Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii actori ai Constanţei (XlV) (galerie foto)

Diana Cheregi aparţinea spiritului Constanţei. O aplaudai minute în şir la scenă, o întâlneai pe stradă şi-ţi povestea despre peripeţiile ei de mamă, gospodină, o ascultai vorbind cu studenţii într-un limbaj colorat, dar convingător. Era adevărată, neprefăcută, tranşantă, fără ascunzişuri şi ocolişuri.
 
Se spune că teatrul a fost menirea ei prezisă de ursitoare şi poate de aceea prima piesă în care a jucat a fost „Hänsel şi Gretel“, la vârsta de numai cinci ani. A absolvit, în 1972, Institutul de Artă Teatrală si Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti şi a adunat în mai bine de 40 de ani de teatru un palmares extrem de bogat. Criticii teatrali au scris despre perfecţiunea jocului ei, despre dezinvoltura cu care intra în orice rol, mare şi mic, schimbând registre, tonalităţi, era posesoarea unor resurse actoriceşti multiple, pe care ştia cu multă inteligenţă să le folosească. Iar în ultimii ani de viaţă, şi-a dedicat timpul liber învăţând studenţii din tainele actoriei, fiind unul dintre membrii fondatori ai Facultăţii de Arte, specializarea Arta Actorului, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa.
 
O evocă astăzi cu nostalgie Anaid Tavitian, secretar literar la Teatrul de Stat Constanţa: „A venit la Dramaticul constănţean în anul 1973, de la Teatrul din Botoşani, odată cu colegul ei, Eugen Mazilu. Înaltă, subţire, cu un timbru frumos, cunoscând secrete de tehnică şi arta vorbirii, care au ajutat-o să acopere cu vocea un ambitus mare, Diana era un om franc şi prietenos, mustind de umor frust, ardelenesc. Fiică, soră, mătuşă şi mamă cum nu se poate mai devotată. Predestinată parcă pentru rolurile din tragediile antice, a şi făcut în acest sens dovada, în câteva rânduri, în Electra - „Legendele atrizilor”, regia Silviu Purcărete, Corifeul - „Hecuba”, regia S. Purcărete, Cleona - „Andromaca”, regia Gheorghe Jora. A creat un anume tip de ingenuă, cu puritate, de un surâs inteligent, uşor ironic, şi cu o notă mai gravă, chiar dacă veneau din comedie. Înzestrată cu simţ muzical, voce frumoasă, a fost nelipsită din distribuţiile fiecărui musical de pe scena constănţeană. Actriţă complexă, stilul său de joc fiind sigur, plin de forţă şi dramatism, sau de umor şi vivacitate, după cum o cerea rolul. Acum câteva zile priveam fotografiile de la seara de gală a semicentenarului teatrului constănţean. Era în anul 2001, Lady Di, fiindcă eu aşa o alintam, a prezentat cu regretatul Ică Cojocaru gala. Îmi amintesc şi de seara în care, cu emoţie şi bucurie, ea şi Eugen Mazilu şi-au sărbătorit 25 de ani de viaţă artistică. A fost atunci o Filumena Marturano plină de temperament şi de căldură”.
 
Din rolurile interpretate cu mare succes: camerista Ninei din „Mascarada”, de Lermontov, Luky din „Misterioasa convorbire telefonică”, Ann Page din „Nevestele vesele”, de Shakespeare, Doamna Tana din „Viforul”, de Delavrancea, Cristina din „Lupii de mare”, de Gh. Vlad, Sânziana din „Sânziana si Pepelea”, de Alecsandri, Irma din „Nebuna din Chaillot”, de Giraudoux, Cleona, din „Andromaca”, de Racine, Corifeul din „Hecuba”, de Euripide, Histodora din „Beţia sfântă”, de Everac, Hecate din „Macbeth”, de Shakespeare, Arina din „Io, Mircea Voievod”, de Dan Tarchilă, Preoteasa din „Penthesileea”, de H. von Kleist, Doamna Boeuf din „Rinocerii”, de Eugen Ionesco, Domnişoara Cucu din „Steaua fără nume”, de Mihail Sebastian, şi multe altele.
 
A regizat „Căsătorie cu bucluc” şi „Încurcături cu cântec”, de Alecsandri, „Inşir’te mărgărite”, de V. Eftimiu, „O soacră”, de I.L. Caragiale, „Viaţa şi pătimirile lui Publius Ovidiu Naso”, de Paul Miron.
 
Actriţa Ana-Maria Ştefan, fostă studentă: „Anumitor oameni ar trebui să le fie interzis să moară! Destinul... marele tâlhar, mi-a furat atâţia oameni dragi… Mama Dia, cum îi spuneam noi, studenţii, face parte din categoria aceea de actori autentici care au ars pentru această meserie. Pe lângă faptul că a fost un pedagog extraordinar, a fost, mai presus de toate, un OM minunat. Un om despre care nu poţi vorbi decât la superlativ, oricât de clişeistic ar suna. Era o bucurie orice minut petrecut lângă ea, tremurai de emoţie doar când te privea… nu ştiu cum să explic, te copleşea cu atâta har şi bunătate.
 
Să te mustre Diana Cheregi era o plăcere! Era o plăcere pentru că… îţi contura totodată subtil existenţa lăuntrică astfel. Ştia să te disciplineze într-o manieră când dură, când blândă. N-aveai cum să nu o iubeşti. Avea atâta forţă, era atât de vie, iar vocea aceea puternică şi hotărâtă parcă o aud şi acum, aş recunoaşte-o dintr-o mie! Era copleşitor să o asculţi cântând, ştia să stârnească în tine stări, senzaţii, sentimente greu de descris în cuvinte fără să depună mare efort. Când apărea pe scenă, rămâneai de-a dreptul fără grai. Îţi impunea respect şi disciplină prin simpla prezenţă. Avea încă multe de dăruit. Când venea vorba de teatru, nu mai era loc de glumă (ba mai era uneori, dar disciplina întâi de toate, arta fiind în primul rând ordine şi disciplină, dar şi armonie).
 
Cu Mama Dia traversai mental şi alte destine în afară de al tău, te făcea să valorifici la intensitate maximă toate nuanţele tale sufleteşti şi psihice, ajungând astfel în felul acesta mult mai departe în procesul de autocunoaştere, şi o făcea în aşa fel încât te determina să crezi că e meritul tău! Îţi insufla încredere în tine cu blândeţe şi iubire, îţi «îndesa» curaj cu forţa, iar dacă aveai o supărare pe suflet, simţea imediat, întocmai ca o mamă, şi apoi te lua deoparte, te asculta, te sfătuia, îţi oferea soluţii (ea oricum avea o soluţie pentru orice), apoi te îmbrăţişa cu o căldură pe care nu mi-a mai fost dat să o întâlnesc până la EA! Te făcea să te simţi în siguranţă. Îţi dădea o forţă de te făcea să te simţi în stare să muţi şi munţii din loc. Parc-o aud: «O să fie biiiiiine!!!! Hai!!! Curaj!!!» O spunea într-un fel încât... credeai că o să fie bine…
 
Serile de Crăciun erau momente cu totul şi cu totul aparte. Erau nopţi nepreţuite petrecute la mama Dia acasă, pe care mi le amintesc cu lacrimi şi zâmbet de dor. Ne aştepta acasă cu mesele încărcate de bunătăţi făcute chiar de ea… Ne adunam şi cântam împreună colinde, împodobeam bradul… Excela în toate şi era de o modestie mai rar întâlnită… De la ea am învăţat tot ce ştiu!”
 
Actorul Dan Cojocaru îşi aminteşte cu duioşie: „Diana Cheregi mi-a fost profesoară de vorbire la facultate, a făcut parte din echipa care a înfiinţat în cadrul Universităţii «Hyperion» Facultatea de Teatru şi Film la Constanţa, în 1995. Nu am să evoc aici nimic din calităţile de profesor ale Dianei Cheregi, am să spun doar că a fost cea care ne-a transmis cele mai puternice emoţii de Crăciun când alcătuiam un grup de colindători care cântau pe mai multe voci, adunând de la bogaţi şi dând la săraci. După ce umblam prin oraş cu colindul, ne adunam acasă, la Mama Dia, şi aşteptam împreună Crăciunul. Înainte de a fi profesoara noastră, a fost şi va rămâne mereu Mama Dia.
 
Cele mai mari bucurii ale sale erau dragostea, admiraţia publicului şi reuşitele studenţilor. Şi-a câştigat un loc aparte în inimile tuturor cu fiecare spectacol, cu fiecare rol şi cu fiecare promoţie de studenţi pe care i-a învăţat să iubească teatrul şi să fie profesionişti! A vorbi despre Diana Cheregi la timpul trecut este încă un şoc”.

Galerie foto: