#Crez și credințe „Iarba Fiarelor“ de Ion Aurel Candrea V .„Credința că animalele pot prevesti schimbarea vremii e veche ca lumea şi o regăsim la mai toate popoarele “

• Lucrare de amploare, unde sunt luate în discuție, pe capitole relevante, cele mai răspândite datini și legende transmise din generație în generație
• Sunt menționate în volumul „Iarba Fiarelor“și câteva semne prevestitoare de ploaie.

Unul dintre marii lingviști și folcloriști români, școlit la Sorbona, profesorul Ion Aurel Candrea a lăsat contribuții însemnate la cercetarea limbii române vechi din veacurile XVI-lea și XVII.

Volumul „Iarba fiarelor”, apărut în 1928, la editura Cultura Națională din București, reprezintă un studiu comparatist al credințelor străvechi ale românilor, cu specificul lor și, mai ales, cu asemănările pe care autorul le-a găsit cu obiceiuri similare ale altor popoare.

Este o lucrare de amploare, unde sunt luate în discuție, pe capitole relevante, cele mai răspândite datini și legende transmise din generație în generație, născute din imaginația primitivă a privitorilor către cer, către lună și stele, sau din împletirea credințelor intuitive cu cele legate de religia creștină.

Capitolul dedicat „ierburilor tainice”, trece în revistă câteva plante despre care se spune în popor că au proprietăți miraculoase (iarba fiarelor, ferega, mătrăguna), descriind detaliat ritualurile complicate care însoțesc culegerea, folosirea și păstrarea lor.

Despre Ziua Ursului

Ion Aurel Candrea menționează în volumul său că, din cele mai vechi timpuri a existat credința că animalele pot prevesti schimbarea vremii.

„Credința că animalele pot prevesti schimbarea vremii e veche ca lumea şi o regăsim la mai toate popoarele. Din timpurile cele mai îndepărtate, omul primitiv, fie că ducea o viată pastorală, fie că trecuse la viata agricolă, se uită cu groază sau cu nădejde la cer — sau pentru că se temea de deslăntuirea fenomenelor atmosferice, pe cămpul deschis, care nu-i oferia nici un adăpost, sau că doria ploaia binefăcătoare care să-i rodească bucatele— şi a fost cel mai bun observator al celor ce se petreceau în jurul lui. A scrutat cerul şi pământul, a studiat în toate amănuntele gesturile şi obiceiurile animalelor, a luat aminte la tot ce se repetă în anumite împrejurări, cu privire la schimbările vremii, şi din toate aceste observatiuni a tras învătăminte pe care le-a transmis generatiilor următoare“ – menționează Ion Aurel Candrea în volumul apărut în 1928.  

Sunt menționate în volumul „Iarba Fiarelor“și câteva semne prevestitoare de ploaie.

„Şi astăzi, filosoful dela tară, inarmat cu rezultatele acestor observatiuni îndelungate, milenare, ştie să se folosească de ele, poate prevedeă vremea rea şi se poate feri uneori de urmările ei funeste pentru avutul lui. Fără să se uite la barometru, fără să ştie ce sunt curentii atmosferici sau atătea altele de care se călăuzesc meteorologii savanti, prevesteşte, în cele mai multe cazuri, cu o preciziune uimitoare, toate schimbările vremii, ploaia şi ninsoarea, vântul şi furtuna, căldura şi gerul, vremea rea ca şi cea bună. Câte n-ar putea învăța cărturarii din această carte a poporului!
Să cităm un exemplu. Pitre, în frumoasa-i lucrare, Usi e costumi, credenze e pregiudizi del popolo siciliano, pomeneşte câteva semne prevestitoare de ploaie, după credinta Sicilienilor:
1. Când cocosul cântâ peste zi.
2. Cănd pisica se linge pe obraz.
3. Cănd grohăe porcii.
4. Cănd cJosca-si caută puii.
5. Când ies cărăbuşii.
6. Când găgâie găstele.
7. Când măgarii işi scutură urechile.
8. Când ciorile sboară prin aer. croncănind.
9. Cănd, toamna, pasările sboară în stoluri lungi si dese.
10. Când cocostârcii sboară pe sus.
11. Cănd luna e în formă de corn si e înconjurată de un cearcăn luminos.
12. Cănd festila din candelă se îngroasă la capăt.
13. Cănd se aprinde funinginea de pe fundul ceaunului“ – mai găsim în volumul iarba Fiarelor.

Despre volumul profesorului Ion Aurel Candrea

Alte capitole sunt dedicate „facerii lumii” (cu o serie de legende cosmogonice în care lumea se naște în lupta dintre spiritul binelui și cel al răului), datinilor străvechi legate de începutul primăverii, de ritualurile menite să aducă ploaia sau să sporească belșugul.

Legat intrinsec de natură, omul simplu a observat-o cu atenție, din cele mai vechi timpuri, și a învățat să descifreze semnificația tuturor  plantelor și animalelor din jurul casei, fiind capabil uneori să facă predicții mai precise chiar decât cele ale marilor cărturari.

Volumul grupează sistematic aceste moduri de interacțiune cu viul, oferindu-ne câte un capitol pentru fiecare entitate de care sunt legate obiceiuri sau credințe, nu doar ale românilor, ci și ale altor neamuri din lume.

Mai putem parcurge în studiul folcloric al autorului fermecătoare tălmăciri despre „Calendarul babelor”, despre credințele legate de diverse fenomene ale naturii sau legende transmise de-a lungul secolelor legate de... strănut.

Cartea are atașat și un index util, care facilitează cititorului trimiterile la ariile sale de interes.
 
Citește și:
#DobrogeaDigitală - Acces universal la informație „Iarba fiarelor”, de I. A. Candrea

#Crez și credințe„Iarba Fiarelor“ de Ion Aurel Candrea II .„Înainte de facerea lumii nu se vedea decăt o apă nemărginit de mare pe care umblau încoace şi încolo Dumnezeu şi cu dracul“ 

#Crez și credințe„Iarba Fiarelor“ de Ion Aurel Candrea I .„În lumea mistică pe care şi-a creat-o imaginaţia aprinsă a omului primitiv, totul era cu putință“
  
#Crez și credințe„Iarba Fiarelor“ de Ion Aurel Candrea III. „Petele care se zăresc pe suprafata lunii au aţățat din cele mai vechi timpuri curiozitatea omului“

#Crez și credințe„Iarba Fiarelor“ de Ion Aurel Candrea IV .„ Eclipsele de lună crede poporul că se întămplă din cauză că Iuna e măncată de nişte dihonii“