#DobrogeaDigitală Condițiile pentru recunoașterea unui cult de Statul Român, în 1928

Între cele două războaie mondiale în România funcționau nouă culte recunoscute de stat. Acestea erau cultul ortodox, cultul catolic (de rit latin, grec-rutean şi armean), cultul reformat (calvin), cultul evanghelic luteran, cultul unitarian (greco- catolic), cultul armeno-gregorian, cultul mozaic și cultul mahomedan. Astăzi, 18 culte sunt recunoscute oficial în România, potrivit prevederilor Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă.


În anul 1928 noua Lege a cultelor a fost modificată și a intrat în vigoare pe 22 aprilie, odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial. „Legea pentru regimul general al Cultelor” din 1928 a fost publicată și de revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr 9, anul VI, septembrie, 1929. Pe lângă multe alte informații interesante, de exemplu care era procedura de alegere a cultului unui copil în diverse situații familiale, legea prezintă și care era modalitatea prin care un cult nou putea cere recunoaștere din partea statului.
Înainte de toate, se arată în Art. 22, confesiunea de credinţă şi principiile religios-morale ale noului cult nu trebuiau să fie „potrivnice ordinei publice, bunelor moravuri şi legilor ţării”, iar sistemul lor de organizare, conducere şi administrare trebuia să fie în conformitate cu dispoziţiile respectivei legi. Tot din articolul 22 aflăm ce documente trebuiau depuse, dar și motivele pentru care unui cult i se putea revoca recunoașterea:
„Pentru obţinerea recunoaşterii, ele vor trebui să pre­zinte Ministerului Cultelor un statut, cuprinzând confesiunea de credinţă, principiile religioase-morale şi sistemul de organizare, conducere şi administrare, care statut, după ce va fi examinat de Ministerul Cultelor, va fi supus aprobări Corpurilor legiuitoare. Recunoaşterea dată unui cult nou poate fi revocată, pe aceeaşi cale dacă organele, corporaţiile şi membrii săi contravin în mod făţiş dispoziţiunilor acestei legi şi ale statutului aprobat”.
Articolul 23 al aceleași legi impunea unele restricții viitoarelor culte aprobate, în ceea ce privește posibilitatea de achiziționare de imobile și teren. Cultele puteau deține proprietăți doar dacă aveau destinația de biserici, case parohiale și cimitire:
„Art. 23. - Capacitatea juridică a cultelor noi recunoscute se limitează la achizițiuni de imobile si bunuri necesare numai pentru serviciul divin (Casele de rugăciuni), locuinţe pentru slujitori şi cimitire. Înainte de transcrierea sau intabularea dreptului de proprietate, actele de achiziţie pentru astfel de imobile şi bunuri vor trebui să aibă aprobarea Ministerului de Culte.”


Formula jurământului de fidelitate către Suveran şi de supunere faţă de Constituţie şi legile ţării a șefilor de culte
Din următoarele articole ale legii se poate observa clar implicarea statului, prin Ministerului Cultelor, în viața bisericilor recunoscute. Astfel, aflăm din art. 25 că „Statul are asupra tuturor cultelor dreptul de supraveghere şi control” sau din art. 26 că Ministerul Cultelor putea interzice bisericilor „executarea instrucțiunilor și ordinelor care sunt contrare ordinei publice, bunelor moravuri, legilor în vigoare şi siguranţei Statului”. Mai mult, la art., 27, regăsim formula jurământului de fidelitate către Suveran şi de supunere faţă de Constituţie şi legile ţării a șefilor de culte:
„Art. 25. - Statul are asupra tuturor cultelor dreptul de supraveghere şi control care se va exercita prin Ministerul Cultelor, să trimită şi să dea acestui Minister sau delega­ților săi autorizații ori acte oficiale și orice informație li s-ar cere.
Art. 26. - Toate instrucțiunile și ordinele de interes obştesc, date de autorităţile cultelor slujitoare sau credincioşilor lor, se vor aduce în acelaşi timp şi la cunoştinţa Ministerului Cultelor. Acesta va interzice executarea instrucțiunilor și ordinelor care sunt contrare ordinei publice, bunelor moravuri, legilor în vigoare şi siguranţei Statului.
Art. 27. - Şefii cultelor (mitropoliţii, episcopii, superintendenţii, etc.), aleşi sau numiţi în conformitate cu statutele lor de organizare, nu vor fi recunoscuţi şi introduşi în funcţiune, decât după aprobarea Maiestăţii Sale Regelui, dată pe baza recomandării Ministerului de Culte şi după depunerea jurământului de fidelitate către Suveran şi de supunere faţă de Constituţie şi legile ţării.
Formula de jurământ este următoarea!
Înaintea lui Dumnezeu, jur credinţă Maiestăţii Sale Regelui României şi succesorilor săi; Jur că voi respecta şi voi face să se respecte de către subalternii mei Constituţiunea şi legile ţării; Jur că nu voi întreprinde nici-o acţiune de natură de-a aduce atingere ordinei publice sau integrităţii Statului român; Aşa să-mi ajute Dumnezeu.”


#citește mai departe în revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr 9, anul VI, septembrie, 1929.

Foto: Domeniul public
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche
S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citește și:
#Dobrogea Digitală: Motivul pentru care BOR a condiționat intrarea în țară a călugărilor de la Athos în 1929