Dobrogea în anul 1925 (V). Comercianții din comunele rurale

Documentele oficiale emise în perioada interbelică de către autoritățile locale și de forurile economice ale provinciei ne ajută astăzi să reconstituim parțial imaginea vieții comerciale din localitățile dobrogene. Listele emise anual de către Camera de Comerț și de Industrie Constanța ne oferă numele principalilor agenți economici din localitățile județului.


O statistică întocmită pentru anul 1924 prezintă numele și ocupațiile principalilor comercianți din comunele urbane. Acolo unde lista este prea lungă vom enumera doar pe câțiva dintre acești oameni de afaceri precum și breslele din care ei făceau parte. De asemenea, vom da ca exemplu doar câteva dintre comunele rurale aflate în plasa Constanța.


În anii 24-25, Anadolchioi (azi cunoscut și sub numele de Coiciu) era oficial încă un sat, aflat la numai doi kilometri de comuna urbană Constanța. Anadolchioi urma să devină cartier al orașului abia începând cu 1 ianuarie 1926, atunci când Constanța devine oficial municipiu, cu acte în regulă.


În 1924 Anadolchioi era încă o așezare de sine stătătoare, neînglobată încă în acte de urbea învecinată. Pe raza comunei se găseau cârciumile lui Hristu Ceaciu și Miloș Marcu, cafenelele lui Sava P.Sava și Negip Omer, băcăniile deținute de Asan Hagi Ali și Tache Ion sau măcelăriile lui Iosef Stros și Pandele Sava. Tot aici își desfășura activitatea arendașul Abdul G. Saip, industriașul C. Ciurea și Anastase Atanasiu, acesta din urmă ocupându-se de grădinărit.


Tot în apropierea Constanței se găsea satul Canara, rebotezat în 1930 Ovidiu (astăzi oraș de sine stătător). Aici funcționau cârciumile deținute de Petre Cojocaru, Gheorghe Gheorghiu, Stan Belciu, Nicolae Ciuceanu sau Tudor Soancă. Puteai degusta o cafea la ibric la cafeneaua lui Sali Amet, pentru ca apoi să îți poți cumpăra diverse produse alimentare de la băcăniile aflate în proprietatea lui Ali Taigara sau Wilhelm Faitag.
Tot la Canara funcționau fierăriile lui Stoian Novac și Gheorghe Grigore iar Gotlieb Laier vindea în magazinul său țiglă pentru cei ce doreau să își ridice case și acareturi.


Tot în plasa Constanța se găsea comuna rurală Hasiduluc, devenită câțiva ani mai târziu Cumpăna. În 1924 aici activau cârciumarii Ion IP Solomon, Cristu Teodoru, Ion Maer, Duma Macovei, Ion Lefter, Gheorghe Codârlă sau Bucur Cioconea.
Pe raza localității se desfășurau intense munci agricole, cele mai multe efectuate sub atenta supraveghere a arendașilor Zecheria Gelal, Nicolae Jipa sau Nicolae Boroș. Frederic Dag și Menzeit Asim erau morarii localității.


În nordul județului, tot în plasa Constanța, se afla comuna Karamurat (Murat cel Negru), cunoscută astăzi sub numele de Mihail Kogălniceanu. Aici funcționau băcăniile lui Constantin Jipa și Ioan Popa, moara lui Josef Terner sau cârciumile lui Gheorghe Pușcașiu, Radu V. Popa, Octavian Moroianu și Ion Tudoran. Cel mai important arendaș care locuia pe raza comunei era Voicu Voivoda.


În sudul plasei (plășii) Constanța, mărginită de „lacul sărat” („tuzlu ghiol”) și mare se afla comuna Tuzla. Dumitru Antonescu era aici proprietar de hotel, Stan Ionescu deținea o băcănie, Ivan Tănase – o fierărie iar Dumitru Anton era meșter curelar. Cârciumile din sat erau deținute de Constantin N. Constantin, Gheorghe Manole și Mihai Vasilescu, în timp ce Grigore Cristu era singurul antreprenor cu domiciliu în comună.


Mai dăm ca exemplu și comuna Techirghiol, aflată la acea vreme în continua dezvoltare. Pe lista făcută publică în anul 1925 de către Camera de Comerț și Industrie Constanța se află mai multe persoane reunite sub titulatura de „economi”. Economul era un administrator, meseria fiind definită în DEX ca „persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a unui internat sau a unei averi a cuiva, sau cu administrarea veniturilor unei mânăstiri”. Trebuie să menționăm însă că în 1924-1925, la Techirghiol Sat nu funcționa încă Sanatoriul Preoțesc, acesta fiind întemeiat abia în 1928 de patriarhul Miron Cristea (n.a. iar biserica de lemn cu hramul Sfânta Maria a fost adusă aici de la Stâna Regală din Sinaia abia în 1951, an în care este înființat și schitul de maici).


Chiar și fără Sanatoriul Preoțesc și Biserica Sfânta Maria, în 1924-1925 Techirghiol (comună compusă din Techirghiol Movilă și Techirghiol Sat) este o localitate prosperă, o stațiune balneo-climaterică extrem de căutată și un loc de refugiu preferat de artiștii vremii.
Din aceste motive, afacerile înfloresc și odată cu ele prosperă și acei economi/administratori la care făceam mai devreme referire. Acționau pe raza comunei economii Ștefan Stoian, Avram Nicola, Mustafa Rifat, Mamut Mustafa, Ion Ciuberea, Abdulachim Ciorahai, Ciorabai Dauf, Abdula Dauf, Zapar Ibadula, Menseif Asan etc...


La Techirghiol activau măcelarii Abdulveli e Veli și Cociu Constantin Popa, brutarii Ilie Panait și Ilie Zofcu, băcanii Vasile Iordan și Xenofon Gritas, precum și cârciumarii Nicolae Georgescu, Mihalache Gheorghiu, Gheorghe Stoica sau Radu Bagean.
Existau mai mulți proprietari de hoteluri care în același timp aveau și domiciliu în comună: Tudor Epure, Panait Papamihadopol, Radu Barbu, Toma Crețu, C. Nițescu, Nicolae Vidrighin sau Maior Manolescu.


În 1925, județul Constanța avea o populație totală de 223.638 de locuitori. Județul avea un oraș reședință și alte șase comune urbane (orașe). Acestea din urmă erau: Cernavoda (8000 de locuitori), Cuzgun, azi Ion Corvin (1343 loc.) Hârșova (4554 loc.), Medgidia (4356 loc.) Mangalia (1475 loc.) și Ostrov (2647 loc.).


Numărul total al comunelor rurale de pe raza județului era de 74, ele fiind compuse din 230 de sate și cătune.


(Va urma)


Bibliografie
Anuarul General al Dobrogei - Călăuza administrativă - Comercială - Industrială, Camera de Comerț și Industrie Constanța, Ediția I - 1925, coordonatori insp.com Oct. Văleanu, secr.gen. Camera de Comerț
Anuarul Statistic al României 1924, Editat de Tipografia Curții Regale, București, 1925
Anuarul Statistic al României 1925, Editat de institutul de Arte Grafice Eminescu, București, 1926


Despre Cristian Cealera

Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.

Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanța, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultății de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveștile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.


Citește și:

Dobrogea în anul 1925 (IV). Sărbătorile legale, parlamentarii și consulii străini