întreprind şi să reuşesc. A însemnat mult pentru mine, la început de activitate, cu mulţi confraţi ostili şi mărginiţi în proximitate, deşi pregătirea şi funcţiile deţinute de aceştia ar fi trebuit să le confere alte atribute şi calităţi, în acele vremuri atât de sumbre!
 
În 1986 urmasem un curs de specializare în domeniul radioactivităţii marine, de trei luni, la Monaco, la renumitul laborator internaţional cu acest profil, în urma unei perseverenţe trudnice de peste un an. Acolo, pe parcursul stagiului, la îndemnul unui confrate neozeelandez!, am vizitat la un moment dat în mica localitate La Turbie, din Alpii Maritimi, Tropaeum Alpium, situat deasupra Principatului familiei Grimaldi. Monumentul, păstrat parţial, în starea originală, dedicat împăratului Augustus, similar ca motivaţie şi menire monumentului Tropaeum Traiani de la Adamclisi, celebrează victoria romană asupra galilor.
 
Ghidul Michelin Côte d’Azur Haute Provence preciza corect: „Il ne subsiste qu’un seul autre trophée dans le monde romain (en Roumanie)”. Dar la faţa locului, în muzeu, nici o informaţie, cât de vagă, despre noi! Am promis atunci să le trimit, cât mai curând, material documentar disponibil, pentru completarea informaţiei, la obiect. Prin urmare, la întoarcerea la Constanţa, primul drum a fost la directorul A. Rădulescu. I-am relatat întocmai cele văzute şi simţite. M-a înţeles şi, în ciuda unor interdicţii de comunicare cu străinătatea, riscante, dacă nu cel puţin prost apreciate de autorităţi la acea dată, mi-a pus la dispoziţie imediat toată documentaţia, hărţi şi pliante despre monumentul nostru, pe care le-am expediat, tot imediat, conform promisiunii, pe adresa muzeului din La Turbie; presupun că au ajuns la destinaţie.
 
Reţin, în fuga anilor…, contactele avute cu A. Rădulescu sub egida succesoarei Academiei de Ştiinţe din România (fondată de dr. Constantin Angelescu, el însuşi membru al Academiei Române şi al Academiei de Ştiinţe Medicale, în 1935, desfiinţată de regimul comunist în mod abuziv, reînfiinţată ca Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă din România în 1956 şi consacrată ulterior ca Academia Oamenilor de Ştiinţă din România în 1996), găzduită cu bunăvoinţă de Muzeu ca urmare a interesului acordat acestui organism de către directorul său. Din Anuarul cuprinzând membri titulari ai A.O.Ş.R. (A.O.Ş.-R) rezultă că Filiala A.O.Ş. - Constanţa cuprindea 40 de membri, sub preşedinţia prof. dr. doc. Adrian Rădulescu - membru în Consiliul de conducere al A.O.Ş.-R (telefon de serviciu: 91/61.53.74), avându-l pe dr. Ioan Văleanu ca secretar tehnic (telefon acasă: 91/65.42.46) şi şapte membri din I.R.C.M. Ne întâlneam cu regularitate, prezentând contribuţii interesante din domenii ştiinţifice, tehnice şi economice diferite. De ex., din Programul manifestărilor ştiinţifice pe anul 1994 rezultă că Filiala Constanţa a organizat şi susţinut cinci simpozioane, în perioada ianuarie - octombrie, printre care şi „Modificări ecologice actuale în vestul Mării Negre”.
 
Cotizaţia, moderată, achitată în holul Muzeului în zilele de sâmbătă, între orele 10-12 şi înscrisă în carnetul de membru, care mi-a revenit, de ex. pentru anii 1992, 1993 şi 1994, conform chitanţei nr. 188 / 12 martie 1994,  a însumat 350 + 1.000 + 2.000 lei. Găzduirea temporară a Asociaţiei / Academiei a fost consemnată pe faţada Muzeului, în dreapta intrării, printr-o plăcuţă memorială. Căutând-o recent pentru a o evoca, am constatat cu părere de rău că a dispărut după renovarea clădirii. Probabil conducerea actuală nu este interesată de asemenea evidenţieri în timp şi conotaţiile aferente care nu fac decât să onoreze orice instituţie gazdă în asemenea context.
 
Nu mai puţin prevenitor a fost regretatul savant şi dascăl A. Rădulescu şi mai târziu, când i-am mărturisit reuşita unui deziderat mai vechi, înfiinţarea Subcomitetului de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii, al C.R.I.F.S.T. (Academia Română), la Constanţa, în 1993. Mi-a apreciat şi încurajat de îndată iniţiativa. A pus la dispoziţie cu plăcere sediul Muzeului pe care l-a condus până la sfârşit, pentru reuniunile noastre anuale, sala «Vasile Canarache» («Ovidiana») sau chiar Sala Pictată (în funcţie de numărul participanţilor, mai mic sau mai mare, la data respectivă).
 
Acesta a însemnat un sprijin concret în activităţile mele extraprofesionale. Ne-a înţeles înclinaţia celor pasionaţi de istoria propriilor meserii şi a înaintaşilor noştri. Activitatea şi întrunirile cu acest profil continuă până în prezent, când simpozioanele ştiinţifice se desfăşoară, cel puţin anual sau ocazional mai des, la sediul Facultăţii de Construcţii a Universităţii «Ovidius» din Constanţa, graţie amabilităţii competente, eficiente şi generoase a fiicei profesorului A. Rădulescu, d-na conferenţiar dr. ing. Anca Constantin.
 
Sunt doar câteva amintiri despre personalitatea unui profesionist, om de ştiinţă şi cultură, patriot, dedicat istoriei şi preponderent arheologiei Dobrogei, şi mai apoi vieţii Cetăţii noastre după Revoluţia din 1989, ca primul primar general postdecembrist al judeţului Constanţa din ianuarie 1990, primul prefect al acestuia până în noiembrie 1991 şi primul Rector al Universităţii «Ovidius» (fondată în 1990 şi a cărei Aula Magna din sediul vechi poartă numele «Adrian Rădulescu») între 1990-1991, care a fost Adrian Rădulescu, aşa cum l-am cunoscut personal şi stimat de-a lungul întregii noastre cunoştinţe de trei decenii.
 
Am resimţit decesul, la 5 mai 2000, cu mult regret. Îi păstrez o amintire frumoasă.“
 
Sursa foto: Fotografiile care îl înfăţişează pe Adrian Rădulescu ne-au fost puse la dispoziţie de conducerea MINAC şi de familia istoricului
 
Citeşte şi: 

#citeşteDobrogea Memorabila personalitate a ctitorului Adrian Rădulescu, evocată într-o campanie ZIUA de Constanţa. Străbatem graniţele judeţului, nemurindu-i realizările
     
#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Academicianul Emilian Popescu - „Epoca lui Adrian V. Rădulescu nu va putea fi depăşită uşor“ (galerie foto)
 
 

Galerie foto: