#citeșteDobrogea Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (I) - Contextul istoric, luptele din Dobrogea și bombardamentele aeriene

De-a lungul milenarei sale existențe, orașul de la țărmul Pontului Euxin - fie că s-a numit Tomis, Kiustenge sau Constanța - a cunoscut și perioade de maximă prosperitate, dar și vremuri extrem de tulburi, când însăși existența sa a fost pusă în mare pericol.
 
În această serie de articole vom analiza o perioadă mai puțin cunoscută din istoria urbei moderne, și anume anii ocupației germano-bulgare (octombrie 1916 - noiembrie 1918), din timpul Primului Război Mondial. Este drept, câteva din evenimentele acelor vremuri au ajuns la cunoștința publicului larg (dărâmarea statuii lui Ovidiu, atrocitățile comise de către soldații bulgari, mai ales în primele zile de ocupație etc), dar este prea puțin pentru a înțelege, cu adevărat, acea perioadă. Multe dintre informațiile detaliate sunt cunoscute doar specialiștilor și au fost publicate în lucrări științifice, mai puțin accesibile publicului larg. Din acest motiv, vom încerca să prezentăm în amănunt, aspecte extrem de interesante, ce ne pot ajuta să recreem imaginea completă a acelor doi ani extrem de grei.
 
Cum a decurs viața la Constanța în acea perioadă, cine a trăit efectiv în oraș în acei ani, cât de afectat a fost orașul, ce abuzuri și grave infracțiuni s-au înfăptuit, ce forme de conducere administrativă au existat, cum a continuat să existe această așezare redusă dintr-o dată la statutul unei localități exploatată economic, după ce decenii înainte se dezvoltase ca și o exuberantă și cosmopolită stațiune turistică și ca un mare port maritim al țării? Toate acestea sunt întrebări la care vom răspunde.
Multe dintre aspectele pe care le vom prezenta nu sunt deloc plăcute, însă avem datoria de a le analiza și de a nu le uita niciodată întrucât, fie că ne place sau nu, fac parte din povestea reală a acestui oraș.
 
Mai întâi, trebuie să prezentăm câteva date istorice,  informații generale necesare pentru a înțelege contextul și pentru a construi o schemă etapizată, pe care, ulterior, o vom îmbogăți cu detalii.
Regatul României (compus la acea vreme din Țara Românească, Moldova și Dobrogea) a intrat în Marele Război, pe 14/27 august 1916, după doi ani de neutralitate. Statul condus de regele Ferdinand I (din casa germană Hohenzolern-Sinmaringen) alege să lupte de partea Antantei, alături de marile puteri Franța, Imperiul Britanic, Rusia și de alte state aliate, și împotriva Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria,Turcia), la acestea din urmă alăturându-se în scurt timp și Bulgaria.
 
România deținea în acele vremuri o Dobroge compusă din județele Tulcea și Constanța, plus Cadrilaterul - Dobrogea de Sud (cu județele Durostor și Calicra), regiune preluată în 1913, după încheierea celui de Al Doilea Război Balcanic. Vecina Bulgaria s-a considerat neîndreptățită și în tentativa sa de îmbogățire cu noi teritorii, a ales să lupte împotriva României. Bulgarii nu s-au hotărât imediat, ba chiar au încercat la un moment dat o apropiere de Rusia (membră a Antantei), tot din rațiuni teritoriale, negociere care însă nu s-a finalizat. Pe 31 august, fără nicio declarație prealabilă, bulgarii atacă frontiera română, intră în conflict cu grănicerii de pe linia de demarcație și încep apoi instalarea artileriei, pregătindu-se pentru declanșarea unui atac de anvergură. Toate aceste acțiuni sunt desfășurate înainte ca ministrul român detașat la Sofia să primească declarația oficială de război. Între 1-6 septembrie 1916 (n.a. după actualul calendar gregorian, pe care România l-a adoptat abia în 1919) are loc sângeroasa bătălie de la Turtucaia, mare  și umilitoare înfrângere petrecută mai ales din cauza lipsei de organizare a armatei române, a planurilor defectuoase, și a superficialității de care au dat dovadă generalii ce conduceau trupele noastre. Forțele inamice (bulgaro - germane - turce) erau conduse de redutabilul feldmareșal prusac Anton Ludig August Von Mackensen, un excelent și experimentat strateg. Dezastrul de la Turtucaia este urmat apoi de retragerea trupelor române și de avansarea inamică în sudul dobrogean.
 
