Dobrogea în anii 1938-1939 (II) – Municipiul Constanța, regulile de la plaja Mamaia și primarul Nicolau

La sfârșitul anilor 30, Dobrogea era o provincie în continuă dezvoltare economică iar turismul era unul dintre domeniile în care excela. Balcicul atât de drag Reginei Maria era una dintre principalele atracții în sezonul estival.

În vara anului 1938, orașul din Cadrilater era luat cu asalt de sute și mii de turiști. Grație regulilor stricte impuse de administrația locală activitatea sezonieră s-a desfășurat în condiții foarte bune. Era și meritul primarului ardelean Teodor Nicolau, general în rezervă, cel care impusese reguli stricte de stopare a speculei în urbea din județul Caliacra.

La sfârșitul verii anului 1938 autoritățile statului efectuează o inspecție la Balcic și constată că, într-un timp foarte scurt, primarul interimar Nicolau reușise să realizeze foarte multe lucruri bune. Orașul se prezenta foarte bine iar turismul înregistrase profituri importante.

În urma acestei inspecții se ajunge la concluzia că generalul Teodor Nicolau poate face față și unei provocări mult mai mari. Astfel, pe data de 19 septembrie 1938, prin Decretul Regal nr.3237, Nicolau este numit în „funcțiunea” de primar al Municipiului Constanța. El va ocupa acest post dificil timp de aproape doi ani, până în iunie 1940. La data numirii sale ca edil al vechiului Tomis, ofițerul în rezervă avea 59 de ani.

Imediat ce ajunge primar al Constanței, Nicolau se apucă de treabă. Pregătirea sa militară se reflectă și asupra modului de lucru, el aplicând cu severitate normele legale și nelăsând loc de compromis. Nicolau nu este însă un militar rigid, ci un gospodar care în multe cazuri dă dovadă de diplomație.

Se apucă imediat de treabă și ia măsuri pentru asigurarea unor condiții bune de trai și pentru protecția populației. Al Doilea Război Mondial bătea la ușă, astfel că edilul ia măsuri de protejare a populației în cazul unor eventuale bombardamente, construind adăposturi subterane de mare capacitate (pentru 500 de persoane). De asemenea, la inițiativa sa este construit un dig de apărare în Nordul Orașului. Se ocupă de sistematizarea urbei, reabilitează străzi, construiește școli și o biserică (n.a. sursă biblio. – Samson Bota...)

În timpul mandatului său clădirea anexă a Cazinoului Comunal (n.a. - actualul Acvariu) este reabilitată definitiv și transformată în sediul Muzeului Regional al Dobrogei.

Extrem de interesante sunt ordonanțele privind plajele municipiului, date de Primăria Constanța, în timpul mandatului lui Teodor Nicolau. Spre exemplu, ordonanța nr. 16253 din 20 iunie 1939, care cuprinde reguli stricte privind sezonul estival pe plaja Mamaia și pe celelalte plaje ale municipiului.
 

„Pe tot restul litoralului Mării, dela satul Mamaia și până la Institutul Bioceanografic... fiind un drept regalian, nu poate face nimeni baie decât plătind o taxă de 5 lei de fiecare persoană.

Se exceptează plaja din dreptul hotelului Rex, unde pe baza convenției aparte, încheiată cu Primăria, persoanele ce locuiesc la hotel pot face baie fără plată, sub rezerva controlului Primăriei, că nu fac plaje persoane ce nu locuiesc la hotel.

Nimeni nu poate face baie fără plată. Cei găsiți fără bilet de bae pe plaja Mamaia vor plăti întreit taxele de intrare. Un personal specializat e însărcinat a încasa taxele de la cei ce fac plaje”.

Nu comentăm justețea unei astfel de decizii, dar trebuie să recunoaștem că, în acest fel, Primăria obținea venituri semnificative în perioada estivală. Ordonanța emisă de primarul Teodor Nicolau prevede, de asemenea, faptul că este interzis la Mamaia scăldatul trupelor (militare), al cailor sau spălatul oricărui fel de vehicul, în zona mai sus-menționată. 

În ceea ce privește trupele militare, este vorba de personalul din hidro-aviație, militari ce își avea baza la Siutghiol, în vecinătatea stațiunii. Acestora le-a fost însă alocat separat un loc anume pentru scăldat, la Nord de Hotel Rex, în vecinătatea satului Mamaia.

