Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
#citeșteDobrogea Istrate Micescu și legătura sa cu Dobrogea
05 Apr, 2023 00:00
05 Apr, 2023 00:00
05 Apr, 2023 00:00
ZIUA de Constanta
3644
Marime text
3644
Marime text
- Istrate Micescu a fost artizanul Constituției din anul 1938 care oferea legalitate regimului de autoritate al lui Carol al II-lea.
Istrate Micescu s-a născut la Ploiești în casa profesorului Nicolae Micescu, la 22 mai 1881, în anul în care România devenea regat. Destinul său va fi oarecum legat, de istoria monarhiei în România. A urmat studiile liceale în localitate, unde a obținut diploma de bacalaureat în anul 1899, iar ulterior și-a continut studiile la Paris, unde a obținut doctoratul în drept, în anul 1906.
Și-a început activitatea ca avocat în barourile din Argeș ( 1905-1907) și Ilfov ( din anul 1908). Datorită activității sale fructuoase devine profesor la Facultatea de Drept din București, începând cu anul 1912.
Un naționalist convins, pune mai presus de orice suveranitatea națională, luând parte la războiul de reîntregirea neamului, fiind rănit în luptele de la Mărășești, împotriva trupelor Puterilor Centrale.
Nu putea sta departe de tumultuoasa viață politică din România interbelică, luând decizia de a deveni membru al Partidului Național Liberal, ocupând din anul 1919, cu ocazia primelor alegeri în care a fost utilizat votul universal, funcția de deputat în Parlamantul României Mari.
În paralel cu viața politică a continuat și activitatea pentru care se pregătise atât de mult, fiind decan al baroului de avocați din Ilfov în perioada 1923-1925, 1925-1928 și în anul 1936.
Neacceptând toate ideile conducerii liberale a partidului, se va desprinde și va forma o grupare a disidenților, cu propriile idei și cu platformă proprie. Va edita ziarul "Răspunderea", prin care își exprima ideile, dorind o reformă reală a partidului. Această disidență în cadrul propriului partid nu a fost pe placul acestuia, iar în anul 1930 va alege să părăsească gruparea liberală și să se alătrure unei alte grupări disidente, ce devenise partid de sine stătător și anume Partidul Național Liberal cunoscut sub denumirea de Partidul Georgist, fiind condus de reputatul istoric și om politic Gheorghe I. Brătianu. Pe listele Partidului Georgist va deveni deputat în Parlamentul României și va milita pentru dezvoltatrea agricolă a Dobrogei, pentru dezvoltarea infrasctructurii portuare, considerând că portul reprezintă o oportunitate de dezvoltare a provinciei, dar și a țării.
Istrate Micescu se va reîntoarce în Partidul Național Liberal în anul 1931, iar din 1937 se va înscrie în Partidul Național Creștin. Va primi portofoliul Ministerului Afacerilor Străine din decembrie 1937 până în 10 februarie 1938, când se va instaura regimul de autoritate monarhică al lui Carol al II-lea.
Va susține cu toată tăria instaturarea regimului de autoritate al regelui, lucrând la elaborarea Constituției din anul 1938, care consacra acel regim și îi oferea legitimitatea funcționării.
Cu acest prilej dreptul la vot deși era universal, erarestrictiv, adresându-se bărbaților și femeilor (în premieră), care împilniseră vârsta de 30 de ani și erau știutori de carte.
În vremea monarhiei active, Istrate Micescu va face parte din Frontul Renașterii Naționale, singura formațiune politică legală pe teritoriul statului, fiind component al Consiliului Superior Național. A fost numit senator de regele Carol al II-la în anul 1939 și ulterior ministru al justiției în perioada noiembrie 1939- mai 1940.
Ca susținător al monahiei, adică al "vechiului regim", nu putea scăpa de "furia roșie", drept pentru care a fost arestat și condamnat la 20 de ani de temniță grea, de muncă silnică, în închisoarea de la Aiud, alături de alți fruntași politici români.
A murit la 70 de ani în aceiași zi în care s-a născut, adică pe 22 mai 1951, lăsând în urma sa o activitate politică, juridică, pedagogică deosebită, dar condamnată de noul regim impus după model sovietic în anul 1947.
A iubit Dobrogea, a colaborat cu locuitorii săi și dorea o dezvoltare a provinciei pe baza principiilor liberale, pentru prosperitatea acestora. Colaborarea cu regele Carol al II-lea i-a umbrit într-un fel, activitatea politică și ministerială avută anterior.