În monumentala sa operă în trei volume,  Istoria Războiului pentru întregirea României 1916-1919, publicată în anul 1921, Constantin Kirițescu scrie că, după dezastrul de la Turtucaia, trupele române retrase se regrupează și se întăresc chiar, cu noi forțe aduse de pe frontul de nord-vest (Transilvania). Observând acest lucru, Mackensen se grăbește, dornic să pună mâna pe artera vitală a Dobrogei, linia Cernavoda-Constanța și implicit, să captureze podul Carol I, dar și portul vechiului Tomis.
După bătălia de la Bazargic (azi Dobrici, Bulgaria), din 5-7 septembrie, trupele româno-ruse au fost nevoite să se retragă spre Cobadin, pe linia Oltina - Negru Vodă - Mangalia. Cadrilaterul fusese pierdut însă luptele pentru Dobrogea continuau iar trupele române au dat dovadă de mare eroism la Oltina, Cobadin, Topraisar etc, și i-au dat peste cap lui Mackensen planurile inițiale. Din păcate, eroismul românesc (și al aliaților voluntari sârbi) nu a fost suficient pentru salvarea Dobrogei. Trupele rusești nu au ajutat aproape deloc, dând dovadă, de nenumărate ori, de lașitate și dezinteres.
 
În luna septembrie a anului 1916, Constanța, cel mai mare oraș al Dobrogei, devine ținta preferată a bombardamentelor aeriene inamice. Se afla încă sub controlul armatei române. Veștile extrem de alarmante venite de pe front își puseseră deja amprenta iar o parte din populația românească se gândea deja la refugiere dincolo de Dunăre, în Țara Românească sau Moldova. Era greu să renunți însă la toată agoniseala de o viață, astfel că mulți au preferat să rămână, cel puțin încă o vreme. Persista încă ideea generală că urbea Constanța este bine păzită de către trupe și că orașul nu poate fi cucerit. Oamenii se încredeau încă în forțele aliate ruse care veniseră prin Portul Constanța. La rândul lor, autoritățile nu îndemnau nici ele la refugiere (aveau să o facă abia mai târziu), preferând să meargă pe ideea unei false stări de siguranță (n.a. vom reveni, într-un articol ulterior, cu detalii pe acest subiect). Situația reală avea să devină însă foarte clară, odată cu întețirea bombardamentelor aeriene, soldate cu sute de pierderi de vieți omenești.
 
Victimele raidurilor aeriene se regăsesc în raportul întocmit după război de către Eftimie N. Antonescu (Les sacrifices roumains, pendant la guerre - les victimes civiles, Paris, 2 decembrie 1919, p.39), operă realizată cu ocazia Conferinței de Pace din capitala Franței.
Antonescu a fost secretarul general al delegației române iar în opera sa, la sub-capitolul Constanța, scrie despre rezultatele bombardamentelor aeriene din timpul războiului. El folosește datele pe stil vechi (calendarul iulian, nu pe cel gregorian), acestea fiind și datele consemnate pe rapoartele primăriilor din întreaga țară.
 
Primele raiduri aeriene asupra Constanței au loc pe 16  august 1916 (pe stil vechi)  iar aviața germană ia la țintă clădiri publice și private. Transformată în spital de campanie, Școala Normală este lovită de bombe, șase elevi și servitorul școlii fiind uciși. Este o toamnă de coșmar pentru că aproape fiecare zi din calendar aduce cu ea, noi bombardamente și implicit, noi victime. O escadrilă de 15 aparate Taube (n.a. Etrich Taube a fost primul monoplan militar, produs în masă de către Germania) aruncă bombe de mare calibru. Una dintre acestea lovește Cazinoul Comunal, care fusese transformat în spital pentru răniții aduși de pe frontul dobrogean. Edificiul este foarte afectat, fiind uciși nu mai puțin de 140 de pacienți. Însuși medicul șef al Spitalului, Alexandru Tălășescu, este rănit în acest raid aerian.
 
