#citeșteDobrogea Activitatea portuară în Sulina interbelică și în perioada celui de-al Doilea Război Mondial

 

Capacitatea de acostare era de circa 380-400 de nave. Nu exista o amenajare a portului, prin existența unor magazii, depozitarea fiind relizată în aer liber. Se putea depozita undeva la 10 mii de tone de marfă. Existau o serie de întreprinzători privați care doreau să opereze tranzitul de mărfuri, existând macarale și instalații de transfer al mărfurilor, pe cale mai rapidă.

În intervalul 1920-1931 s-au desfășurat operațiuni de dragaj în zona portului și amenajarea unor diguri, pentru a permite o siguranță în manevrarea ambarcațiunilor. Cu timpul s-a redus pescajul în bara de la Sulina, sub 19 picioare, lucru care contribuia la blocarea navelor. Acest lucru a fost amplu prezentat în presa vremii, în special de Dobrogea jună.  Nu mai puțin de 20 de ambarcațiuni erau înisipate, datorită nivelului scăzut al apei.



Începând din 1856, s-a aplicat statutul de porto-franc, statut confimat de Înalta Poartă în 1870, iar după revenirea Dobrogei în cadrul statului român, confirmat prin Congresul de la Berlin ( 1 iunie-1 iulie 1878), recunoscut la 15 februarie 1880, de al XV-lea guvern al României, după încoronarea lui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, guvern condus de Ion C. Brătianu.

Acest statut a fost menținut până în 1939, existând importante tranzacții la importul și la exportul produselor. Între anii 1921-1939 au fost tranzacționate prin portul Sulina peste 25 milioane tone cereale, peste 7,5 milioane tone lemn și 1,3 milioane diverse mărfuri. După Marele Război  s-a înregistrat o creștere a numărului de nave, de la an la an, fără a se depăși numărul navelor înregistrat înainte de intrarea României în război.

Odată cu declanșarea celei de-a doua conflagrații mondiale, în anul 1939, numărul tranzacțiilor comerciale a scăzut, iar numărul navelor a fost în scădere, iar transporturile au avut în vedere doar satisfacerea nevoilor militare.



În 1943 prin port au fost operate circa 88 mii tone de piatră, 3725 tone cărbune și 891 tone de material lemnos. Se operau mărfuri sub pavilion grec, italian și român.

În portul Sulina își desfășurau activitatea agențiile maritime SMR, România, Wattson Youll, Kiriakides N.S. Theodoridi, Lloyd ș.a. Acestea își desfășurau activitatea și în portul maritim Constanța.

Portul Sulina a asigurat transportul de mărfuri, de materii prime, fiind manevrate de pe șlepuri pe nave sau vice-versa. Portul a asigurat dezvoltarea zonei, iar tranzacțiile comerciale au adus venituri importante comercianților și agențiilor maritime care aveau filiale în port.


 
 
Surse bibliografice:
SJANC, fond Căpitănia portului Constanța, dosar 9/1932
Dobrogea jună, an XXXVI, nr.77 din 4 august 1940
Petre Zaharia, Sulina-porto-franc (1879-1939), în Peuce, VIII, 1977-1978
Valentin Ciorbea, Evoluția Dobrogei între anii 1918-1944, Editura Ex Ponto, Constanța, 2005

Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

Citește și:

#citeșteDobrogeaPortul Mangalia în perioada interbelică