#citeșteDobrogea În urmă cu 85 de ani, în prezenţa Suveranului şi a oficialităţilor – inaugurări de edificii şi lucrări publice la Constanţa
01 Jun, 2021 00:00
01 Jun, 2021 00:00
01 Jun, 2021 00:00
ZIUA de Constanta
3775
Marime text
- Ziua de duminică 31 mai 1936 a fost una cu semnificaţii aparte, din perioada interbelică, în evoluţia întru modernitate a Constanţei, metropola Dobrogei. În prezenţa Suveranului, a prim-ministrului şi membrilor cabinetului său au avut loc inaugurarea Abatorului de Export, unul dintre cele mai moderne din sud-estul Europei la acea dată; inaugurarea primilor şase km ai „Autostradei” Constanţa-Balcic (până la bifurcaţia spre Cumpăna); punerea pietrei fundamentale a noii aripi la Liceul de Fete „Domniţa Ileana” [azi – Colegiul „Mihai Eminescu”].
Un amplu reportagiu a fost găzduit în paginile oficiosului naţional-liberal constănţean, „Voinţa Dobrogei” – pe care îl redăm întru luarea la cunoştiinţă mai aplicată a constănţenilor de astăzi. Nume de oficialităţi, de personalităţi politice ale timpului – naţionale şi regionale –, discursuri, comentarii recompun desfăşurătorul unei zile de veritabilă sărbătoare la Constanţa, aflată (primar: Horia P. Grigorescu) în plină modernizare edilitară şi progres economic (industrial): „Am asistat duminică la pecetluirea unui act de-o capitală importanţă pentru viaţa economică a ţării noastre şi în acelaş timp pentru viitoarea prosperitate a primului nostru port maritim”.
____
Strălucitele serbări dela Constanţa
INAUGURAREA ABATORULUI DE EXPORT
Suveranul aclamat de câteva zeci de mii de cetăţeni
Guvernul ţării cinsteşte şi el sărbătoarea -Splendida manifestaţie de la şoseaua
Viilor -Discursurile -Vizitarea abatorului -Dejunul de la Mamaia -Plecarea oaspeţilor.
Aspecte
Inscripţia de pe arcul de triumf „Trăiască Regele Nostru Carol al II-lea, Dobrogea recunoscătoare”, concretiza toată dragostea nemărginită, pe care o poartă Suveranului românilor, populaţia din Ţara lui Mircea. Entuziasmul celor peste 40.000 de oameni, cari aclamau pe M.S. Regele, traducerea sentimentelor de adânc devotament ale mulţimilor ataşate de gloriosul purtător al Coroanei româneşti.
Căci, n’a fost în Dobrogea, operă de mare însemnătate, realizată în ultimii ani, care să nu fi avut sprijinul cald şi hotărât al Majestăţii Sale Regelui Carol al II-lea.
Au venit săteni şi orăşeni de pretutindeni, din toate colţurile provinciei, să întărească prin dovada supremului omagiu, legăturile de veşnică statornicie între Suveran şi popor.
Duminică strălucitoare, cu soare cald şi cer senin. Mulţimea aşteaptă trecerea Suveranului. Ţărani îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, orăşeni, tineri, bătrâni, şcolari aşezaţi în grupuri, freamătă de fericirea momentelor solemne.
Vine Regele!
Uralele nesfârşite se ridică spre albastrul cerului, străbat spre albastrul cerului, străbat ca un tumult ce nu cunoaşte graniţi, spre largul câmpiei, spre nesfârşitul Mării.
Suveranul, plin de voe bună, cu pas tineresc înaintează între membrii guvernului, printre grupurile compacte ale mulţimii.
Clipele de-o impresionantă solemnitate, împrimă sărbătorii un caracter de înaltă reculegere. Nu mai e o sărbătoare de inaugurare, e un praznic împărătesc, pentru preamărirea celui mai iubit dintre Regii pământului.
D. Vasile P. Sassu, ministrul agriculturii, cu faţa radioasă trece la dreapta Majestăţii Sale.
Sărbătorirea a fost prilejuită de încă una din operele cari l-au consacrat între marii ziditori ai neamului nostru. Suveranul a străbătut pe jos drumul dintre poarta de triumf şi abator. În sala festivă unde aşteptau şefii autorităţilor, acelaş entuziasm sincer, pornit dintr’o firească poruncă a recunoştinţii.
O impresie frumoasă: şefii partidelor din opoziţie (organizaţiile constănţene) participă la marea solemnitate.
Vorbeşte Suveranul României. Câteva fraze spuse cu o simplitate impresionantă, trasează un întreg program în viaţa viitoare a oraşelor noastre.
Cuvintele regale, rostite cu sinceritate de suflet mare şi înţelegător, stabilesc directive precise, statornicesc drumuri de progres şi propăşire pentru provincia noastră.
La sfârşitul solemnităţii, M.S. Regele, a trecut prin rândurile aceloraş mulţimi, stăpânite de acelaş neţărmurit entuziasm.
Trăiască Regele! Şi osanalele de proslăvire porneau din zeci de mii de glasuri.
Zi de mare sărbătoare pentru Constanţa. Duminica trecută a adus dobrogenilor prilejul să-şi afirme recunoştinţa pentru Marele Rege al Consolidării Patriei şi devotamentul pentru Suveranul care îndrumează cu atâta înţelepciune destinele neamului său.
SOSIREA DOMNILOR MINIŞTRI
În vederea inaugurării abatorului de export, au sosit din capitală vineri 29 mai a.c. cu rapidul de seară d-nii: Vasile P. Sassu, Ministru al Agriculturii şi Domeniilor şi general adjutant Paul Angelescu, ministul Apărărei Naţionale.
Sâmbătă dimineaţă a sosit în localitate şi d. Ion Inculeţ, ministrul de interne, care a vizitat în cursul zilei, împreună cu d. ministru Vasile P. Sassu, abatorul, Eforia, lucrările de consolidarea malurilor şi plaja Mamaia, iar în cursul serii aceleaşi zile d. ministru de interne s’a reîntors în Capitală.
La orele 8 seara a sosit la Constanţa cu avionul, venind direct de la Belgrad, d. Nicolae Titulescu, ministrul de externe.
La orele 10.30 seara, au sosit invitaţii de la Bucureşti în frunte cu d-nii: Gh. Tătărescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, dr. C. Angelescu, ministru al instrucţiunei publice, N. Săveanu, preşedintele Adunărei Deputaţilor, Valer Pop, ministru de justiţie, dr. I. Costinescu, ministru de industrie şi comerţ, Aurelian Bentoiu, subsecretar de stat la departamentul justiţiei, primiţi fiind în gară de d-nii miniştri Vasile P. Sassu şi Nicolae Titulescu şi de autorităţile locale.
SOSIREA SUVERANULUI
M.S. Regele a sosit la Constanţa duminică 31 mai dimineaţa, la orele 5.45 cu un tren regal care a fost garat în port, în faţa pavilionului „Cuibul Reginei” şi în care Suveranul a rămas până la orele 9 şi jumătate.
La descindere, M.S. a fost întâmpinat de membrii guvernului în frunte cu d. prim ministru Gh. Tătărescu, şi d. ministru Vasile P. Sassu, în timp ce trupele au dat onorurile, d. Scarlat Huhulescu, primar girant a oferit Suveranului, tradiţionala pâine şi sare.
Suveranul, însoţit de către d. general Ilasievici, mareşalul palatului, a plecat cu maşina spre locul serbărei. Pe întregul parcurs al oraşului în plină sărbătoare, M. S. Regele a fost viu aclamat de public. Tot astfel au fost aclamaţi şi membrii guvernului cari însoţeau pe Suveran.
INAUGURAREA AUTOSTRADEI CONSTANŢA-BALCIC
În dreptul frumosului arc de triumf pe care se afla scris „Trăiască Regele Nostru Carol II – Dobrogea recunoscătoare”, Suveranul a fost întâmpinat de către d-nii miniştri şi de un grup de demnitari dobrogeni.
A urmat solemnitatea inaugurării autostradei Constanţa-Balcic, lucrare destinată a rezolvi, odată cu realizarea autostradei Constanţa-Silistra-Bucureşti, problema căilor de comunicaţie, în regiunea de Miazăzi a provinciei dobrogene.
Cei 6 Km. de autostradă efectuaţi începând de la bariera municipiului şi până la bifurcarea către comuna Cumpăna au costat 21 milioane lei şi au fost lucraţi de asociaţia întreprinderilor „Turcoaia” , „Calea” şi „Granit”. Lucrările vor continua încă în compania de lucru a anului în curs spre Mangalia, Balcic şi Ekrene, iar odată sfârşite, vor constitui un adevărat bulevard maritim al Dobrogei.
D. prim ministru Gh. Tătărescu, a înmânat Suveranului foarfecele, cu care Majestatea Sa a tăiat tradiţionala pamblică tricoloră, dând circulaţiei importanta arteră de comunicaţie, destinată şi desvoltării turismului român.
Apoi, în uralele nesfârşite ale celor câteva zeci de mii de cetăţeni, M.S. Regele a parcurs pe jos, pe un covor din iarbă şi flori distanţa de peste un kilometru, până la clădirea abatorului.
ASISTENŢA
În marea sală a abatorului, municipiul s’a construit o importantă tribună regală acoperită cu covoare, în faţa căreia, un sobor de preoţi în frunte cu P.S. Episcop Gherontie al Constanţei aştepta pe Suveran.
Remarcăm în asistenţă, dintre oaspeţi pe d-nii: Al. Donescu, primarul Capitalei, Garoflid, prof. Ionescu-Siseşti, Voicu Niţescu, inginer I. Jianu, Cezar Mereuţă, Cicero Gorciu secretar general al ministerului agriculturii, Taşcu Pucerea prefect de Durostor, M. Costopol primarul Silistrei, Ţigău prefect de Tulcea, Andreescu senator, Gh. Pucerea şi I. Anghelof, deputaţi de Durostor, Gh. Hogea şi N. Luscan deputaţi de Caliacra, Şerban Drăghici deputat de Tulcea, amiral Bălănescu, general Todicescu etc.
Apoi primarii oraşelor judeţului Constanţa, d-nii Radu Iordăchescu-Cernavodă, Traian Petricu-Medgidia, Pericle MacriTechirghiol, Ni. Roşculeţ-Magalia etc.
