#DobrogeaDigitală Boala Sfântului Apostol Pavel

• Unul din misterele Noului Testament rămâne suferința fizică a Sfântului Apostol Pavel

„Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc”, II Cor. 12, 7).
 


Unul din misterele Noului Testament rămâne suferința fizică a Sfântului Apostol Pavel, pe care teologii și istoricii bisericești încă nu au reușit să o identifice. Prin amara experienţă a „ghimpelui din trup”, Sfântul Apostol Pavel a învățat cea mai importantă dintre toate lecţiile spirituale,și anume,  că slava lui Dumnezeu îi era suficientă, că puterea lui Dumnezeu se desăvârşeşte în slăbiciunea umană (II Cor. 12, 7-10).
Despre boala trupească a Apostolului Pavel a scris și renumitul teolog și avocat Ion (Jean) Dinu din Adamclisi, în revista „Tomis – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, An. XII, nr. 2, februarie, 1935. Ion Dinu aprecia, la rândul lui, că, deși sunt multe presupuneri legate de suferința marelui apostol, un diagnostic nu se poate pune clar:
„Care şi-n ce anume va fi constat teribila şi incurabila boală, care să fi urmat pe Sfântul Pavel în toată truda lui evanghelică şi de care să nu fi scăpat nici prin asistenţa medicilor vremii şi nici prin cele trei rugăciuni fierbinţi despre care aminteşte versetul următor. Explicaţiuni conjecturale s-au dat destule, unele mai variate şi mai temerare decât altele, şi totuşi ultimul cuvânt nu s-a putut spune.”
Preluând idei mai vechi despre starea de sănătate a apostolului, care spuneau că Pavel ori se referea la persecuțiile de tot felul la care era supus ori la stări de răceală dobândite prin diversele zone în călătoriile sale, Ion Dinu considera că, potrivit simptomelor, Pavel suferea de „ulcer la ochi, malarie ori vreo boală nervoasă”:
„Dar persecuţiunile sunt lot creştin, învaţă el în altă parte, şi, departe de a fi supărătoare, ele constituie, pentru adepţii Mântuitorului, un titlu de glorie și preamărire. Şi-apoi e greu să admitem că ele ar fi putut fi redate de Apostol prin „ghimpe-n carne” ori chiar prin latinescul „stimulus”. Cât despre maladii, câte nu s-au propus? Migrenă, podagră, oftalmie, epilepsie, diferite specii de febră etc. Varietate de diagnostice, care dovedeşte tocmai că un singur diagnostic ar fi nesigur şi riscant. Dacă între textul din Corinteni şi cel din Galateni este într-adevăr vreo legătură şi dacă Marele Animator se referă în amândouă la aceeaşi boală, simptomele s-ar putea oarecum fixa cu mulţi sorţi de adevăr şi-ar fi cam următoarele: răul de care suferea Apostolul trebuie să fi fost profund şi acut, de vreme ce metaforic poate să-l redea prin ghimpe sau înger al satanei; va fi avut ceva respingător în el - de vreme ce Galatenii, văzându-l,  nu l-au dispreţuit: „Totuşi, voi, puşi la cercare, în carnea mea, nu m-aţi dispreţuit, nici nu m-aţi aruncat cu scârbă”; va fi fost umilitor, căci este considerat ca antidot al laudei deşarte; îi va fi îngreunat apostolatul său activ, căci rugând pe Dumnezeu să-l însănătoşeze, în, trei rânduri n-a încetat a continua rugăciunile decât când i s-a dat asigurarea că-i e de-ajuns graţia: „Îţi este de ajuns darul meu”. După păreri medicale, simptomele s-ar potrivi ulcerului la ochi, malariei ori vreunor boli nervoase”.
Faptul că Galatenii voiau să-și „scoată ochii” pentru a-i da Apostolului Pavel, dar și că acesta avea nevoie mereu de un secretar care să-i scrie scrisorile, i-a determinat pe mulți să considere că suferea de o boală la ochi, pe care ar fi dobândit-o în momentul convertirii sale, când, pentru câteva zile, a fost orbit de Dumnezeu. Indiferent de cauza neputinței sale, boala misterioasă care l-a chinuit mult timp, l-a obligat să reducă semnificativ ritmul muncii sale.
„Toate diagnosticele rămân problematice. Enigma bolii Apostolului continuă să domine veacurile ca un îndemn tot mai puternic la studiul vieţii şi activităţii lui. Pentru noi, este suficient să ştim că facultăţile lui intelectuale şi sufleteşti n-au suferit un singur moment şi că metehnele fizice nu l-au reţinut o singură clipă de la lucrul său entuziast în via Domnului. Epilepsie, oftalmie, malarie, migrenă (...) n-au fost totuşi suficiente să oprească năvalnicul entuziasm şi suprema hotărâre a filozoficului Paul din Tarsul Ciliciei întru propovăduirea Evangheliei şi întemeierea primelor nuclee creştine în lumea hotarelor şi peste hotarele romane. Cerul a hotărât ca El, şi prin suferinţe, să pilduiască veacurilor împlinirea datoriilor, trecând peste neputinţele noastre viagere”, încheie teologul Ion Dinu.

#citește mai departe în  revista „Tomis – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, An. XII, nr. 2, februarie, 1935.
Foto: Ionuț Druche
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche

S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor al mai multor cărţi şi articole.

Citește și:

#DobrogeaDigitală 126 de ani de la sfințirea Catedralei din Constanța. Regele Carol I a pus piatra de temelie