Se interzicea, de asemenea, pe timpul sezonului circulația căruțelor pe plaje și pe bulevard, acestea urmând a fi dirijate de către jandarmi pe direcția Canara.

Cei care făceau baie pe plaja Mamaia, în zona sus-amintită („de la satul Mamaia și până la Institutul Bioceanografic”) erau obligați să poarte costume, în caz contrar riscând amenzi contravenționale. Institutul Bioceanografic menționat în ordonanță este actualul Institut Național de Cercetare și Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” (azi pe Bd Mamaia, nr.300).

La Băile Mamaia era obligatoriu ca vizitatorii să se schimbe în cabinele amenajate special. Băile de soare fără costum se puteau face doar în solarii special amenajate. Se impunea decență și bună cuviință iar dansul în costum de baie era interzis atât pe plaje, cât și pe terasa Cazinoului Mamaia.

Accesul pe plaje a vehiculelor cu tracțiune mecanică și animală era interzis. La fel, accesul cu câini. În zonele aglomerate se interzicea practicarea jocurilor (cu mingea, cu cercul etc) acestea putând să se desfășoare doar în margini bine stabilite ale porțiunilor de plaje.

Regulamentul prevedea condiții și pentru celelalte plaje ale municipiului. Pe plaja Modernă din Constanța (Modernul de azi) taxa pentru cei ce foloseau cabine era de 10 lei, plus 1 leu timbru de aviație, pe când cei ce nu foloseau cabine trebuiau să achite doar cinci lei plus timbrul de aviație. Elevii plăteau jumătate de bilet iar copii de până în 7 ani erau scutiți de la plată.

Plata acelui timbru de aviație fusese impusă la nivel național. Așa cum arată profesorul Ioan Scurtu în sursa „Istoria românilor de la Carol I la Nicolae Ceaușescu” se acredita ideea că „sumele adunate erau alocate pentru dezvoltarea aviației militare, armă modernă cu care erau apărate granițele României”.

Pe alte două plaje de pe raza municipiului, taxele erau astfel: pe plaja Domnița Ileana – 6 lei+1 timbrul, la cabine, respectiv 3 lei + timbrul, la fără cabine; pe plaja Sirena – 2 lei+1 leu timbrul de aviație.

Generalul Teodor Nicolau, fost erou multiplu decorat în Primul Război Mondial a fost demis din funcția de primar al Constanței în iunie 1940, odată cu venirea legionarilor la putere (Guvernul legionar a fost instituit oficial în sept 1940). La data plecării lui din funcție, Primăria Constanța avea în conturile Băncii Naționale suma de 18 milioane de lei, iar în magaziile proprii 100 de vagoane de grâu, păstrate pentru eventuale perioade de criză (n.a.sursă - Samson Bota).

Ofițerul în rezervă a părăsit Constanța și s-a întors acasă, la Câmpulung. În 1942 revine pe scena politică, după ce este numit prefect al județului Muscel. În această calitate, prin diplomație, reușește să îi convingă pe germani să nu cantoneze o divizie în zonă. Potrivit sursei Samson I. Bota – „Generalul Teodor Nicolau, File din viața unui militar...”, în acest fel, orașul Câmpulung scapă de bombardamentele aviației americane, care au provocat numeroase distrugeri în alte orașe din România.

Născut în Ardeal ca Nicolae Toader, generalul Teodor Nicolau a murit în 1952, la vârsta de 73 de ani. Potrivit ultimei sale dorințe, trupul său a fost dus la cimitir de un car simplu, tras de patru boi. A ieșit din scenă, dar a rămas în istorie ca un om modest și patriot, erou de război și ofițer multi-decorat, prefect și nu în ultimul rând, bun gospodar, primar al orașului Balcic și al municipiului Constanța...

(Va urma)

Bibliografie
Dan Caragea – Plajă la Constanța, Mamaia acum 80 de ani, articol publicat pe 6 decembrie 2017 pe site-ul dancaragea.blogspot.com
Samson I. Bota – Generalul Teodor Nicolau, File din viața unui militar, Alba Iulia 2016, dacoromania.alba
Ioan Scurtu – Istoria românilor de la Carol I la Nicolae Ceaușescu
Dobrogea în arhivele românești 1597 – 1989, coordonator Virgil Coman
Anuarul Statistic al României 1937-1938


Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.


Citește și:

Dobrogea în anii 1938-1939 (I). Orașul Balcic și primarul său ardelean