#RespectTeatru Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru actriţa Diana Cheregi

Dincolo de dorinţa de a-i aduna laolaltă, într-o „dulce“ amintire despre casa lor - Teatrul de Stat, pe seniorii teatrului constănţean, evenimentul „Incredibila memorie a teatrului constănţean“, organizat de cotidianul ZIUA de Constanţa la jumătatea acestei luni, şi-a dorit readucerea în prezent a celor care nu mai sunt printre noi.
Distinsă cu medalia „Jean Ionescu“ şi cu placheta #RespectTeatru din partea Consiliului Judeţean, dar şi cu o scrisoare de mulţumire din partea Primăriei Municipiului Constanţa, regretata actriţă Diana Cheregi (15 iulie 1944 - 2 martie 2013) este omagiată de colegul său Jean Badea în cartea „Dulcea povară“, pe care o găsiţi în varianta digitalizată în Biblioteca virtuală ZIUA de Constanţa AICI: Dulcea Povară 

„Să interpretezi cu atât aplomb rolul Filumena Marturano din piesa cu acelaşi nume, de Eduardo de Filippo, şi să nu-l obligi pe spectator să facă asocieri cu alte creaţii artistice, cum ar fi, în acest caz, cea realizată de Sophia Loren în filmul lui Vittorio de Sica («Căsătorie în stil italian»), este o performanţă cu care nu se poate lăuda orice actriţă. 

Diana Cheregi s-a întâlnit în spectacolul regizat de Gabriel Borodan cu o partitură importantă din cariera sa. A învăţat tainele artei teatrale de la maeştri străluciţi - Beate Fredanov şi Octavian Cotescu - şi, după o stagiune la Teatrul din Botoşani, s-a transferat la Constanţa, în trupa Dramaticului, căreia i-a rămas fidelă, în ciuda norilor grei de furtună adunaţi deseori pe cerul acestei aşezări artistice. Încă de la primele roluri, s-a făcut remarcată. Iat-o în doamna Tana din Viforul de Delavrancea («[ ... ] cu o prezenţă scenică aparte, coborâtă parcă din frescele bizantine, a încercat cu inteligenţă şi nuanţare în gest şi replică «reinterpretarea» doamnei Tana» - Ileana Colomieţ) sau în Sânziana din feeria lui Alecsandri («Sânziana e privită de Diana Cheregi parodic», «suava prinţesă, plină de temperament, care înspăimântă pe zmeu şi are o evidentă, nerăbdătoare dorinţă de măritiş» - Cristina Constantiniu). 
 
Au urmat alte roluri, alte succese. S-a mai împiedicat în câteva rânduri, că aşa e în teatru: după o mare realizare scenică poate veni o «cădere», un eşec de toată frumuseţea. Tenace şi rezistentă la loviturile vieţii şi ale colegilor, Diana s-a ridicat din colbul ingratitudinii şi, cu mândria femeilor din Săliştea Sibiului, de unde a purces în lumea asta minată de atâtea conflicte, a luat totul de la început şi a învins! Aşa cum a fost în spectacolul Visul unei nopţi de vară, de Shakespeare, în care compoziţia din rolul Oberon i-a reconfirmat talentul deseori risipit prin distribuiri grăbite în tot felul de comedioare sau dramolete ... Ca profesor la Facultatea de Teatru a Universităţii «Ovidius», «mama Dia» a reuşit să lase «urme» adânci în cugetul şi sufletul tinerilor săi elevi. Astăzi, când se odihneşte într-o altă lume - i se spune veşnică -, cei care i-au cunoscut şi admirat creaţiile scenice îi simt lipsa asemenea unei fiinţe dragi“.
 
Citeşte şi: 

#RespectTeatru Au construit din iubire, iar ZIUA de Constanţa le-a oferit... nemurire. Digitalizarea celor şapte cărţi despre comunitatea teatrală constănţeană a provocat un proiect unic în România (galerie foto) 
 
Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii actori ai Constanţei (XlV) (galerie foto)