#DobrogeaAcademică Scurt istoric al Cabinetului Numismatic al Academiei Române

Istoria Cabinetului Numismatic și a colecției sale (care nu înseamnă neapărat același lucru, neexistând o suprapunere cronologică perfectă) se derulează pe mai multe paliere cronologice, specifice de altfel istoriei României de la Unirea Principatelor și până astăzi. Povestea celei mai vechi părți a colecției, aceea legată de anii 1871-1916, a fost profund influenţată de desfăşurarea dramatică şi de consecinţele pe durată lungă pe de o parte ale modului concret în care au luat naştere instituţiile Statului Român modern după 1859, pe de altă parte de cele ale evenimentelor care au condus la momentul 1 Decembrie 1918 şi constituirea României Mari.

Astfel, la doar câţiva ani de la Unirea Principatelor din ianuarie 1859, arhitectura instituţională a României era completată, în 1866, prin fondarea, după modelul statelor apusene şi slujind interesului naţional, a Societăţii Literare Române, devenită în 1867 Societatea Academică Română

Structura Societăţii Academice se întemeia pe trei secţii: filologie, istorie-arheologie şi ştiinţe naturaleⁱ. Un an mai târziu şi integrată acesteia avea să se constituie Biblioteca Academiei Române, instituţie cu valenţe enciclopedice şi vocaţie universală, menită a susţine documentar activitatea secţiilor, dar şi de a recupera şi păstra cât mai multe şi relevante documente de istorie naţională şi universală specifice celor trei secţii.

La 12 august 1871, o dată devenită istorică, Al. Papiu Ilarian făcea publică primirea de la Mihail Crişanu din Reghin a 160 monede romane (un tezaur provenind din sud-estul Transilvaniei), V. A. Urechia anunţând, la rându-i, o donaţie de monede antice şi medievale respectiv medalii. Această politică de recuperare, conservare şi cercetare a documentelor numismatice avea să se accentueze după anul 1871, când D. A. Sturdza devenea membru al Societăţii Academice, dar mai ales din 1876, când avea să fie numit conservator al colecţiei de monede, medalii şi sigilii a Academiei Române. De altfel, în acelaşi an, D. A. Sturdza avea să doneze Societăţii Academice Române colecţia sa de 530 monede (majoritatea emisiuni medievale ale Ţărilor Române) şi medalii, valoarea lor fiind remarcabilă, ea fiind estimată la circa 5000 galbeni potrivit surselor vremii. Cu toate acestea, în anii următori colecțiile numismatice ale Academiei nu aveau să crească foarte mult, acest fapt fiind infșuențat și de acordul de a lăsa Muzeului Național de Antichități sarcina recuperării pieselor antice și medievale. Situația avea să se perpetueze până în 1893, când D. A. Sturdza avea să dăruiască Academiei Române un lot de şapte monede de aur, greceşti, romane şi bizantine, şi anume un stater emis de Filip II, regele Macedoniei, un stater de tip Koson, provenind probabil din tezaurele descoperite la începutul sec. XIX în munţii Orăştiei, aurei romani emişi de Traian şi de Carus, solidi romani şi monede bizantine de aur de la Theodosius II, Iustinian I respectiv Constantin VII şi Roman II. Constatăm astăzi, potrivit datelor din inventarele noastre, că a existat un moment premergător, mai puţin spectaculos, dar semnificativ. Anterior,în 1888 în colecţia lui D. A. Sturdza avea să intre, fiind donat de acesta Academiei Române, un tezaur de 191 denari şi antoninieni romani, eşalonaţi din sec. I p.Cr. (câteva piese) până la mijlocul sec. III p.Cr. respectiv la Filip Arabul şi familia sa. Tezaurul a fost descoperit în 1888 într-o localitate neprecizată din jud. Gorj şi a intrat în literatură sub numele generic de tezaurul „jud. Gorj 1888”.

Prima evidenţă serioasă a colecţiei, care timp de decenii (mai exact între 1876 şi 1910) fusese depozitată într-o ladă din Aula Academiei Române ale cărei chei le aveau doar D. A. Sturdza şi M. C. Sutzu, avea să fie realizată parţial de către Constantin Moisil începând cu anul 1911, după înfiinţarea Cabinetului Numismatic al Academiei (unde fusese adus în calitate de asistent al lui M. C. Sutzu), acesta din urmă menit să administreze sistematic colecţia numismatică a acesteia, dar şi vechea Colecţiune a Statului, de la Muzeul Naţional de Antichităţi, adusă acum la Academia Română. Era o acţiune menită să pună ordine în ceea ce se adunase cu mari eforturi, dar nesistematizat, timp de mai bine de patru decenii, de cele două instituţii şi cele două personalităţi fondatoare ale numismaticii româneşti, D. A. Sturdza respectiv M. C. Sutzu. Acţiunea de identificare şi înregistrare, care a generat primul registru inventar al Cabinetului Numismatic, s-a realizat între anii 1911 respectiv 1916. Acesta include tot ceea ce se adunase timp de 40 de ani prin eforturile lui D. A. Sturdza, dar și căteva mii de monede antice grecești, mai ales ale orașelor de pe coasta de vest a Mării Negre (Istros, Tomis și Kallatis), donate de M. C. Sutzu imediat după înființarea Cabinetului Numismatic.

Intrările de monede corespunzătoare anilor din registrul inventar 1911-1916 nu corespund neapărat realităţii istorice a intrării lor în colecţie, ci mai ales momentului în care C. Moisil a procedat la înregistrarea lor.

