#citeșteDobrogea Situația Dobrogei în anul 1917, în timpul ocupației germano-bulgaro-turce (II) (GALERIE FOTO)

 

Un interes deosebit pentru administrația străină a fost reprezentat de industria extractivă a cuprului, din mina Altân Tepe. Sarea și cărbunele nu erau extrase din Dobrogea. Un izvor de sulf descoperit la Mangalia era folosit pentru tratarea diferitelor afecțiuni, prin băi frecvente. Calcarul era exploatat în cariera de la Canara, aflată în nordul Constanței, precum și la Medgidia.

Instalațiile de rafinare a petrolului erau exploatate la Cernavodă și Constanța, ce fuseseră proiectate de societățile petroliere cu cifre de afaceri consistente.

Morile aveau o capacitate cifrată între 10-50 tone, cele mai importante fiind la Constanța, Cogealac, Medgidia (aflată chiar în proprietatea primarului de origine germană, Carol Kaiser), Omurcea, Caraomer, Cuzgun ( Ion Corvin) ș.a. La Cernavodă funcționa și Fabrica de șuruburi, care avea o producție de 560 tone în fiecare an, precum și Fabrica de ciment care funcționa neîntrerupt, fiind construită în perioada antebelică, cea avea o producție de 30-32 de vagoane zilnic.

La Constanța exista o Fabrică de tablă, precum și o fabrică de cărămidă. Aceste stabilimente au continuat să funcționeze și după preluarea Dobrogei de către ocupanți. Cu toate acestea, localitățile erau depopulate, locuitorii plecând în bejenie, datorită operațiunilor militare și a distrugerilor provocate de război. Gospodăriile au fost jefuite, iar turmele altădată numeroase, rămăseseră doar în amintirea foștilor economi. Impresia generală era aceea că totul era pierdut și că doar sfârșitul războiului avea să aducă liniștea și prosperitatea locuitorilor săi. Cu toate acestea, noii ocupanți au permis întoarcerea proprietarilor în localitățile lor și la locuințele parasite.

Administrația de etapă era preocupată de reluarea activităților populației care să aducă venituri însemnate noilor stăpâni. Forța de muncă disponibilă era atent monitorizată de ocupanți. Se dorea transmiterea încrederii în bunele intenții ale acestora.  Încrederea a fost obținută treptat, cu pași mici. Cu timpul, activitățile au fost reluate, locuitorii au revenit la casele lor, le-au refăcut. Agricultorii au început să își are pământul și să crească din nou, animale.



Refugiații aveau posibilitatea să revină în provincie pe la Cernavodă și pe la Ostrov, unde erau organizate centre pentru primirea acestora. În aceste localități refugiații erau primiți de serviciul medical și primeau alimente pentru o perioadă de timp. La sosirea în localitățile de baștină urmau să fie deparazitați și vaccinați. Transportul se realiza pe calea ferată, cu vagoane de marfă, în garnituri de transport special. În 1917 fuseseră primiți 15.296 refugiați, ce aveau în proprietate 5562 vite.

Afluxul refugiaților a fost atât de mare, încât o parte din refugiați, au parăsit coloanele, evitând controalele medicale, vaccinarea și deparazitare.
Armata a III-a bulgară controla drumurile care făceau legătura între localitățile Carol I-Tariverde-Principele Nicolae, Carol I –Erchesec –Sarai-Topolog și Medgidia-Cernavodă. Efectivele acestei armate asigurau securitatea drumurilor și paza rezervelor de cereale rechiziționate, uneori cu abuzuri. Aceste posturi de supraveghere erau formate din 3 până la 40 de soldați, care intrau adeseori în conflict cu localnicii și chiar cu camarazii germani, mult mai toleranți față de populația locală. În martie 1917 posturile depozitelor de cereale au fost retrase, după golirea depozitelor, magaziile fiind comasate. La Cogealac a fost creată o regiune de comandament economic, având în vedere potențialul economic al zonei. Recoltele obținute urmau să folosească viitoarelor campanii militare ale Puterilor Centrale.

Pentru o eficientă administrare economică au fost numiți ofițeri logistici și ofițeri administrativi. Ofițerii economiști aveau un rol deosebit de important în administrarea teritoriului, planurile Administrației de etapă având în vedere o exploatare judicioasă a Dobrogei.

 
 
Surse bibliografice:
Constantin Brătescu, De sub ocupație germană în Dobrogea, în Arhiva Dobrogei, II, 1919
Idem, Două statistici etnografice germane în Dobrogea, în Arhiva Dobrogei, II, 1919
***Memoriu al administrației germane de etapă din Dobrogea. Întocmit la mijlocul lui aprilie 1917, editori Valentin Ciorbea, Constantin Cheramidoglu, Walter Rastätter, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012
Adrian Ilie, Valea Kara-su în perioada secolelor XIV-XIX. Monografie istorică, Editura Succeed Publishing, Medgidia, 2008
Idem, Medgidia, Istoria orașului din 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012

Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
 
Citește și:

#citeșteDobrogea Situația Dobrogei în anul 1917, în timpul ocupației germano-bulgaro-turce