Dintre fruntaşii Constanţei, d-nii: Radu Roşculeţ, deputat şi vicepreşedintele organizaţiunei partidului Naţional-Liberal din municipiul şi judeţul Constanţa, Const. Alimăneştianu senator şi vicepreşedintele Senatului, Traian Berberianu, deputat, D. Gheorghiu senator, Nic. Ştefan preşedintele Camerei de comerţ, Scipio Vulcan primar-ajutor, Fakredin Omer şi Gherman Adelstein preşedinţii comunităţilor musulmană şi israelită, I. Constantinescu, preşedintele Bursei de comerţ şi alţi numeroşi demnitari.
SOLEMNITATEA INAUGURĂRII ABATORULUI
La orele 10 şi jumătate, apare M.S. Regele, înconjurat de mebrii guvernului.
Pe tronul regal aşezat pe estradă, ia loc Suveranul, iar în dreapta M.Sale d-nii Gh. Tătărescu, preşedintele Consiliului de miniştri, Vasile P. Sassu ministrul agriculturii şi domeniilor, Nicolae Titulescu ministrul externelor, dr. C. Angelescu ministrul instrucţiunii publice, Valer Popp ministru de justiţie, gen. Paul Angelescu ministrul apărării naţionale, dr. Costinescu ministrul industriei şi comerţului, Săveanu preşedintele Camerei, Aurelian Bentoiu subsecretar de stat la justiţie.
Casa regală a fost reprezentată prin d-nii general Ilasievici mareşalul palatului, comandor Fundăţeanu şi colonel Filitti aghiotanţi regali, Pavelescu, directorul trenurilor regale, căpitan Ilie Radu ofiţer de ordonanţă şi Bianu.
Serviciul religios a fost oficiat de către P.S. Episcop Gherontie înconjurat de clerul episcopal, după care, ia cuvântul d. Vasile P. Sassu, ministrul agriculturii şi domeniilor.
Cuvântarea d-lui ministru Vasile P. Sassu
SIRE:
Inaugurarea abatorului de export din Constanţa constitue, pentru întreaga ţară şi mai ales pentru acest frumos şi strămoşesc ţinut, o mare şi strălucită sărbătoare economică.
De aceea, ca ministru al agriculturii şi ca fiu şi exponent al Dobrogei, primul meu cuvânt se adresează cald Majestăţii Voastre pentru a Vă aduce în acest ceas de bucurie şi de slavă, prisos de mulţumire şi de respectoase omagii, pline de recunoştinţă, atât pentru înaltul sprijin ce aţi acordat realizării acestui aşezământ zooeconomic, cât şi pentru marea cinste ce ne faceţi de a sublinia, prin augusta prezenţă a Majestăţii Voastre la această solemnitate, covârşitoarea importanţă economică a lui.
Ideea creeri abatorului de export la noi, nu este nouă. Ea datează din aprilie 1909 şi s’a născut din necesitatea economică de a ne apăra comerţul exterior de vite şi produse animale, crunt lovit de răsboiul vamal ceam avut cu fosta împărăţie Austro-Ungară.
Aceasta însă, ca represalii, a închis în 1884 graniţa ei pentru vitele româneşti, urmând o lungă perioadă de răsboiu vamal care a pricinuit mari pagube, economiei de vite, prin pierderea celui mai important debuşeu pe care îl avea atunci România în acea ţară.
Convenţia din Decembrie 1893, care reglementa schimbul de mărfuri dintre noi şi Austro-Ungaria, deşi pusese capăt aceui răsboiu, nu satisfăcea în întregime interesele economice ale României, fiindcă ea menţinea mai departe prohibirea exportului vitelor şi produselor noastre animale.
De-abia în aprilie 1909 – sub Guvernul Ion I.C. Brătianu, s’a isbutit a se încheia o nouă convenţie – adiţională la cea din decembrie 1893 – prin care se reia exportul de vite către Austro-Ungaria – pe bază de anumite contingente şi cu condiţia ca acest export să se facă numai sub forma de carne tăiată. Sacrificarea vitelor urma să aibă loc la graniţă şi numai după ce ele erau în prealabil examinate de medicii veterinari, români şi austro-ungari.
Ca urmare acestei convenţiuni, statul român a construit de’ndată, două mari abatorii de export: unul la Burdujeni şi altul la Turnu-Severin, cari însă au funcţionat numai scurtă vreme, căci complicaţiile aduse de răsboiul balcanic şi apoi de răsboiul mondial le-au împiedicat să-şi îndeplinească rolul lor economic, fiind apoi în bună parte devastat de ultimul răsboi.
Abatorul de la Burdujeni a fost refăcut şi pus în funcţiune în decembrie 1933. În acest abator se taie carne de porc care se prepară ca bacon şi se exportă în mare cantitate în Anglia. Sperăm să punem în curând în funcţiune şi abatorul de la Turnu-Severin, deşi rolul lui economic nu mai este acum aşa de mare ca înainte de răsboiu.