Bibliografie selectivă:
I. Voiculescu, I. Hagiu, Opera guvernului liberal ( 1933-1937), București, 1937
I.M. Costian, Regele Carol al II-lea și partidele politice, București, 1933
Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne și Guvernanți (1916-1938), Editura Silex, București, 1996
Adrian Ilie, Liberalismul politic în centrul Dobrogei, Editura Succeed Publishing, Medgidia, 2008
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Și-a început activitatea ca avocat în barourile din Argeș ( 1905-1907) și Ilfov ( din anul 1908). Datorită activității sale fructuoase devine profesor la Facultatea de Drept din București, începând cu anul 1912.
Un naționalist convins, pune mai presus de orice suveranitatea națională, luând parte la războiul de reîntregirea neamului, fiind rănit în luptele de la Mărășești, împotriva trupelor Puterilor Centrale.
Nu putea sta departe de tumultuoasa viață politică din România interbelică, luând decizia de a deveni membru al Partidului Național Liberal, ocupând din anul 1919, cu ocazia primelor alegeri în care a fost utilizat votul universal, funcția de deputat în Parlamantul României Mari.
În paralel cu viața politică a continuat și activitatea pentru care se pregătise atât de mult, fiind decan al baroului de avocați din Ilfov în perioada 1923-1925, 1925-1928 și în anul 1936.
Neacceptând toate ideile conducerii liberale a partidului, se va desprinde și va forma o grupare a disidenților, cu propriile idei și cu platformă proprie. Va edita ziarul "Răspunderea", prin care își exprima ideile, dorind o reformă reală a partidului. Această disidență în cadrul propriului partid nu a fost pe placul acestuia, iar în anul 1930 va alege să părăsească gruparea liberală și să se alătrure unei alte grupări disidente, ce devenise partid de sine stătător și anume Partidul Național Liberal cunoscut sub denumirea de Partidul Georgist, fiind condus de reputatul istoric și om politic Gheorghe I. Brătianu. Pe listele Partidului Georgist va deveni deputat în Parlamentul României și va milita pentru dezvoltatrea agricolă a Dobrogei, pentru dezvoltarea infrasctructurii portuare, considerând că portul reprezintă o oportunitate de dezvoltare a provinciei, dar și a țării.
Istrate Micescu se va reîntoarce în Partidul Național Liberal în anul 1931, iar din 1937 se va înscrie în Partidul Național Creștin. Va primi portofoliul Ministerului Afacerilor Străine din decembrie 1937 până în 10 februarie 1938, când se va instaura regimul de autoritate monarhică al lui Carol al II-lea.
Va susține cu toată tăria instaturarea regimului de autoritate al regelui, lucrând la elaborarea Constituției din anul 1938, care consacra acel regim și îi oferea legitimitatea funcționării.
Cu acest prilej dreptul la vot deși era universal, erarestrictiv, adresându-se bărbaților și femeilor (în premieră), care împilniseră vârsta de 30 de ani și erau știutori de carte.
În vremea monarhiei active, Istrate Micescu va face parte din Frontul Renașterii Naționale, singura formațiune politică legală pe teritoriul statului, fiind component al Consiliului Superior Național. A fost numit senator de regele Carol al II-la în anul 1939 și ulterior ministru al justiției în perioada noiembrie 1939- mai 1940.
Ca susținător al monahiei, adică al "vechiului regim", nu putea scăpa de "furia roșie", drept pentru care a fost arestat și condamnat la 20 de ani de temniță grea, de muncă silnică, în închisoarea de la Aiud, alături de alți fruntași politici români.
A murit la 70 de ani în aceiași zi în care s-a născut, adică pe 22 mai 1951, lăsând în urma sa o activitate politică, juridică, pedagogică deosebită, dar condamnată de noul regim impus după model sovietic în anul 1947.
A iubit Dobrogea, a colaborat cu locuitorii săi și dorea o dezvoltare a provinciei pe baza principiilor liberale, pentru prosperitatea acestora. Colaborarea cu regele Carol al II-lea i-a umbrit într-un fel, activitatea politică și ministerială avută anterior.
Bibliografie selectivă:
I. Voiculescu, I. Hagiu, Opera guvernului liberal ( 1933-1937), București, 1937
I.M. Costian, Regele Carol al II-lea și partidele politice, București, 1933
Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne și Guvernanți (1916-1938), Editura Silex, București, 1996
Adrian Ilie, Liberalismul politic în centrul Dobrogei, Editura Succeed Publishing, Medgidia, 2008
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
Citește și:
#citeșteDobrogeaCăile ferate în Dobrogea
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
Citește și:
#citeșteDobrogeaCăile ferate în Dobrogea
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