Este cert că acţiunea de înregistrare demarată în anul 1911 nu a fost finalizată, intrarea României în Marele Război conducând la mobilizarea lui C. Moisil sub arme și întreruperea activității Cabinetului Numismatic.

Odată cu retragerea în Moldova din toamna lui 1916, colecţiile Academiei Române au fost evacuate împreună cu tezaurul Băncii Naţionale a României, iniţial la Iaşi, apoi, în 1917, în condiţiile apropierii frontului şi a incertitudinilor legate de ceea ce avea să urmeze, la Moscova, aceasta urmând a deveni centrul unei dezbateri istorico-diplomatice majore care nu s-a încheiat nici astăzi. Avea să se dovedească o decizie nefastă, la sfârșitul Marelui Război Academia Română pierzând în totalitate colecția sa, iar Regatul Tezaurul său, ambele sechestrate acum de Rusia Sovietică. Așa se face că la începutul anului 1919 Cabinetul Numismatic al Academiei, întemeiat pe activitatea prodigioasă a acelorași M. C. Sutzu și C. Moisil, avea să pornească din nou de la zero. Donațiile și achizițiile au avut însă un ritm susținut așa încât refacerea a fost una rapidă.

în anul 1934, partea sovietică avea să restituie Regatului României o parte a colecţiilor numismatice ale Academiei Române, în semn, desigur, de bunăvoinţă, pentru reluarea relațiilor diplomatice. Această primă restituire a ajuns la Cabinetul Numismatic al Academiei, unde se afla acelaşi Constantin Moisil, după moartea lui M. C. Sutzu (1933) şi a început a fi inventariată în anul 1940, în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, sub numele de „Depozitul D. A. Sturdza 1940”.

Poate cel mai spectaculos episod avea să se deruleze la finalul celui de al doilea război mondial, când Academia Română avea să intre în posesia celei mai mari și valoroase colecții numismatice constituite vreodată pe teritoriul României, aceea aparținând ing. C. Orghidan (peste 10000 monede grecești, romane, bizantine, transilvănene medievale, geme, camee, sigilii). Donată prin testament Academiei, aceasta avea să devină proprietate a acesteia după moartea ing. C. Orghidan în august 1944, preluarea colecției urmând a se efectua între 1946 și 1948 de către C. Moisil și Vitalien Laurent.

O altă restituire importantă avea să se producă în anul 1956, atunci când guvernul sovietic avea să retrocedeze Statului Român, ca urmare a instaurării de către URSS a regimului comunist în România după anul 1948, o altă parte consistentă a colecţiei rămasă la Moscova din anul 1917. Colecţia era însă amestecată, piesele nu îşi mai păstraseră identitatea lor istorică, refacerea vechilor evidențe fiind o laborioasă activitate de cercetare.

În anii regimului comunist, situația Cabinetului a fost oarecum privilegiată. Beneficiind de protecția aceluiași C. Moisil, personalitate de legendă, devenit între timp membru al Academiei Române, Cabinetul avea să ducă o semnificativă activitate de achiziții în anii 50-60, inclusiv acordând un sprijin nesperat unor vechi colecționari din perioada interbelică. Așa se face că la finele anilor 70 din sec. al XX-lea, colecția numismatică a Academiei Române avea să numere circa 300000 piese. Această activitate de creștere a colecțiilor continuă și azi, cu mijloace financiare mai reduse decât oricând, dar cu aceeași dăruire, competență și noroc, piese excepționale intrând în colecții în ultimele trei decenii (care au adus o creștere de circa 10% a volumului colecției, ceea ce nu este deloc de neglijat).

Concluzia acestor dramatice desfăşurări este simplă. Continuitatea în asigurarea şi garantarea proprietăţii, respectul faţă de istorie, neafectarea patrimoniului de decizii politice sau de rivalităţi personale şi mai ales aşezarea şi susţinerea omului potrivit la locul potrivit pe principiul meritelor dovedite în meseria sa şi nu în alta, ca şi stabilitatea generală a colecţiilor şi a cadrului legislativ referitor la acestea sunt condiţii necesare şi obligatorii pentru perpetuarea unei moşteniri lăsate nouă de eroi fondatori, constructori ai Statului Român modern.
 

#DobrogeaAcademică, proiect ce conectează comunitatea dobrogeană la nucleul intelectualităţii româneşti

Proiectul #DobrogeaAcademică, asumat de cotidianul ZIUA de Constanţa, are ca obiectiv conectarea comunităţii dobrogene la cel mai înalt for al intelectualităţii româneşti - Academia Română.
Gândit ca un demers editorial bivalent, la care contribuie cele mai importante instituţii de educaţie şi cultură constănţene, prin #DobrogeaAcademică se doreşte, pe de o parte, readucerea în atenţia comunităţii a relaţiei Dobrogei cu Academia Română, din toate timpurile - începând cu Constantin I. Brătescu, iar pe de altă parte - un deziderat mai vechi -, porneşte de la convingerea că vor exista academicieni care vor accepta invitaţia de a conferenţia despre cel mai vechi pământ românesc atestat documentar.
Prin intermediul acestui proiect, ZIUA de Constanţa îşi propune ca dobrogenii să cunoască activitatea acestui nucleu al intelectualităţii româneşti, prin promovarea preocupărilor actuale ale Academiei Române.