SITUAŢIA DUPĂ RĂSBOIU
Imediat după răsboi necesitatea refacerii stocului de animale pe de o parte – şi asigurarea consumului intern pe de altă parte, au impus tuturor guvernelor din acea vreme să ia unele măsuri de stânjenire a exportului nostru de vite şi de produse animale. Cu toate aceste restricţiuni, acest export a mers însă în continuă creştere până în anul 1925, când a atins o valoare de 6 milioane lei, reprezentând 20,8% din totalul exportului, iar în 1926 exportul a scăzut la 5,376 milioane şi de atunci a continuat să scadă din cauze politicei de încurajare a propriilor lor crescătorii pe cari o făcea majoritatea ţărilor din Occident, cliente ale României.
Pentru lupta cu aceste tendinţe restrictive a ţărilor importatoare, Statul român a trebuit să-şi adapteze politica sa de valorificare a produselor zootehnice la nouile condiţiuni ale pieţei, căutând să stimuleze prin prime şi alte avantajii exportul de animale, iar în acelaş timp să dea acestui comerţ o altă orientare, îndrumându-l spre ţările din bazinul răsăritean al Mediteranei, cari, mai ales în cei doi ani din urmă, a început a constitui un debuşeu din ce în ce mai mare pentru exportul vitelor noastre.
Această acţiune a dat cele mai bune rezultate căci a sporit în mod simţitor şi îmbucurător exportul de animale. Aşa de pildă numărul total de vite mari exportate în anul 1933, fiind de 16.593, a crescut în 1934 la 45.856 şi în 1935, la 70.017: din care pe pieţele Orientului s’a exportat 1.583 în anul 1933, 18.900, în anul 1934, şi 46.653 în anul 1936, proporţie care se menţine şi în primele luni din anul în curs.
În ceea ce priveşte exportul total de oi cifrele sunt şi mai eloquente căci, de unde, în anul 1933 s’au exportat numai 2.507, în 1934 acest număr s’a ridicat în 96.466, iar în 1935 la 79.369 oi; din care pe pieţele Orientului s’a exportat 1.800 în 1933, 92.355 în 1934 şi 76.044 în 1935.
Transportul pe vase a animalelor vii în ţările din Orient este însă neeconomic, pentru că cere spaţiu mult, îngrijire atentă pe drum şi implică riscuri foarte mari din punct de vedere sanitar.
Iată de ce, pentru desvoltarea debuşeului nostru în Orient, a fost necesar să se construiească un abator modern în cel mai important port al nostru, rezolvându-se în acelaş timp- şi pentru municipiul Constanţa – vitala problemă care dăinueşte de la anexarea Dobrogei şi anume, construirea unui mare şi igienic abator care să satisfacă, atât cerinţele locale, cât şi aprovizionarea cu carne a numeroaselor vapoare ce vin în port.
REALIZAREA ABATORULUI
Ideea realizării unui asemenea abator, înzestrat cu antrepozite frigorifere, era deci de mult înscrisă în programul direcţiunii noastre zootehnice. Ea a fost adoptată de toţi miniştrii de agricultură de după răsboiu, dar – ca toate iniţiativele mari, i-a trebuit mulţi ani până să capete un început de înfăptuire.
Parlamentul, a autorizat acestă operaţiune prin legea din 18 mai 1932, ministru al agriculturii fiind d-l profesor G. Ionescu-Siseşti.
Pe baza acestei legi s’a întocmit de către d-l profesor arhitect Nenciulescu planul lucrării – după programul şi indicaţiunile direcţiunii generale zootehnice, care la rândul şi s’a inspirat în bună parte de la cele două mari şi noui abatoare din Europa: cel din Milano şi cel din Zagreb, care au fost în acest scop vizitate de către o comisiune specială a ministerului.
În ziua de 21 septembrie 1932 s’a ţinut pentru aceste lucrări licitaţie publică, la care au participat cele mai reputate case româneşti şi streine. Antrepriza fiind luată în cele din urmă – pentru construcţii de către d-l inginer A. Ioanovici, profesor de Şcoala Politehnică din Bucureşti, şi casa elveţiană Sultzer Frères, pentru partea mecanică.
Lucrarea a început d’abea în a 2-a jumătate a anului 1935, punându-se piatra fundamentală în ziua de 18 oct. din acel an, în prezenţa d-lui Voicu Niţescu, ministru de atunci al agriculturii, iar noi – guvernul de azi – avem marea mulţumire că, printr’o voinţă hotărâtă, după o persistenţă străduinţă şi biruind toate dificultăţile financiare ale Statului, am reluat, continuând şi terminat această mare operă, deschizând astfel mai curând noui posibilităţi de valorificare pentru bogăţia animală a acestei provincii şi a ţării întregi.
Proectele acestei măreţe clădiri şi execuţia lor – o spun cu mândrie – se datoresc arhitecţilor, inginerilor şi medicilor veterinari români. Ei au realizat în cele mai bune condiţiuni acest abator, înzestrat cu tot ce technica modernă ne pune la îndemână pentru prepararea cărnei şi conservarea ei prin răcire. Suprafaţa de teren clădită aci, este de 7 000 m. p., iar suprafaţa întreagă – cu târgul de vite ce urmează a se înfiinţa, este de 13 Ha – teren pus la dispoziţie în acest scop de către primăria municipiului Constanţa, care contribue cu 15.000.000 lei la costul total al lucrărilor, ce se ridică până acum suma de lei 80 milioane.
Frigoriferele ocupă 450 m. p. O linie specială, cu o rampă de încărcare şi descărcare, face legătura cu calea ferată şi portul Constanţa – iar fabrica de ghiaţă ce posedă, produce zilnic 10.000 kgr.
Ataşat acestui abator s’a construit şi un laborator de bacteriologie veterinară, având un depozit de sero-vaccinuri, care va servi întreaga regiune dobrogeană.
Acest laborator, împreună cu cele-l’alte patru noui: din Iaşi, Cluj, Timişoara şi Craiova, pe care ministerul nostru le-a construit în ultimii doi ani sunt menite să aducă un mare ajutor crescătorilor de animale, prin combaterea epizootiilor li mai ales prin prevenirea lor.
SIRE!
S’a făcut aci un lucru temeinic, de care putem să fim mândri şi care corespunde nu numai necesităţilor actuale, dar mai ales necesităţilor viitorului apropiat, pe cari noi îl întrevedem înflorit şi plin de mari realizări.
Punerea în funcţiune a acestui abator, marchează o dată luminoasă în evoluţia economiei, în timpul domniei Majestăţii Voastre, ne arată cât de mari sunt puterile care răsar din adâncurile acestei ţări şi ne dă curajul să privim cu optimism în viitorul patriei noastre.
Am convingerea că acelaş progres îl vom obţine în curând, în toate ramurile de producţiune agricolă, pe tot întinsul ţării.
Dar o condiţie necesară pentru ridicarea şi raţionalizarea agriculturii noastre este şi industrializarea din ce în ce mai mare a produselor vegetale, transformându-le în produse animale pentru consumul intern şi export.
Proprietatea mică ţărănească, realizată şi sporită în urma reformei agrare, este cea mai indicată şi mai în măsură să crească animale şi să-şi creeze astfel un nou isvor de venituri atât de necesare pentru consolidarea ei.
În acest scop îndrumăm neîncetat agricultura micilor plugari, stimulând cultivarea plantelor de nutreţ şi industrializarea cât mai întinsă a produselor agricole.
Acest abator răspunde deci unei necesităţi dintre cele mai importante şi mai urgente pentru viitorul agriculturii româneşti, pentru propăşirea ţărănimii şi pentru consolidarea noastre economică.
Mă simt dator să exprim cu acest prilej viile noastre mulţumiri organelor technice ale ministerului, tuturor antreprenorilor precum şi celor cari au contribuit sub orice formă la înălţarea acestei monumentale clădiri de mare interes obştesc.
SIRE!
Ne-am luat permisiunea ca – pe placa comemorativă turnată în bronz neperitor şi aşezată în sala principală a acesui aşezământ – alături de figura luminoasă a Domnului Mircea cel Bătrân, care aminteşte cu evlavie generaţiilor de astăzi că acum 500 de ani – el a stăpânit sub sceptrul său puternic – această frumoasă provincie românească, curpinsă între Dunăre şi Marea cea mare – să sociem şi viguroasa figură a Majestăţii Voastre plină de strălucire, de avânt şi de nădejde, spre a reaminti cu drag generaţiilor viitoare atât ataşamentul Vostru cald şi profund pentru această cetate de răsărit a românismului, pe care – urmând pilda marilor Voştri înaintaşi Carol şi Ferdinand I – aţi înzestrat-o cu mari aşezăminte de interes naţional – precum este opera de faţă – cât şi marele sprijin ce daţi necontenit pentru ridicarea agriculturii acestei ţări şi pentru propăşirea acestui popor de plugari pe care-l iubiţi atât de mult.
Să trăiţi SIRE!
Trăiască augusta Voastră Dinastie.
Cuvântarea d-lui primar girant Scarlat Huhulescu
SIRE,
Problema înzestrărei Municipiului Constanţa, cu un abator, dăinueşte încă de la anexarea acestei Provincii.
Produsele animale ale ţinuturilor dobrogene au fost întotdeauna apreciate, în special de străinii cari ne cercetau aci şi cari au făcut din Constanţa un centru important de aprovizionare a vapoarelor cu aceste produse.
Autorităţile locale au fost în permanenţă preocupate de înfiinţarea unui abator, care să satisfacă cerinţele locale, cât, mai ales, aprovizionarea năvilor portului. Primul abator provizoriu, care a fost înfiinţat după anexare, era o baracă de scânduri, pe malul mărei în partea de Nord a oraşului, cam pe locul unde se află astăzi plaja Duduia. Surparea malului de Nord-Est a oraşului, a făcut ca în anul 1906, această construcţiune să fie dărâmată. În acelaş an, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, a cedat pe timp de 6 ani unul din pavilioanele târgului de vite de la Anadolchioi, care a fost transformat în abator, urmând ca în acest interval să se facă studiile necesare înfiinţărei unei construcţiuni moderne.
Au trecut de atunci 30 de ani, pentru ca ideia să se maturizeze în timp, şi astăzi, să avem posibilitatea de a asista la rezolvirea definitivă a acestei probleme.
