#DobrogeaDigitală - „Armeni de seamă din România”, de Simion Tavitian Manuc-Bei Mirzaian și povestea vestitului său han
07 Apr, 2020 00:00
07 Apr, 2020 00:00
07 Apr, 2020 00:00
ZIUA de Constanta
2701
Marime text
Om politic, diplomat, dar și om de afaceri, Manuc Bei Mirzaian a fost bei al Împăratului otoman și prinț de Moldo-Vlahia. Armean de ambii părinți, din regiunea Araratului, Manuc Bei s-a născut în anul 1769, la Rusciuk. Părinții: tatăl, Martiros Mirzaian, din Karpi, mama, născută Hanum Oglu. Ioan Mirza, frate cu Manuc, s-a născut în Armenia (turcească) și s-a căsătorit cu o fată de 12 ani, fiica unui prieten, salvând-o, astfel, de haremul sultanului. Biografia acestui important ctitor armean al sfârșitului de secol XVIII nu putea lipsi din cuprinsul primului primul volum al triadei „Armeni de seamă din România”, scris de reputatul publicist Simion Tavitian,
„Până la vârsta de 12 ani, Manuc a crescut în casa părintească și a învățat la o școală din Rusciuc. A fost apoi trimis în Moldova, la Iași și la Botoșani la niște negustori armeni, ca să se inițieze în afacerile comerciale. Cu acest prilej, a învățat și limba română. În 1785, după o ședere de aproape cinci ani în Moldova, a fost chemat de tatăl său acasă la Rusciuc. S-a căsătorit pentru prima oară, în 1786, cu fiica unui armean bogat, Avet, tot din Rusciuc. Dar prima lui soție a murit după câțiva ani. Se recăsătorește cu Mariam, fiica lui Hagi Haritium.
Primele documente relative la afacerile lui comerciale datează din anii 1793-1794 pe când Manuc avea 24-25 de ani. Manuc a avut șase copii: Ioan Murad, căsătorit cu Elena Delihanova, fiica generalului rus Grigore Delihanov; Grigore Feirat, necăsătorit, a locuit la Paris unde și-a pierdut vederea; Ecaterina, căsătorită cu Cristofor Lazarov, unul dintre fondatori intitutului Lazarian din Moscova; Pembe se căsătorește cu Iacob Melihtubarian. Alte două fiice, Mariam și Gayane, mor foarte tinere. (...)
DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF
Bogatul «prinț» Manuc Bei și-a pus gând să construiască în București un han mare încă înainte de anul 1800, dar împrejurările nu I-au ajutat decât după 1806 când s-a stabilit în capitala Valahiei. Locul pe care a fost construit Hanul Manuc făcea parte, altă dată, din Curtea domnească, al cărei teren începuse să se vândă, în parcele, la licitație, în ultimii ani ai secolului XVIII. Deși existau restricții, care interziceau străinilor să cumpere proprietăți în București și în țară, aceasta nu s-au aplicat lui Manuc, deoarece s-a ținut seama de serviciile aduse țării. În timpul războiului ruso-turc (1806-1812), dar mai ales în ultimii doi ani ai acestui război, Manuc-Bei ajunsese un personaj important, agreat de ruși și mai mult temut de turci, care aveau totuși nevoie de serviciile sale. Pentru a putea face față multiplelor solicitări politice și diplomatice, Manuc Bei și-a creat un adevărat secretariat, în care lucrau colaboratorii lui mai apropiați. În afară de Bogdan Sebastian, mai erau și frații acestuia, Mesrob și Gabriel.
În privința averii sale, aceasta a cunoscut o creștere vertiginoasă: cumpărase multe moșii care-i aduceau mari și sigure venituri anuale. Continua să acumuleze moșii și proprietăți în Ilfov, Prahova și alte județe ale țării. Era proprietarul unor munți din masivul Bucegi dintre Sinaia și Predeal, iar la 16 iunie 1811 cumpără de la serdarul Nicolae Damandi, alias Saogiu, munții Clăbucetul și Piscul Câinelui.(...)
În seara zilei de 20 iunie 1817, Manuc Bei închide pentru totdeauna ochii la conacul lui de la Hâncești. A fost înmormântat lângă biserica armenească din Chișinău, în prezenta mai multor prinți și a contelui Benningsen. Oficialitățile i-au adus ultimul, omagiu. Mai târziu, deasupra mormântului s-a ridicat o cupolă care a fost legată de biserică întocmai unui pridvor ca și cum, împotriva tradiției armenești, ar fi înmormântat în interiorul lăcașului”.
#citește mai departe în „Armeni de seamă din România”
#„Armeni de seamă din România”
#Autor Simion Tavitian
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
DREPTURI DE AUTOR
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
Citește și:
#DobrogeaDigitală - „Armeni de seamă din România”, de Simion Tavitian: Cik Damadian, un artist plurivalent
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii