Arheologul Desjardins și Dobrogea anului 1867 (IV) – Inscripțiile de la Tomis

La data vizitei lui Desjardins, orașul Constanța („Kostendje”, Kiustenge etc) se află în plină transformare. Vechiul sat turcesc s-a dezvoltat în ultimii zece ani datorită activităților economice desfășurate sub patronajul englezilor de la Danube Black Sea Railway (DBSR). Fostul cătun de păstori musulmani este acum un orășel punct terminus pentru vagoanele încărcate cu grâne, venite pe calea feroviară, de la Cernavoda (Bogazchioi). Produsele aduse din România sunt apoi încărcate pe vasele din port și iau drumul Occidentului.


Peste tot, în acest mic târg, Desjardins întâlnește vestigii antice, iar atenția îi este atrasă, în primul rând, de monumentele funerare și de inscripții. Arheologul francez este cucerit de valoarea artistică a unora dintre ele:
„Am studiat un basorelief cu o navă foarte frumos reprezentată, cu detalii deosebite, chiar și parâme, un felinar... un monument ce prezintă particularități și elemente de noutate. O altă piatră funerară e decorată cu bustul unui signifer ce-și poartă semnele sculptate cu grijă, la mare detaliu”.


Signiferul despre care vorbește istoricul era un subofițer în armata romană. El era purtătorul de însemn (signum), de stindard, al unei centurii sau a unei cohorte. Fiecare centurie, de exemplu, avea câte un astfel de signifer, care purta peste coif blana unui animal sălbatic (lup, urs sau leu, de ex).


Desjardins mai găsește un monument, o inscripție în care se menționează o solie („ambasadă”) a orașului Tomis și care pleacă la Roma, pentru rezolvarea unor anumite probleme. În izvorul epigrafic cetatea Tomis este menționată expres cu termenul de „metropolă”.


O altă inscripție pe care francezul o studiază ne oferă informații extrem de interesante, printre acestea numărându-se și menționarea unui „trib al orașului”. Trebuie spus că grecii de la Tomis făceau parte din mai multe triburi vechi miletiene. Ulterior, acestor vechi triburi li se va adăuga și așa numitul „trib al romanilor”.
În comunicarea trimisă Academiei Franceze, Desjardins nu oferă textul inscripției. Este foarte posibil ca el să fi luat monumentul, ducându-l în Franța, căci astăzi acesta se află într-un depozit al Muzeului Luvru.
Textul inscripției îl cunoaștem însă din izvorul ISM II, „Tomis și teritoriul său”, inscripția nr. 52 (18) (n.a.vezi sursa bibliografică), text ce a fost tradus de către arheologii români astfel:
„Noroc bun Pontarchului și arhiereului Hexapolei (n.a. Hexapolis, uniunea celor șase cetăți grecești vest pontice), fiu al Pontului și prim agroneth al divinului Antinoos, T. Flavius Poseidonius, fiu al lui Phaidros, pontarh și fiu al cetății – tribul Argadeis (n.a. a făcut această dedicație) patronului său”.


Cea mai importantă descoperire făcută de francez la Constanța este însă alta. Iată ce ne relatează:

„O altă inscripție, cea mai importantă dintre toate ne oferă un cursus honorum complet al lui L. Annius Italicus Honoratus, personaj consular cunoscut deja din alte monumente și care la Tomis figurează ca legat al provinciei Moesia Inferior. Această inscripție ne relevă existentă provinciei romane și numele său oficial, precum și acțiuni legate de organizarea ținutului, după modelul roman, dar și numele până acum al unei unități de cavalerie (n.a. ala)”

Desjardins datează inscripția undeva după anul 222. Ulterior, arheologii contemporani șe vor pune de acord cu privire la anul 224 d.H.
Mai trebuie să adăugăm faptul că așa-zisul cursus honorum este asemănător unui cv din ziua de astăzi, o „scară a onorurilor” ierarhică, ce menționează funcțiile publice deținute în timp de către subiect, personaj principal și implicit, cetățean al Romei.




Iată traducerea făcută în anii 60 de către arheologii români (sursă ISM II, inscripția nr.93 (59):
„Lui Lucius Annius Italicus Honoratus, fiul lui Lucius din tribul Quirina, consul sodalis Hadrianalis, legat imperial propaetor al provinciei Moesia Inferior, curator al lucrărilor publice, curator al Neapolei (Napoli) și Atellei (n.a.oraș din Campania aflat la 20 km de Napoli), proiect al casieriei militare, legat al legiunii XIII Gemina, iuridicus pentru Calea Flaminia și pentru Umbria, curator al drumului Lavicane și latin, pretor, judecător între cetățeni, și între cetățeni și peregrini, tribun al plebei, questor al provinciei Achaia (în Grecia), sevir al escadroanelor de cavalerie, vigintivir (însărcinat cu îngrijirea drumurilor) – i-a ridicat acest monument Flavius Severianus, decurion al alei I Severiana de Atectori, candidatul său”.


Dedicantul Severianus apare sub forma de „candidat” iar asta înseamnă că era un subofițer care fusese avansat în grad la recomandarea expresă a lui Honoratus.
Așa cum spuneam, Honoratus era deja cunoscut din două inscripții anterioare, dar acestea nu ofereau atâtea detalii precum izvorul de la Tomis. Desjardins scoate în evidență importanța inscripției de la Constanța:
„ Acest nou text de la Tomis ne permite să completăm lacunele, să întregim acest cursus honorum al personajului... Aflăm astfel că după ce a deținut comanda legiunii XIII Gemina Antoniniana, el a fost consul...”


Legio XIII Gemina a fost principala legiune din Dacia, între anii 106 și 268 d.H, și a fost cantonată la Apulum, Alba Iulia de astăzi.


Aceasta este ultima inscripție pe care Desjardins o menționează în scrisorile trimise Academiei Franceze. El părăsește în cele din urmă Constanța și se întoarce în patrie. Consemnările sale s-au păstrat și vin astăzi să ajute la reconstituirea istoriei dobrogene...


Principale surse bibliografice

Ernest Desjardins – Voyage archaeologique et geographique dans la Region Du Bas Danube; sursă - Revue Archaeologique, Nouvelle Serie, vl.17, 1868, p.254-278, Presses Universitaires de France; Lettre a l Academie sur un voyage Archaeologique dans le Dobrudja – Viena, 9 noiembrie 1867


Livia Buzoianu, Maria Bărbulescu – Tomis în epoca romană timpurie


ISM II, Inscripțiile din Scythia Minor Grecești și Latine, vol II, Tomis și teritoriul său; culese, traduse, însoțite de comentarii de Iorgu Stoian, indici de Al. Suceveanu, Editura Academiei RSR, București 1967, inscripțiile ISM II – 52(18) și 93 (59)


Despre Cristian Cealera

Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.

Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.


Citește și:

Arheologul Desjardins și Dobrogea anului 1867 (III) – Tomis... Kostendje...