În acest interval, comisiuni, compuse din specialişti, au fost trimese în diferite centru europene ca să studieze şi să adune materialul documentar, pentru întocmirea proectului viitorului abator de la Constanţa. Consecinţe acestor studii, înainte de război în anul 1905 şi apoi în anul 1912 s’au aşezat pietrele fundamentale pentru abatorul de la Constanţa. Prima piatră fundamentală a fost aşezată chiar în mijlocul oraşului, în vecinătatea halei Griviţa de astăzi. A doua piatră fundamentală s’a pus pe şoseaua Constanţa Mangalia. Ambele aceste lucrări au fost părăsite. În fine, a treia piatră fundamentală s’a pus într’un ceas mai fericit la 18 octombrie 1933 actualul abator de export, care îşi deschide astăzi porţile pentru valorificarea produselor animale atât pe piaţa internă cât şi pentru pieţele din orientul apropiat.
SIRE,
Primăria Municipiului Constanţa pentru înălţarea şi înzestrarea acestui abator a contribuit: cu terenul în suprafaţă de 13 Ha., în valoare de cc. 15.000.000 lei, cu o contribuţie în numerar de lei 15.000.000, conform legei speciale pentru construcţia abatorului, cu aducţiunea apei în interiorul construcţiunei, precum şi cu executarea colectorului principal de canalizare.
În numele Primăriei Municipiului Constanţa, declar, în acest moment solemn, că vom întreţine cu toată grija acest important edificiu economic şi că, pentru viitor, vom contribui, ca şi până acuma, cu sumele necesare pentru complectarea lucrărilor proectate şi anume: târgul de vite cu carantina veterinară, antrepozitul frigorifer pentru conservarea celorlalte alimente perisabile de origină animală cum ar fi brânzeturile, grăsimile comestibile etc., precum şi un frigorifer pentru fructe.
SIRE,
Sărbătoarea inaugurărei aboratorului prilejueşte întregei populaţiuni din judeţul şi municipiului nostru o nespusă bucurie prin prezenţa Majestăţei Voastre în mijlocul ei.
Opera înfăptuită dovedeşte încă o dată grija şi preocuparea continuă pe care Majestatea Voastră o are în desvoltarea provinciei şi propăşirei ei, pe toate tărâmurile de civilizaţiune şi progres.
Provincia noastră se simte adânc fericită că în al 70-lea an al întronărei Dinastiei românească, Majestatea Voastră inaugurează încă una din însemnatele opere care aşează Municipiul Constanţa printre primele oraşe ale Ţărei. Această populaţiune este plină de recunoştinţă şi aducătoare aminte, de tot ce primul Rege al României Carol I, a realizat în Dobrogea, pe care dintr’un ţinut părăsit şi înstrăinat, l’a eliberat, l’a înzestrat şi l’a transformat într’unul din cele mai bogate şi mai însemnate regiuni ale ţărei.
Vizitând pentru prima oară în anul 1879 ţinutul desrobit de dincoace de Dunăre din primul moment a avut viziunea marilor înfăptuiri ce trebuiau realizate. Construirea podului pesze Dunăre, legătura ferovială cu capitala ţărei, construirea portului Constanţa, silozurile, staţia de petron, s’au înălţat şi desăvârşit sub ochiul atent, iubitor şi îndrumător al Veneratului Suveran. În continuarea acestor sentimente de iubire, pentru acest colţ de ţară, Marele Rege Ferdinand I, întregitorul, prin jertfe, ce nu pot fi uitate de un popor întreg, a păstrat la sânul patriei această provincie urgisită, în timpul marelui război, şi a vegheat cu grije la refacerea ei.
Majestăţei Voastre, Regele Consolidărei Naţionale, poporul dobrogean îi datoreşte întreg pogresul pe care acest oraş în plină desvoltare l’a căpătat în ultima vreme.
Prin vădita dragoste pe care i-o arătaţi, prin preocuparea constantă de a desvolta Marina Regală a Majetăţei Voastre şi flota noastră comercială; prin marea înlesnire acordată acestui oraş care şi-a găsit, în sfârşit, posibilităţile materiale necesare normalei sale desvoltări, aţi făcut, Majestate ca viitorul oraşului, ca şi ai întregei provincii, să fie asigurat. Sub înţeleapta Majestăţei Voastre Domnule, într’un timp scurt, s’au înălţat: Molul de petrol, instalaţiunile şi pavilionul de la mamaia, gura maritimă, instalaţiunile Soc. Salvamar, aerogara, statuia marelui nostru poet şi gânditor Mihai Eminescu, abatorul de export şi sunt încă în construcţiune lucrări edilitare de covârşitoare importanţă: Consolidarea malurilor de Nord-Est ale oraşului, cadastrarea şi sistematizarea lui, biserica Sft. împăraţi Constantin şi Elelna, dispensarii sanitare, drumuri moderne de comunicaţii.
SIRE,
Populaţiunea oraşului Constanţa vă este profund recunoscătoare şi prin devotamentul pe care Vi-l poartă doreşte să fie considerată ca cea mai credincioasă, Monarhiei şi Tronului.
Ne bucură Majestate, ca acest măreţ edificiu economic, construit prin stăruinţa neobosită a guvernului Tătărescu şi dragostea caldă a Domnului ministru V. Sassu, se ridică falnic aici, perspectiva lui dominând ţinuturile şi marea, pentru ca din depărtare să se ştie ca peste ţara populată de urmaşii Legionarilor divului Traian, domneşte un Rege înţelept, un Rege pilduitor prin muncă şi energie, iubit de poporul Său.