Germanii urmăresc și distrugerea Primăriei (care funcționa pe atunci într-un sediu închiriat, asupra căruia vom reveni cu detalii), dar bomba destinată acesteia își ratează ținta și lovește o clădire vecină, sediul Băncii Comerciale Române - fililala Constanța. La bancă izbucnește imediat un mare incendiu care distruge total clădirea iar focul se întinde și la sediul autorității locale. Incendiul este oprit într-un final, dar episodul îi convinge pe constănțeni să evacueze arhivele și valorile, acestea fiind duse și depozitate temporar la Cantina Comunală, aflată în construcție. (n.a. Ulterior, după evacuare, Ahiva Primăriei avea să fie mutată la Brăila)
Prefectura (n.a. astăzi Cercul Militar) este și ea luată la țintă de avioanele inamice. O bombă cade chiar în fața clădirii, omorând pe loc un birjar și pe calul său, care nu avuseseră vreme să se adăpostească. O altă bombă distruge o cafenea din fața Prefecturii, omorând un necunocut care se adăpostise acolo, și alte câteva persoane aflate în incintă (Raportul Primăriei Constanța nr.292/919).
Numărul civililor uciși în bombardamentele aeriene, în orașul Constanța, a fost în acea neagră toamnă de 218 persoane. La nivelul întregului județ, numărul civililor uciși în bombardamentele aeriene a fost de peste 500. Multe dintre persoanele rănite sau ucise se aflau în gări,de asemenea ținte preferate ale aviației germane.
 
Raidurile aeriene au fost necruțătoare și nu au făcut diferența între victime, fiind uciși civili de toate etniile și de toate stările sociale. Raportul lui Eftimie Antonescu ne oferă zecile și sutele de nume ale victimelor. Din cele care și-au pierdut viața în orașul Constanța enumerăm doar câteva: Spiru Kokino, Haralambie Atanasiu, Ion Popescu, Zamfira Foles Dobrilă, Ion Crăcan, Aurel Predescu, Moses Heyman Moise, ion Teodorof, Sotir F. Xantopol, Gheorghe Boșculeț (Anadolchioi), Ghe. Toma (Anadolchioi) și mulți, mulți alții...
(Va urma)
 
Bibliografie
ANGHEL/LEONTE 2015, Florin Anghel/ Cristian Andrei Leonte - Fantoma Farului Carol I. Regele, feldmareșalul Mackensen și salvarea statuii lui Ovidius din Constanța Veche; material publicat pe 22 iulie 2015, pe info-sud-est.ro
ANTONESCU 1919, Eftimie Antonescu - Les sacrifices roumains, pendant la guerre - les victimes civiles, Paris, 2 decembrie 1919
BĂJENARU 2019, Aurel Băjenaru - Victimele civile din timpul războiului 1916-1918. Constanța, articol publicat în techirghiol.com pe 2 oct.2019
BOLA 2019, Bogdan Bola - Dobrogea la 1918, anul Marii Uniri - de la agonie la extaz, articol publicat pe 15 decembrie 2019 pe bogdanbola.ro
BORONEANȚ 2007, Adina Boroneanț - Vasile Pârvan și patrimoniul arheologic dobrogean în timpul Primului Război Mondial, Documente în arhiva Muzeului Național de Antichități, articol publicat în SCIVA,tom 58, nr.3-4, p.229-264,București,2007
BRĂTESCU 1919 (1), Constantin Brătescu - După război, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.1 ianuarie-aprilie 1919
BRĂTESCU 1919 (2), Constantin Brătescu - Două Statistici Etnografice Germane în Dobrogea, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.1, ianuarie - aprilie 1919
BRĂTESCU 1919 (3), Constantin Brătescu - De sub ocupația germană în Dobrogea, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.2, aprilie - iunie 1919
BRĂTESCU 1920, Constantin Brătescu - Acte din timpul ocupației germane din Dobrogea, Analele Dobrogei vol.II, 1920
BUCUȚĂ 1928, Emanoil Bucuță - Cincizeci de ani de presă dobrogeană, Analele Dobrogei 1928, volum omagial cu cuprilejul Semicentenarului  Dobrogei "Cincizeci de ani de vieață românească 1878-1928"
CHERAMIDOGLU 1998, Constantin Cheramidoglu - Regimul ocupației militare la Constanța (oct.1916 - dec.1918), Analele Dobrogei, Serie Nouă an IV, nr.1, p.95-102
CIORBEA 1996, Valentin Ciorbea - Portul Constanța 1896-1996, Editura Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 1996
CIORBEA 2017, Valentin Ciorbea - Situația Dobrogei între anii 1916-1918 în izvoare istorice germane de epocă, Annals of the Academy of Romanian Scientists, Series on History and Archaeology Sciences, Volume 9, Nr.2/2017
CONEA 1928, Ion Conea - Luptele din Dobrogea în Răsboiul pentru unitatea neamului, Analele Dobrogei Anul IX, vol.I, tomul omagial semicentenar Dobrogea - Cincizeci de ani de vieață românească, București, Cultura Națională, 1928
DOBROUDSCHA - BOTE (Mesagerul Dobrogei), An II, nr. de miercuri, 3 ianuarie 1917
DRUCHE 2019, Ionuț Druche - Virgil Andrronescu, fost primar al Constanței. Recomandări din publicații periodice; material publicat pe 02.09.2019 pe site-ul bjconstanta.ro
DONAU-ARMEE-ZEITUNG 1916, ziarul Donau Armee Zeitung - Anzeiger fur Braila, nr.189, Brăila, 20 august 1916; articol p.1 - Prima zi de război la Constanța - Sau prima mare beție rusească
IANCU 2016, Mariana Iancu - Constanța, sub ocupație germano-bulgară: statuia lui Ovidius, dată jos de pe soclu, Cazinoul și hoteluri bombardate, articol publicat pe 22 august 2016 pe site-ul adevarul.ro
IONESCU 1919, G.N. Ionescu - De sub ocupația germană în Dobrogea, Analele Dobrogei vol.II, nr.2, aprilie - iunie 1919
IONESCU/DUPLOYEN 1924, Th. Ionescu/ I.N. Duployen - Ghid ilustrat 1924, Constanța și Techirghiolul, Institutul Grafic Albania, Constanța, 1924
IONESCU-DOBROGEANU 1919, col. Marin Ionescu-Dobrogianu - Invazia barbară din 1916-1918 în județul Tulcea, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.3 și 4, 1919
IONESCU-DOBROGIANU 1931, col.Marin Ionescu-Dobrogianu - Tomi - Constanța, monografie, Tipografia Lucrătorilor Asociați, Constanța, 1931
IORGA 1928, Nicolae Iorga - Români și bulgari în Dobrogea - Câteva simple observații nouă, Analele Dobrogei AnulIX, vol.I, tomul omagial semicentenar Dobrogea - Cincizeci de ani de vieață românească, București, Cultura Națională, 1928
KIRIȚESCU 1925, Constantin Kirițescu - Istoria Războiului pentru întregirea României, vol.1, București,1925
LAZU, Ion Lazu - Scriitori români în Primul Război Mondial - 83 de combatanți, un proiect al scriitorului Ion Lazu
MULLER 1926, B.A.Muller - Der Dobrudscha-Bote,dobrudscha.eu, Hamburger Staats - und Universitats - Bibliotek,1926
MOISE 2015, Gheorghe Moise - Luptele pentru Dobrogea, ro.historylapse.org
NELSON 2011, Robert L Nelson - German Soldier Newspapers on the First World War, Cambridge University Press, 2011, 268 p.
PRIMĂRIA CONSTANȚA 1918, Dosar arhive 6/1918 SJCAN Constanța, proces-verbal nr.1 al ședinței Consiliului Comunal din 19 decembrie 1918
PRIMĂRIA CONSTANȚA 1919 (I), Dosar arhive 6/1918 SJCAN Constanța, proces-verbal nr.2 al ședinței Consiliului Comunal, din 31 ianuarie 1919
PRIMĂRIA CONSTANȚA 1919 (II), Dosar arhive 6/1918 SJCAN Constanța, proces-verbal nr.3 al ședinței Consiliului Comunal, din 2 martie 1919
TAFRALI 1921, Oscar Tafrali - Apărarea României Transdanubiene în străinătate, Analele Dobrogei, An II, nr.1, ian-martie 1921.
 
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea
Dobrogea înainte de 1878 (III) - Nifon Bălășescu și românii dobrogeni