Să trăiţi Majestate!
Să trăiască Marele Voevod Mihai de Alba Iulia!
Să trăiască Dinastia!
Cuvântarea Majestăţii Sale Regelui Carol al II-lea
Domnilor,
În programul de desvoltare economică a ţării noastre, abatorul de export, pe care îl inaugurăm astăzi, este un pion de căpetenie. Menit ca prin canalul lui să se poată duce peste graniţe produsele solului nostru – după cum v’a arătat domnul ministru – el va juca un rol primordial.
Pentru Mine însă el însemnează o altă etapă în desvoltarea noastră, însemnează că am priceput toţi ca agricultura, aşa cum a fost dusă până astăzi, nu mai poate fi dusă de azi înainte. A trăi pe brut nu mai este posibil. Noi nu trebue să fim numai consumatori ai produselor noastre, ci trebue să ajungem să fim transformatori ai acelor produse, spre a înălţa şi întări mai mult economia noastră.
Cu aceste simţiminte am venit, cu deplină mulţumire în deosebi să inaugurez astăzi acest abator, căruia îi urez din tot sufletul Meu să fie ceia ce trebue, adică un punct de reazăm al economiei noastre naţionale”. (Urale puternice).
M.S. REGELE VIZITEAZĂ ABATORUL
După solemnitate, M. S. Regele, însoţit de către d. prim ministru Gh. Tătărescu şi ministrul Vasile P. Sassu cum şi de către membrii comisiunei de recepţie cari au dat lămuririle necesare, a vizitat încăperile şi instalaţiunile noului abator.
Suveranul, care în timpul solemnităţii a vădit o foarte bună dispoziţie, a fost viu impresionat de frumoasa instalaţie mecanică a abatorului de export, opera inginerilor şi constructorilor români.
Noul abator este alcătuit dintr’o hală a vitelor mari, înzestrată cu 14 macarale de tăiere, o hală a vitelor mici, o hală de tăiere a porcilor, o hală pentru svântarea cărnei, un antefrigorifer, un frigorifer uriaş, două cazane cu aburi, după compresoare frigorifere, o fabrică de ghiaţă cu producţie de 15.000 kgr. pe zi, un transformator de energie electrică, rezervoare şi dispozitive pentru alimentarea instalaţiunilor cu apă, aparate pentru alimentarea cu combustibil lichid, crematoriul pentru arderea cărnurilor confiscate şi a gunoiului şi o presă pentru gunoaie.
Abatorul ocupă o suprafaţă de circa 50.000 m.p. iar costul lucrărilor a atins suma de 89.000.000 lei, din care primăria Constanţa a contribuit cu suma de 15.000.000 lei.
În sala cea mare de la intrarea abatorului, se află o placă inaugurală turnată din bronz, cu figurile M.S. Regelui Carol II şi a domnitorului Mircea cel Bătrân, cu insignele regale şi ale Dobrogei.
La orele 12 jum. M.S. Regele a părăsit locul festivităţii, însoţit fiind de membrii guvernului.
DEJUNUL DE LA MAMAIA
La orele 1 d.a. a avut loc pe terasa Cazinoului de la plaja Mamaia, un dejun oferit în onoarea Suveranului de d. Vasile P. Sassu, ministru al agriculturii şi domeniilor, în presenţa a peste130 de invitaţi.Dejunul a durat până în orele 3 ½ d.a.
Suveranul a binevoit să acorde numeroase autografe.
PLECAREA SUVERANULUI
La orele 4 d. a. a avut loc la liceul de fete „Domniţa Ileana” din localitate, solemnitatea punerii pietrei fundamentale a noii aripi a liceului.Au asistat d-nii miniştri: dr. C. Angelescu şi Vasile P. Sassu, cum şi reprezentanţii autorităţilor locale.
PLECAREA OASPEŢILOR
La orele 6 d.a. cu un tren special au părăsit localitatea domnii: Gh. Tătărescu, preşedintele consiliului de miniştri, dr. C. Angelescu, ministrul instrucţiunei publice, N. Spveanu, preşedintele camerei, general adjutant Paul Angelescu, ministrul apărărei naţionale, dr. I. Costinescu, ministrul de industrie şi comerţ Valer Pop, ministrul de justiţie, Aurelian Bantoiu, subsecretar de stat la departamentul justiţiei, cum şi ceilalţi invitaţi din Capitală.D. Vasile P. Sassu, Ministru al Agriculturii şi Domeniilor a fost viu felicitat de Suveran şi de toţi cei prezenţi, pentru frumoasele serbări ce au avut loc cu prilejul inaugurărei abatoului de export de la Constanţa cum şi pentr instalaţiunile cu care a fost înzestrat acest abator.
CEAIUL DE LA PRIMĂRIE
La orele 6.30 d.a. a avut loc un ceai în saloanele primăriei municipiului, oferit de d. Scarlat Huhulescu, primar girant, cu care prilej s’au expus foarte interesante proecte şi fotografii edilitare.PLECAREA DOMNULUI MINISTRU DE EXTERNE
Luni 1 iunie la orele 6 d.a. a părăsit Constanţa şi d. Nicolae Titulescu, ministru de externe, cu avionul, plecând de la aeroportul local, condus fiind de d. Vasile Bellu, prefectul judeţului Constanţa.După solemnitate
Am asistat duminică la pecetluirea unui act de-o capitală importanţă pentru viaţa economică a ţării noastre şi în acelaş timp pentru viitoarea prosperitate a primului nostru port maritim.Inaugurarea modernului abator de export al Constanţei, în prezenţa M.S. Regelui şi-a demnitarilor statului, a reliefat prin entusiasmul de nedescris al solemnităţii – despre care ne ocupăm în coloanele acestui ziar – încă una dintre marile realizări ale guvernului naţional liberal, pe frontspiciul căreia se află numele strălucitului bărbat de stat, d. ministru Vasile P. Sassu.
Marele sprijinitor al ţărănimii, prin înfăptuirea acestui abator, a rezolvat în mod fericit problema ce de ani de zile preocupă agricultura noastră.
Suntem o ţară îmbelşugat înzestrată de natură – dar ale cărei bogăţii zac încă ascunse asemeni comorilor de pe fundul mărilor. Ministerul agriculturii le descoperă rând pe rând şi le dărueşte ţării. Bogăţiile viilor, ale pădurilor şi ale câmpului, niciodată n’au fost apreciate şi valorificate la adevăratul lor preţ, până în momentul când mintea luminată a d-lui ministru Vasile P. Sassu le-a smuls din negura nepăsării.
Prin începerea activităţii abatorului de export, păşim către faza desvoltării maxime în domeniul agricol zootechnic, care tinde la desăvârşirea tuturor anexelor productive ale agriculturii.
Trebue să ţinem seama că ţările cari deţin întăietatea, în ce priveşte desvoltarea industrială, au trecut toate prin fazele de maximă desvoltare a agriculturii şi zootechniei. Ţările cele mai puternice din punct de vedere industrial, Germania, Anglia, Franţa şi Belgia, sunt în acelaş timp şi cele mai desăvârşite în materie zootehnică agricolă.
Dacă nu putem ajunge niciodată o ţară exclusiv industrială, datorită caracterului poporului nostru, configuraţiei geografice şi mai ales credinţei greşite că românul nu pate deveni un bun industriaş, se impune să ne desăvârşim în industrializarea produselor agricole, pentru a înlătura falsul aspect de civilizaţie, care nu poate ascunde viaţa primitivă şi lipsită de orice avânt pe care am dus-o. În schimb, o populaţie agricolă înstărită pe urma industrializării, produselor ei constitue un permanent isvor de consumaţie pentru articolele pur industriale, însufleţind astfel viaţa comercială şi consecutiv toate ramurile de progres.
Avem posibilităţi de a produce şi perspective de a desface.
Să mărturisim, în ce priveşte perspectivele debuşeurilor pentru carnea vitelor noastre, că modul primitiv, lipsit de orice noţiune de higienă, în care se efectua puţinul export până acum câţiva ani, a determinat dezinteresarea totală a pieţelor occidentului faţă de noi – iar statele cari, de nevoie primeau produsele noastre, stabileau contingente ridicole.
Astăzi, avem oarecare siguranţă pentru reuşita desfacerii cărnii în bazinul Mediteranian şi chiar în occident, ministerul agriculturii fiind în posesia a numeroase şi importante cereri din Anglia şi Olanda.
Desigur că, odată cu deschiderea abatorului din Constanţa, vor trebui organizaţi şi alţi factori determinanţi, întru reuşita operei de industrializare zootehnică. În această direcţie, suntem informaţi că ministerul agriculturii tinde la organizarea crescătorilor în sindicate, în vederea standardizării produselor, conform cerinţelor pieţelor de desfacere. Numai astfel se poate garanta o selecţionare severă. Şi odată cu organizarea asociaţiunilor de creşterea animalelor, vor trebui să ia naştere asociaţiuni de desfacere, ca factor al intensificării exportului. Iar organizarea transportului, constitue deasemenea o problemă, rezolvată deocamdată, până la achiziţionarea unor vapoare frigorifere, prin întrebuinţarea lăzilor izoterme, pentru transportul pe apă şi uscat.
Ne aflăm deci, în pragul unei noui activităţi – de-o covârşitoare importanţă pentru viaţa noastră economică. Destoinicia şi dragostea pentru agricultori, a d-lui ministru Vasile P. Sassu, oricât aceste calităţi excepţionale ar fi puse în slujba elementului sătesc, nu vor putea ajunge ţelul dorit, dacă în rândurile celor îmbrăţişaţi cu atâta căldură de ministerul agriculturii, nu va domni perfectă înţelegere a situaţiei şi râvnă asiduă pentru atingerea scopului.
Marele lor proteguitor le dă aurul pământului binecuvântat al Ţării Româneşti – le dă aurul sufletului său dornic de-a vedea o ţărănime înstărită şi mulţumită – dar această ţărănime are datoria să fie pătrunsă de rolul ei de temelie a statului românesc.
Şi acum, ceasul cel bun, la muncă nouă!
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii